Abia acum
Încep sã sper
abia acum
într-un alt cer
şi-ntr-un nou drum.
A trebuit
pe culmi s-ajung
ca în sfârşit
sã-ncep s-alung
Din viaţa mea
dureri şi plâns
şi tot ce-n ea
gemând a strâns.
M-am rupt firesc
din tot ce-a fost
şi-mi întocmesc
zâmbind alt rost,
Când tot mai mult
uimit visez
cã-n nou tumult
sunt dulce miez,
Cã aripi mari
din mine cresc,
iar codrii-mi rari
întineresc.
————————————–
Anatol COVALI
București
29 ianuarie 2019