Florentina SAVU: Două umbre

DOUĂ UMBRE

Două umbre-am mai rămas
Pe copacul de iubire
Dintr-o vară de pripas,
Dintr-o dulce amintire,

Două umbre-mbrățișate
Sub un soare blând și drag,
Prin ierburi vii, aromate,
Prin păduri de brad și fag,

Două umbre lucitoare,
În inimi cu foc nestins,
Însă una, subit moare
Și te trezești în abis,

Rătăcești prin codrul verde
Umbrele să le găsești
Și, dacă-n sfârșit le-oi vede,
Să le săruți, te gândești,

Să îmbrățișezi trecutul
În lumina unui gând,
Să împrăștii tot urâtul
Ce-n cale-ți stă fumegând!

Două umbre-n miez de timp
Stau încă îmbrățișate
Anotimp dup’-anotimp,
Chiar și dincolo de moarte!

———————————–

Florentina SAVU

10 Martie 2019

Foto sursă Internet

Mariana POPAN: Mama, chipul credinței pentru copilul ei

Mama, chipul credinței pentru copilul ei

 

Din fiecare clipă am luat un strop de fericire,
Să-l amestec cu fiecare ingredient cu mulțumire,
Din suflețelul fiecărui fericit copilaș,
Urmându-și drumul cu fiecare pas, alături de-al său îngeraș.

Cum Dumnezeu, pe fiul său l-a îndrumat mereu,
La fel mereu, o mama, mereu să-ndrume pe copilul său!
Cum fiecare clipă din viața Sfintei Marii, pentru copilul sfânt
A fost ominiscientă și omniprezentă pretutindeni, pe acest pământ,

La fel, o mama să-i fie copilului scut și vrednic ghid,
Scut cu veșnică iubire și voință nesfârșitî de granit!
În fața nimănui, sufletul veșnic pur să nu-i cedeze,
Ea, pentru copilul ei, fie ființa pe care el, mereu s-o venereze!

Mereu, oriunde, pășind pe drumurile-i, mmentan străine,
Să știe c-a sa mamă, merși pretutindeni ,ea îi vrea doar bine.
Povața ei rămână a lui rugă, ca pentru ea, cum ruga-n Dumnezeu
I-a fost cărarea vieții, la ușor sau rău, la bine și la greu.

Cum fiecare clipă de la răscrucea dintre sorți
I-a fost a sa credință, ca Dumnezeul viu, călcând printer cei morți.
Sî-și amintească veșnic că Însuși, Dumnezeu,
Pe fiul Său l-a dat femeii, atuncea, fiind copilul său.

La fel, prin necredință, femeia-ar fi veșnic păcat,
Tot astfel, prin credință, ar fi un veșnic OM CURAT:
Din tot și chiar din toate, căte mai sunt pe lume,
O MAMĂ e-al CREDINȚEI chip, nemuritor prin al său nume.

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Martie 2019

Dan-Obogeanu Gheorghe: Rugăciunea primei stele

Rugăciunea primei stele

 

Ma iartă, Doamne, fără nori
Să strălucesc, pe Cer, în seară,
Și când mă prinde somnu-n zori
S-apuc să-ți cer iertare iară!

Sunt prima dintre mii de stele
Ce m-am rugat în seara asta,
Să fie dulci vorbele mele,
Și nu-mi închide, Tu, fereastra….

Să intre pân ‘ la tine-n Casă
Lumina ce mi-ai pus-o Vie ,
Să luminez pe a ta Masă
Prescurea și Viţa-de-Vie

Din care Tainele Iubirii
Se-mpart, în Cruci, peste morminte,
Și-n toată vremea Devenirii
Să nemurim printre Cuvinte….

Sunt prima Stea din prima seară,
Primește-mi Jertfa-n Rug de ceară!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

10 martie 2019

Alina CRISTIAN: Dacă nu eu, atunci cine?

Dacă n-aș fi existat, știu, m-ai fi creat din șoapte,
Pe o pagină de carte răsfoită-n miez de noapte…
Și mi-ai fi știut surâsul, l-ai fi creionat pe buze,
Într-un anotimp cu zâne, ce le-ai transformat în muze…

Dacă nu m-ai fi aflat, timpul scurs printr-o clepsidră,
Ar fi obosit să curgă, te-ai fi transformat în hidră…
Suflet trist și-nsingurat, cu gustul de vin-pelin,
Ai fi transformat iubirea, din nectaruri în venin…

Dacă nu eu, atunci cine, să te-nveţe fericirea?
Să îţi deseneze-n palmă, curcubeul și magia…
Prin a verdelui ochean când mi-am oglindit privirea,
Dacă nu aș fi trecut, cum ar fi-ncolţit iubirea?

Aș fi existat pierdută, exilată în vreo carte,
Rătăcind prin anotimpuri și cuvinte-ntortocheate…
Așteptând să treacă timpul și să-nmugurească visul,
În a irisului verde, când ne-o-mbrăţișa abisul…

Tu, la fel ai fi umblat, prin a timpului povară,
Așteptând un început, cu zâmbet de primăvară…
Când renaște tot ce doarme, și în graiul lor firesc,
Păsările par să cânte, pe dulci triluri că iubesc.

