Vă scriu din aceeaşi puşcărie. Ce vreţi de la mine? Morală, apoi antropologie, apoi literatură. Oi fi vorbit singur înainte de tragedie. La urmă, plutitor, oi fi fost crunt de generos delăsător inspiraţionist. Începem lipitura decapitării. Vă spuneam ce se va întâmpla. Palimpsestul tuturor originilor, identificarea cu Ovidiu, credinţa aruncată-n zăpadă. Dacă vă scriu pe voi, cine e ăla, care, mă, uite-l, dracu, ăla mic, Movilă, mă, ce dracu, fata măritată cu subofiţerul, Senghor după contabilă, analecte, mai tare nu pot, nu faceţi gălăgie, bucurii, plăceri şi tragedii în familie, limba distincţiei şi eleganţei, totem, les hommes e la mort, les hommes de la danse.

         Iubirea de holocaust e un zid, Eminescu vs Eminescu din groapa antisemiţilor. Mă, băiatule, ce-ai avut cu mine? Îmi împrumuta Logica de Maiorescu, beam cafele duminica. Să-mi mai pieptăn temperamentul. Căutaţi autorul la sinagogă. Ne împăcăm prin abandon.

         Chiar atâta întuneric, etaje de tren, civilizaţia nemaicultură. Nu vezi unde eşti, gări antilună, căţeaua cărămidă roşie, primordiu. Plătesc să-mi plimb luna. Intraţi aici să vă scriu cuvintele. Ochiul somnoros se trezi, unde eşti, Ioanoo, aicea, sunt şi băieţii mei. Mergem urinar. Cât şi la popie. S-a urcat din mers. Dă-te mai aşa, domnişoară. Să moară mă-ta şi tac-to, de-ai manelelor, cu foaia de arbitraj, se opreşte şi iar o ia de la cap. Ne burichează cezariana piculină. Toată lumea vineri, eu joi. Dacă eram băiat plecam în fiecare seară. Fă bine ochii tăi frumoşi. Să vină pe camaraderie. Ce, mă, crezi că mi-e frică de mucioasele astea? Ştii că v-am futut. Plecară cu vaporul. Mai repede cafea în gară. Ce mână albă au.

         Mie-mi dă mâna să mănânc var, poiana păscută. Gri, ca Leana. Mie-mi place culoarea albastră. Las spaţiul, mă apuc de timp. Căciulă neagră pe păr alb. Să văd dacă ai tu abonament, dă-mi numărul, e număr de cartelă, ia vezi, mă, se cercetează, breton de plopi, uliţe preperiferice, ai credit la fel ca mine, chirăi şi ce-ai, faci aicea galerie, hai, fată, stai, du-te-n pizda mă-tii, stau eu, de unde ştii, mă, ce frumoasă sunt, ce călătorie fără suflet altunde, toţi în cameră, draci, Adi la Rahova. Nu poţi să spui că ai bateria descărată, ai ajuns la destinaţie, vezi să te uiţi pe geam că sunt lipită, eşti slab rău, ce mănânci, banane, ie-te cum merge ăla, zici că are tijă, om cu câinele după el, masa de Crăciun. Cred că scrie pe altă foaie mai multe teme. Dă-i şi tu un sandviş lu călugăru’ ăla.

         Dante şi Ţepeş. Contrastaţi comedia peste podul Mihai Viteazu. Crima de a fi oraş istoric. Regiuni de antiromânism sovietic. Când îţi spune omul bătrân să nu bei apă rece că faci gâlci. Cronica de familie din Petreşti, ce Ursula, ce Davida. Nu mai ai cu ce-ţi întreţine copiii mari. Asta e singura naţie lăsată de dumnezeu fără niciun drept la viaţă. E inutilă. De-aia ne termină. Mahavira. Sprijinindu-ţi bătrâneţea pe braţul unui nemernic şudra. Rebreanu.

