Monica Luminița CHIRIAC: Se trece vara…

Vara și-a primit ofranda,
Prin poieni a alergat,
Iarba sarutându-i pașii
Cu fluturi a cochetat.

 

A fost ca o zână bună,
Macii blând i-a legănat,
A mai presărat furtună,
Dar apoi s-a luminat.

 

A pictat prin curcubeie,
Cu norii s-a mai certat
Și parfum de floarea nopții
La apus a-mprăștiat.

S-a scăldat în vii izvoare,
Păcate și-a curățat,
Dăruind raze de soare,
Pe nisipuri ne-a chemat.

Pierdută în grâne coapte,
Cu luna s-a sărutat,
M-a lăsat oftând în noapte,
Când prin stele a zburat.

Chicotind de după brazi,
Radioasă mi-a părut,
Am zărit-o puțin azi
Și apoi a dispărut.

Primită cu bucurie,
Zi de zi ne-a încântat
Și plecând fără să spuie,
Cu dorurile…, ne-a lăsat.

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

29 august 2019

Imagine: sursă internet

 

Monica Luminița CHIRIAC: Să nu mă cauți…

Să nu mă cauți…

 

Să nu mă cauți, grea, tristețe,
N-am timp de tine, am plecat,
Tu…, schimbă-te, în tinerețe,
Timpul se scurge și-i păcat.

Să nu mă cauți, gelozie,
N-am timp de tine, mă feresc,
Tu…, schimbă-te, în armonie,
Așa doresc, eu să iubesc.

Să nu mă cauți, azi, durere,
N-am timp de tine, mă grăbesc,
Tu…, schimbă-te, în mângâiere,
E mai plăcut, să o primesc.

Să nu mă cauți, depărtare,
N-am timp de tine, eu trăiesc,
Tu…, schimbă-te, în înălțare,
Ce fericire…, s-o găsesc.

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

4 mai 2019

Imagine: sursă internet

Monica Luminița CHIRIAC: Odată…, am știut să zbor…”

Odată…, am știut să zbor…”

 

„Odată…, am știut să zbor”,
Deasupra norilor ce dor,
N-a fost ușor să fur culori,
Din curcubeie, de prin sori…

„Odată…, am știut să zbor”,
Deasupra ploilor surori,
Frângeau aripi, frângeau viori,
Zâmbetul cald le-a dat fiori.

„Odată…, am știut să zbor”,
Eram în cârd, fermecător,
Mă regăseam, pui de cocor,
Eram deasupra văilor.

„Odată…, am știut să zbor”
Și vântul mă purta ușor,
Sufla tot răul către zări,
Îl alunga în depărtări…

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

20 februarie 2019

Imagine: pictură – artist Gina Dragomir

Monica Luminița CHIRIAC: De dragul frunzelor, cu dor…

De dragul frunzelor, cu dor…

 

Precum o frunză rătăcită-n vânt,
Am mai căzut, am mai plutit,
M-au însoțit adeseori,
Câteva frunze, frați, surori,
Am lăcrimat, am mai zâmbit,
Unele s-au mai rătăcit,
Purtate-n gol s-au risipit,
Cu drag le-am plâns, le-am pomenit,
Mi-au lăsat urme, m-au rănit,
Sunt urme de petale moi,
De blânde flori, de ramuri noi,
Cu ele eu m-am tot hrănit,
M-am ridicat și am pornit,
Pe drumul ce nu-mi e ușor,
Dar îl răzbat…, de dragul lor,
Cu mare dor…

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

5 februarie 2019

Monica Luminița CHIRIAC: Doar un surâs …

Doar un surâs …

 

Doar un surâs, atât, a mai rămas din noi,
Dar, un surâs stingher, pierdut de conținut,
Căci, tot ce-am fost odată, s-a pierdut,
Și fum e tot ce ne-am promis demult.

Dar, pentru unii, e mult prea mult și-atât,
Iubirii noastre, nimic nu i-a fost deajuns,
Dragostea noastră a apus demult
Și totul azi e „preschimbat în scrum”.

Dintr-un surâs, iubirea noastră s-a născut,
Dintr-un surâs, pierdut în ochii mei căprui,
Doar cu-n surâs, scânteia s-a aprins atunci,
De un surâs a fost atunci nevoie, doar atât …

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

30 ianuarie 2019

Monica Luminița CHIRIAC: De m-ai iubit…

De m-ai iubit…

 

De m-ai iubit, cândva, odată,
Și m-ai păstrat în gândul tău,
Aș vrea, acum, să fiu iertată,
Eram copii, și tu, și eu.

De m-ai iubit, cândva, odată,
Și n-ai uitat zâmbetul meu,
Iubirea, pe buze, a fost cântată,
De amândoi, când tu, când eu.

De m-ai iubit, cândva, odată,
Și am rămas în ochii tăi,
Culoarea lor a fost pictată,
De amândoi, când tu, când eu.

De m-ai iubit, cândva, odată,
Și n-am rămas la brațul tău,
E pentru că am fost trădată,
Când…, te credeam, sufletul meu.

———————————

Monica Luminița CHIRIAC

27 ianuarie 2019

Monica Luminița CHIRIAC: Dor…

Dor…

 

Dor de soare, dor de mare
Și de păsări călătoare,
Dor de roua dimineții,
Frumusețea tinereții.
Dor de floarea soarelui ,
Legănatul lanului.
Dor de roșu purpuriu,
Alergat desculț, zglobiu.
Dor de nopțile nebune,
Dimineți senine, bune.
Dor de adormit sub lună
Și să-mi spui iar noapte bună.
Dor de stele căzătoare
Și de flori nemuritoare.
Dor să-mi mângâi părul blând
Și să-mi furi iar un sărut.
Dor de șoapte la ureche
Și de râsete pereche.

–––––––––––

Monica Luminița CHIRIAC

19 ianuarie 2019