Suntem fluturi încă
și ne ardem neputința-n crezul unui vers .
Bate toaca de vecernii,
suntem ruga ce se înalță ,
ca să-nduplece întregul univers ,
să ne prindă zori ținându-ne de mâini,
să ne spunem tot ce încă nu ne-am spus,
să ne dăruim și aburul din pâini
până nu ne rătăcim într-un apus..
Suntem fluturi încă
și ne doare existența efemeră
și fântâni ne suntem,
ciuturi pline-ochi cu apă vie ,
eu ți-am fost un dans de baiaderă,
tu îmi ești o lume întreagă ,mie…
Suntem fluturi încă ,
zbor năuc sub cerul nostru, înviat albastru
și „ne doare -un cal măiastru.. ”
Suntem fluturi încă
și sfioși ne poposim în palme, până când ne doare sufletul de dor
obosiți de atâta depărtare și de nenoroc
și ne regăsim din nou în zbor ,
până nu ne pune moartea sub obroc .
————————-
Elena NEAGU
22 februarie 2019