         Spre Piteşti mergeţi. Bastonbills. Neam dialect. Ceferistul a murit de doi ani, Oancea şi ăla, cu Oiţă m-am întâlnit, Nicu Croitoru a murit demult, avea o fată şi vine s-o ia conductorul, Pielelungă trăieşte, Codreanu e mort, a murit o sumă de oameni din Prăduleşti. Baciu s-a dus cu ciocăneala lui. Dugos om era până-n revoluţie. Nu mă dau la vorbă, vine triajul, a trecut. Vorbitul serios pe orice subiect. Profitabilă stanţă găsindu-mă şi subiecţii cum voi nota în biblie. Socoteală cu perlele. Ce-o mai fi făcând p-aicea blocuri. Staţii, aşteptări prin moleculele vitezei nedilatabile. Urâtă caligrafie pe imnificare. Ierarhi în oaste. Nu mai poţi să mănânci găină. Nu se restrictează clauza întârzierii. Oi fi aşteptat anume ziua altor carabine întomnate. Pleacă omu’ de-acasă spre ţăranii lui îngropaţi. Destinul nu te duce oriunde, te pomeneşti, doamnă, fără sine. Şi Parisul tău e o tarla.

         Acum în brânci, datoria mea să stau în capul mesei, să mă distrez, nu să mă pun la lucru. Vă sporovăiţi situaţii aproape rituale, amănunte împărtăşite. Să-i fi cumpărat scrisul. N-am decât să capitulez. Morţi de-am fi, ne-ai duce mai repede. Vorbeşte româneşte, fonfule. Mă privează gerul de gânduri explicite. Şi ce dacă se moare în fiecare zi? Nu prea văd bine cu ochelari. Iapa verde miez de foc ploaie-n cozoroc. Chişiţă jumate strop jumate fum. Aşa e neamul cabalin nu se deprinde cu puţin. Vedeam cu ochii acel gherghef din Ghergheşti. Acolo am copilărit, am adolescentit. Să ieşim din acest impas. Bun augur a fost revista. Prima şi ultima greşeală. Poertret scris pe galbene frunze.Om din care pasărea o să cânte. Să nu ne miroase gura şi literatura. Smuls din peisaj cârlovian, în lumea lui Mercur, frate pur. Parsec.

         Te aprinseşi şi dumneata. Ziua iepei cu fătul. Ne-am decupat două cărămizi. Prin parc, pe frunze, ţi se cască gura. Şi vocea din scrisul de noapte. Tot la maşină vechii scriitori. Căţeaua de doi ani Salomeea. Neagră mai ca lumina Kali. Refuzasem votca. Casa descuiată, nu pentru moarte. Singur te-ai recunoscut (nu alţii). Veniţi cu replicile, gen terminat, găsindu-mă cu scrisul în aşternere, şi l-aş mai ţine de sine, orele întorsului, revers necurentat şi becul. Cum să fi dat Jeni Găeştiul pe Târgovişte. A dat foc la coceni. Tu cu poc mănâncă foc. Lasă centrul comunităţii, fost orfelinat. N-am mai ajuns nici la faliment. Uite, el e Alecu, pocăitul, nu e pocăit, zice el. Vă temperaţi verbozitatea. Coboară multă lume. Voi vă vizitaţi platforma. Chirăi tu tentativ. Cum m-aş fi dat cui te-am pus copiator de bipuri, ie-te câtă lume e aicea, ce mai fum când pleacă, mai mergem acum, lasă-le dracu’ de ţigări, păi ne face-n ciudă, să-mi rupă poalele Salomeea. Şi-a luat medical c-a murit unchiul ei. Spune că e jumătate creştin. Că pe ce timp a plecat fata la moartea tatălui. Canibalism. M-au speriat nişte frunze dacă n-am luat pomul la bătaie. Trecere repede, mii de expresii. Unde să pleci grabnicei petreceri. Săriţi, mă, la ţigară. Abia fumuri şi înapoi. Un concubinaj fumătoresc. N-ai pe nimeni să te filmeze, o pun pe Alysa, îţi plac evreicele, replicile de ieri cu Astalos.

