Magdalena ALBU: Data corectă a decesului interpretei Hariclea Darclée este 10 ianuarie 1939

ANUNȚ IMPORTANT ÎN CEEA CE PRIVEȘTE O MODIFICARE NECESARĂ CE TREBUIE EFECTUATĂ ÎN CADRUL ENCICLOPEDIILOR, DICȚIONARELOR ȘI CĂRȚILOR DE SPECIALITATE DIN DOMENIUL MUZICAL, BIOGRAFIILOR DEJA REDACTATE PÂNĂ ÎN MOMENTUL DE FAȚĂ, ARTICOLELOR, BLOGURILOR ETC. DIN ȚARĂ ȘI DIN STRĂINĂTATE!…

Zilele acestea am efectuat, în nume personal, o activitate de cercetare, având drept TEMĂ un subiect controversat în ultimele opt decenii de la trecerea la Domnul a marii soprane HARICLEA DARCLÉE, anume, DATA OFICIALĂ A DECESULUI INTERPRETEI.

Întrucât există, la ora actuală, două date folosite în cadrul enciclopediilor, cărților, articolelor, blogurilor etc. internaționale și autohtone, din respectul deosebit, ce trebuie să ne anime sufletele și conștiința, față de cea mai mare Valoare a artei lirice din toată istoria muzicii universale de până acum, am abordat o linie de cercetare directă, cu instrumente concrete, palpabile, izvoarele cu pricina fiind reprezentate de o parte dintre cotidianele lunii ianuarie a anului 1939, unde a fost reflectat, pe larg, tristul eveniment.

Prin urmare, periodicele românești vechi analizate în raport cu subiectul anterior menționat sunt ziarele ”Timpul” și ”România”, din perioada ianuarie 1939. Din examinarea detaliată a tuturor articolelor și necroloagelor apărute în cotidianele respective, s-a putut stabili, în mod corect, data oficială a decesului artistei HARICLEA DARCLÉE.

Baza fundamentală, din întreg materialul cercetat, pentru lămurirea acestui reper biografic fix din destinul interpretei a constat  în anunțul mortuar făcut de însuși fiul acesteia – compozitorul IOAN HARTULARI DARCLÉE, în ziarul ”România”, condus de scriitorul CEZAR PETRESCU, din data de 13 ianuarie 1939, anunț care conține următorul text:

Ӡ

Ioan Hartulari Darclée-fiul și familiile înrudite au durerea de a face cunoscută prietenilor și admiratorilor încetarea din viață a iubitei lor

Hariclia Darclée

(Haricly)

decedată în ziua de 10 ianuarie după o lungă și grea suferință.

Înhumarea va avea loc la cimitirul Bellu astăzi Joi 12 ianuarie orele 3 p.m.

Aceasta ține loc de orișice înștiințare.”

Prin urmare, eroarea asupra datei oficiale a morții sopranei HARICLEA DARCLÉE înregistrată în atâtea enciclopedii, articole, cărți etc. din țară și străinătate rezultă din confuzia, care s-a instaurat între data decesului său (10 ianuarie 1939) și data înhumării (12 ianuarie 1939). Prin urmare, pentru posteritate, DATA CORECTĂ, OFICIALĂ, A TRECERII LA CELE SFINTE A MARII ARTISTE HARICLEA DARCLÉE ESTE 10 IANUARIE 1939.

De asemeni, în urma analizei atente a materialelor de presă, trebuie menționat faptul că la capitolul ”NOTE, IZVOARE, ANEXE”, din volumul biografic ”DARCLÉE”, apărut în anul 1961, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R., autori GEORGE SBÎRCEA și ION HARTULARI-DARCLÉE, apare o trimitere către articolul MĂRGĂRITEI MILLER-VERGHY ca fiind apărut în ziarul ”Timpul” din 10 ianuarie 1939. În urma cercetării directe, am constatat că articolul ziaristei MILLER-VERGHY, intitulat, simplu, ”DARCLÉE”, a fost publicat, într-adevăr, în cotidianul ”Timpul”, însă pe data de 13 ianuarie 1939.

Consider că prezentarea corectă a datelor despre cea mai mare soprană româncă a tuturor timpurilor – HARICLEEA DARCLÉ -, pentru care s-au alcătuit, în mod special, cele mai cunoscute opere ale lumii, ne revine, nouă, urmașilor ei, ca o datorie de onoare și de respect absolut, de admirație, deopotrivă, și dragoste la puterea + ∞.

—————————

MAGDALENA ALBU

30 ianuarie 2019

Sfinții Trei Ierarhi

București

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Într-un târziu

Într-un târziu

 

Abia cînd întunericul mușca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeți
și am plecat cu ele să le împrumut.

Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aștepta să-i fugă stelele din buzunare,
luna își scuipa în sân să nu dea de vreun pocinog
și se ascundea sub norii lăptoși.

Venea dimineața
vedeam cum se deschid toate visele și dispar în uitare
cu tăceri coborâte pe scări de bumbac,
oamenii se grăbeau să intre în malaxorul activității
odihniți și atenți la detalii.

Într-un târziu
mâinile mele prelungite în lucruri
mă priveau cu ochi de broască țestoasă
ori de pasăre mută, fără aripi
cum mă zidesc într-o coloană fără sfârșit.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

29 ianuarie 2019

Ioana CONDURARU: Inimă

Inimă

 

Inimă, ce cauți farmec
În a lumei clipe seci!
Doar izvorul este darnic
Mângâind flori pe poteci.

Din adânc el izvorăște,
Apă proapătă și clară,
Sufletul îl răcorește
Și iubirea o-nfioară.

Inimă ce cauți leac
La o poartă părăsită?
Mergi, suspină la copac,
Nu vei fi nicicând pârâtă,

Că ți-i lacrima amară
Ca pelinul de pe lunci!
Ia mai bine-o călimară,
Iar în nopțile adânci,

Scrie vers de lăcrămioară,
Viața cu săruturi dulci
Și te-mbată cu iluzii,
Să poți dorul să-l alungi!

Eu te-mbrac în armonie
Și cu farmecul din astre.
Inimă, dă-mi doară mie,
Farmec nopților albastre.

———————————-

Ioana CONDURARU

29 ianuarie 2019

Anna-Nora ROTARU: Ascultând valsul iubirii (poeme)

SINGURĂTATE

 

Noaptea se presară, alene pe alei
Şi frigul se strecoară pe sub uşă…
Mai scormonesc cu cleştele-n cenuşă,
Mai pun pe foc vreo-uscată surceluşă
Şi scurg în candelă o ţâră de ulei…

E linişte în casă… odaia e obscură…
Zvâcneşte câte-o flacără-n cămin…
Trosneşte-n foc uscatul lemn de-anin
Şi din paharu-mi, cu sângeriul vin,
Mai sorb în pace câte-o-nghiţitură…

Prin minte-un gând ascuns mi se-nfiripă,
Sădit din stranii şi din adânci tăceri…
Din celea, ce le-am trăit până mai ieri,
Dulci ca nectarul, amare ca de fieri,
Să le aştern pe vreo hârtie-n pripă !

Mă doare să le-nghită colbu-uitării
Şi ploile-n răstimpuri să le spele…
Că, ce-am trăit nu-i gluma, joc de iele,
Mi-s scrise cu litere de foc pe piele,
Să le mai văd, pe-aleea căutării !

În minte-mi sare-ades câte-o scânteie,
Să-mi lumineze căi cu-apusuri purpurii…
Mă-ntorc pe-acelaşi drum, poate că vii,
Dar, văd uscate, doar flori de păpădii,
Din cele puse-n părul meu să-mi steie…

Din lacrimi de dor mai înteţesc văpaia…
Tăciuni-i mai scormonesc prin amintiri…
Din clipe sfinte, uitate-n răstigniri,
Vreo una poate, trezită-n răzvrătiri,
Întunericul mi-o lumină şi odaia !

Degeaba mă agăţ de timp şi te aştept…
Chiar lacrima mi s-a secat sub pleoape…
Deşert mi-i sufletul, plin de hârtoape,
Scormonind sper, să mai ţâşnească ape
Şi iar suflul vieţii să-mi zvâcnească-n piept !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Ascultând valsul iubirii (poeme)”

Vlada ADALVA: Anamorfoze

Anamorfoze

 

… „l-am avut
unde era nișa
soba”
dulapul
cu urme de polen
care abăteau fluturii
să-și tatueze buzele
în argoul șoriceilor
pe o nevăzută buclă a frecvențelor
ce devin spirite suspecte
forme invalide
care tot cară mobile
să nu surpe ploile , fulgerele
flasca fantomă
julindu-se
pentru un asalt
pe trambulina flăcării
uneori roasă la colțuri –
fotografie
ce nu-și mai amintește
rudele
doar un detaliu , nesemnificativ ,
învelit cu avariție de paiantă barocă –
ecoul – arcă
al unui bou
zidit în propria cursă
… „l-am avut , l-am avut
era nișa, soba … ”
în care miezul de noapte
crănțăne
din pupilă
nu-și mai amintește
rudele …
doar un detaliu
nesemnificativ
reaprinde o parabolă
camuflată
într-un cal de paie
ce molfăie lent …

rudele …

doar un detaliu …

nesemnificativ

——————————-

Vlada ADALVA

Bucureşti

29 ianuarie 2019

                                 Imagine: Pictura „Abstraktes Bild” de Gerhard Richter

Petru Daniel VĂCĂREANU: Poezie de rună mayașă

Poezie de rună mayașă

 

Sfărmând pe trepte cranii călimară
Condeiele zboară-n șerpi cu pene
Lăsând predici-ntunericului venine
Cu religii ce-n Soare par să piară

Aurul cules cu razele de gheară
Părând păsărilor Nazca, nouă eră
Și-n lanț cu zale-n cununi de spini
Craniile mascate cad în lumini

Candele in lampioane huruind
Libertatea de a fi o-mpărțesc
Cu guri ogive crezând că zâmbesc
Curcubeie gazate-n Siria,..ivind.