Însă, m-ai aflat mai vie, decât aș fi fost vreodată,
Tupilată-adânc în mine, într-un gângurit de fată…
Încercând să las destinul, să mă regăsească iar,
Într-un suflet de copil ce-aleargă pe-un vis hoinar…

——————————–

Alina CRISTIAN

Ioana CONDURARU: Să nu mă uiți

Să nu mă uiți
chiar dacă,
o primăvară-ți va zămbi
şi dulce cânt
pe înserat īți va şopti.
Alt răsărit
īți v-a părea mai voalat,
raza lucitoare te-a atrage.
Tu să nu uiți că toamna,
lujeri albi a semănat
şi noaptea nu mai este lucitoare.
Plecări de-o clipă,
trecătorul dor,
mărăcinul nu-i crin înfloritor
să īl culegi.
Din pocalul vieții
nu am gustat doar mir.
Pocalul tinereții,
aduse și venin,
dar am durat în vreme
o sfântă ,, Manăstire”
scriind pe cer catrene,
din veşnica iubire.
Acum se-nalță-amurgul
peste a vieții soartă,
nu spera un mâine,
a ce n-a fost odată.
Să nu mă uiți pe cale,
cuprinde-mă de mână
şi vei simți cum doare,
zvâcnirea din secundă.

———————————-

Ioana CONDURARU

11 martie 2019

Anatol COVALI: Fericirea semănătorului

Fericirea semănătorului

 

Cã anii parcã-s clipe nu mã mir,
dar stau uimit la porţile iubirii
prin care n-a trecut nici un delir,
ci numai solii dalbi ai împlinirii.

Noi am rãmas la fel ca la-nceput,
chiar dacã-n jur a fost mereu furtunã
şi tot ce-o viaţã-ntreagã am pierdut
acum cu frenezie se adunã.

Dorinţa întregirii-a fost fior,
într-o statornicie nepereche,
credinţa cã speranţele nu mor,
cã mereu nouã e iubirea veche.

Doar pentru noi timpul a stat în loc,
mirat şi el de sfânta bucurie
ce-a încãput în magicul noroc
a lui n-a fost ce-n veci va fi sã fie.

Şi-atunci când ne vom pierde-n infinit,
în urma noastrã toţi vor înţelege
de ce semãnãtoru-i fericit,
când de o viaţă rod bogat culege.

————————————–

Anatol COVALI

București

9 martie 2019

 

Ana PODARU: Aripi de piatră

Aripi de piatră

 

Un înger ciopleşte, azi, aripi de piatră,
călcâiul îmi geme cu lanţ prins de vatră,
îmi crapă pâmântul din ochii lumină
şi pielea îmi crapă de sete şi vină.

Veniţi născătoare de trupuri de lut,
clădiţi-mi cu mâini nenăscute un scut,
trmiteţi fierarii să mistuie zala…
câlcâiul din carne să-şi smulgă zăbala.

Acolo-n adânc unde-i pustnică rana
din pieptul seminţei răsare şi pana,
etern este zborul cu aripi de piatră
legat este trupul de sfânta sa vatră.

——————————–

Ana PODARU

10 martie 2019

Luminița BORCAEAS: ,,Mireasă în necunoscut”

,,Mireasă în necunoscut”

 

Am nuntă în necunoscut, unde Zeii mă conduc
undeva pe căi pierdute departe de trădări și ispite
Port rochia dantelată brodată cu tăceri pe ea,
voalul șoaptei de mireasă mi s-a pus acum pe față.

Buchetul de calii albe, lacrimile mi le soarbe,
iar pe colierul de perle, respirații se așterne .
Șiragul vieții îmi e întins, pășind timidă abia îl ating,
țin paharul soartei in mână, mă înclin sorbind o gură.

La templul marelui Destin, preotul e în așteptare
pentru a mă cununa în necunoscuta zare.
Este o nuntă cristalină într-o liniște deplină
cu miros de iasomie verigheta pe deget vine .
Devin sotie în n cunoscut cu sufletul plăpând dar viu
îmi golesc acum paharul pentru a-mi stinge amarul.

——————————

Luminița BORCAEAS

Diana CIUGUREANU: a fi prin a nu fi

a fi prin a nu fi

 

și… cine să mai spargă ecourile cântului neauzit?
cine să mai despletească talazurile mării adormite?
cine să mai scuture cenușa țipătului nezburat?
cine să mai spintece firele rugăciunii veacului?

cine să mai acopere fluier de munte trădat?
cine să mai încifreze respirația privirilor stinse?
cine să mai denunțe nebunia dansului atotștiutor?
cine să mai vegheze sârma sângelui vărsat?

cine să mai fie atât de a nu fi?

——————————

Diana CIUGUREANU

Chișinău

11 martie 2019

Cristian Gabriel VULPOIU: La focul viu

LA FOCUL VIU,

 

La focul viu aștept himeră,
Sărutul tău să mă ucidă
Și inima-mi ce încă speră
Să o prefaci într-o ispită.

La focul viu și visul arde,
Cu neființa mea cu tot
Sărutand clipe bastarde
În șoapte tainice de clopot.

La focul viu arde iubirea,
În nenoroc până la sânge
În talazuri plânge nemurirea
Soarele în chingi mă strânge.

La focul viu aștept izbăvirea,
Din fiecare picătură de neant
Nu pot spre tine ridica privirea
Am egoul mult prea bacant.

La focul viu, mă aștept pe mine,
Eterna singularitate
O celulă în noianul de suspine
Al prea profanelor păcate.

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

11 martie 2019