         Alte picturi de Paris, şi tu Pacea, şi mai ce, ori că plecasem, şi de nu i s-ar întâmpla nimic. Plecare nefumului d-aicea. Mă incomodează tăietura asta, nu e tăietură, câte ce scrii, nu-mi mai spui bătăi şi pas de nu-ţi căzu în cap orchestra literelor mele, tren încolo, tren încolo, orice mişcare se transformă în replică. Nu mai am draci de nicio culoare. Noapte înghiţitoare de umbre. Am vorbit în picioare. Nu suntem în oraş, poate liceul, tradiţie răsturnată, am fi trecut atunci de Titu cu fumata voastră şi tragem a Bucureşti aromâneşte, nu poţi spune de perseide în Iaşi, cel mai cultural oraş românesc. O să conversăm întâmplător, apoi om concluziona pe linia procurorului, niciun tabiet, ambientalitate relaţională. Pică fisa, cad ele capete dacă nu se scarpină. Decât pulpe, în rest n-am avut altceva, poate la servici nişte pateuri, el e mai sensibil la stomac, nu-i plac cartofii de nicio culoare.

         Ordinele se opresc la Eminescu, pe cine să nu fi jignit, tu nu mai vii în tren, varza la încălzit, fac şi mămăliga, doar vorbisem, ne înţelesesem, şi dacă mai sunase şi pe inimă, anume uitată, ştampilată, că unde mi-e şoferul să-l puneţi la masă. Mă credeaţi încrezut. Te iubesc mai mult decât pe mine. Ştiţi voi distracţia. Seducţie senzorială-orchestrală-orientală. Nu veniţi p-acolo, păi hai că vin – din nerăbdare în ritm de transcriere pe ce s-o nimeri şi formatul şi pe ce cadavru a se mai sprijini, să nu poţi intra în gura lupului. Mi-ai plăcut de la Paris. Uitasem, altfel i-am zis că-l traduc în engleză. Ideea presei etnologice prea prozodic poetică pentru scenă, bună de video. Uite ăştia cum ne tratează, cine a început scandalul cu nebunele, întrebare-răspuns, eu îţi pun tichia Almei şi pingeaua pantofului de la radiolog, oarece oboseală şi măi-măi, chiar uitarea ştampilei, substitutul beţiilor renunţate, şoferul cravatei, nu cursă etnică, aşezarea descrierii de altă atenţie, dependent de perfuzia de replici, treceam şi drumul mai nestresat, urmăreşte-mi cincizecimea, duminică iau imbir, ne-om creaţiona. Am scăpat, mergem pe domenii, se îmbolnăvise de inimă, etnologie.

         Întunecat mă duci spre ziuă, personalule. Pucioasa inter-city. De zece ori mai mult meritam. Umblu pe drumul meu. Dacă uit pungile cu cărţi, se aruncă. Ieri, 190 de ani Andrei Mureşanu. Tarlalele mi se luminează. Merităm să trăim în provincie. Cred că aici urcă tineretul. Ochi de audiţie. Nu-mi mai caut cuvintele, să mă caute ele. Streinu mi-a fost pacient. Poezia ta i-a fost pacientă. Chiar luminaţi turnuri pe revista omului în haină de piele. O brună pe plantaţie, tot de trestie, tot în mlaştină. Comentaţi oprirea. O să mă ajungă popia. Îşi face cruce şi spune rugăciune în diferenţă în oglindă. N-am subiecte aşa devreme, nu vă faşaţi. Tu n-ai murit, chiombule, băi javrelor, unde aţi plecat, am treabă cu tine azi, n-aţi şti întreţinerea de-o rafală protectoare, corturară, nu vă cunoaşteţi, haideţi băieţi la cazinou.

         Cine mai supravieţuieşte, neamule, or mai apărea caractere, chinuri, hai ai voştri pe-a noastră, ori patana diferenţiatoare, la teoria internaţionalizării, abatere de la comparaţie, liberă cale, găinile dansează, minţii se liniază nealbi, s-o fi adunat şi ziua de ieri, o pun pe Maia să semneze. Se zbat engleze, plăcere cântecul când ţi-l auzi. Mă prinse de pe urmă mecanicul de locomotivă de 71 de ani, cu băiat general la SPP, şi el a făcut armata tot la securitate, fata colonel, tot cu general.

——————————–

George ANCA

București