Lumii ce ni se prezintă nouă, Nouă!
Cu cerul împărțit precum un șotron
De unde aruncăm pietre din avion
Peste ce vi se pare un joc vouă…

Pe piramide de cranii uitate
Si cruci in zvastici-ngenuncheate
Cu flori atomice răsărite
Din penele libertății zdrobite

———————————–

Petru Daniel VĂCĂREANU

29 ianuarie 2019

 

Anatol COVALI: Abia acum

Abia acum

 

Încep sã sper
abia acum
într-un alt cer
şi-ntr-un nou drum.

A trebuit
pe culmi s-ajung
ca în sfârşit
sã-ncep s-alung

Din viaţa mea
dureri şi plâns
şi tot ce-n ea
gemând a strâns.

M-am rupt firesc
din tot ce-a fost
şi-mi întocmesc
zâmbind alt rost,

Când tot mai mult
uimit visez
cã-n nou tumult
sunt dulce miez,

Cã aripi mari
din mine cresc,
iar codrii-mi rari
întineresc.

————————————–

Anatol COVALI

București

29 ianuarie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Cât de frumoasă eşti!

Cât de frumoasă eşti!

 

Cât de frumoasă eşti
Minune dragă şi Femeie,
Cu ochii fini si nelumeşti
De răsărit cu sori în cheie

Descui cu zâmbetul pământul
Şi cerul îl despici c-un vis,
Dând omului prin ierni cuvântul
Si Cărții Vieții al tău scris

În care-mi picură ideea
De-a te avea, in glastră, muză
Sau numai albă azaleea
Cu roua în petale …scuză

Care-n şoptire de secunde,
Din vremea-n care îmi lipseşti,
Voi cauta şi-ți voi ascunde
Doar un surâs, ca să-mi zâmbeşti

Ca un cireş cu floarea rară,
În care vântul bate lin,
Prin părul tău de verde iarbă,
Mai picur rouă din suspin!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 ianuarie 2019

Corneliu NEAGU: Taverna

TAVERNA

Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale,
iar muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, căzută-ntr-o rână,
mulţimi nevăzute din colţuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu faţa lividă.

Tu stai şi privești dintr-un colţ solitară
scandalul iscat în taverna murdară
şi rujul ţi-l laşi pe paharul de sticlă…
Zâmbeşti languros şi înfrunţi fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aştepţi oare prinţul din vis să apară,
cu tine în braţe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ţi-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă ?…

O, nu ! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce…
Și cauţi himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinţ, sperând că-o să vină,
din trup să îţi soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.

Frumosul meu prinţ, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară –
nu-ți pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele…
Te rogi mai departe, cu faţa lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.

––––––––––––

Corneliu NEAGU

29 ianuarie, 2019

Florentina SAVU: În vară

ÎN VARĂ

 

Plânge o frunză
Cu lacrimi de rouă
Soarele-o privește
Și o rupe-n două,

Prin iarba cea verde
Un greiere sare,
Prin pomii din luncă
E-atâta mișcare!

Un cioban își paște
Oile în crâng,
De-așa frumusețe
Îmi vine să plâng…

Puțin mai în vale
Susură un râu,
Alerg încântată,
Goală până-n brâu,

Cu apa cea rece
Mă trezesc la viață,
Cântă ciocârlia
Pe-un ram de speranță!

Plaiul meu cel mândru
Zâmbește în soare,
Îmi e fericirea
Trenă pe răzoare…

Prin grădina casei
Florile zâmbesc,
Fluturi le sărută
Cu gest îngeresc,

Albinele zboară,
Zumzăie de zor
Viața-mi pare toată
Nesecat izvor,

Izvor de iubire
Și de bunătate,
Porumbeii zboară
Albi, spre libertate!

Plouă cu blândețe
Peste toată firea,
Peste tot se lasă
Cu nimb strălucirea,

Îngeri ne sărută
Și ne protejează,
Viața-i o minune,
Ei ne-o dirijează,

Noi suntem concertul
Din lumea de vis,
Ne trăim iubirea
Ca în paradis!

———————————–

Florentina SAVU

27 ianuarie 2019