Corina DAȘOVEANU: Poem

****
i’m back
după ce am făcut o criză de ulcer în limba rusă
și dependențele de toxic au explodat,
asta e o situație foarte periculoasă,
pentru securitatea națională a fluturilor,
gulagul nu pricepe decât în alfabetul chirilic
raidurile prin stomac.
come, baby,
norocul poate părea uneori o insultă,
poți să îmi mărești doza de inhibitor
și chiar să-mi calci drepturile civile cu un hammer,
transferul de identitate e complet,
în fiecare limbă
la ora 4 jupiter trece pe comandă automată,
verifică tandru valoarea codului de bare
a jointului înfășurat
într-o rochie cu decolteul adânc până joi.
ok,
la hashtag-ul meu
poți scrie orice –
toxic, mad, obsessive, whore, addiction,
free, tea, coffe, me,
profilul genetic nu-și schimbă fotografia,
my love.
my name is nicotine.

—————————

Corina DAȘOVEANU

21 martie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Misterul umbrelor din ochii tăi…

Misterul umbrelor din ochii tăi…

 

Strâng în palme timpul tău, n-aș dori ca să mai zboare!,

… iar în pumni, pare că țin, fericirea-ţi … migratoare.

fiindcă eu nu pot să cred … că există falsitate!,

… într-o dragoste perenă … scosă-n ilegalitate.

 

– Astăzi mi-o arăți timidă cum lucește-n ochii tăi!,

(așezați în podul palmei … parcă-s două vâlvătăi).

… le-aș da drumul ca să zboare, să-i cuprindă fericirea,

dar mi-e teamă că aceștia vor găsi chiar nemurirea.

 

… ești un înger pentru mine, dezertat din Raiul tău,

(fără ca să știe nimeni … nici chiar bunul Dumnezeu).

… care pentru-al tău sărut, ca un fel de ”Noapte bună!”,

ar putea să ne lase nouă … ceru-n nouri de furtună.

 

Ți-am furat eu amintirea … doar ca ea să nu se piardă,

… păstrând-o în colțul minții, ca un fel de avangardă.

să ți-o accesez în gând și-n privire totodată,

fiind foarte exigent … la cătarea ta mirată.

 

– Mi te plângi codificat c-ai dat timpului răbdare!,

(ca să ne mai pregătească zile pline de candoare).

… liniști încă nepătrunse … să sculpteze-adânc în el.

iar să clipa de tăcere să ne fie … menestrel.

 

Viața merge înainte … chiar dacă nu e născută,

… e de-ajuns că este doar în privirea ta ocultă.

fiindc-ai dezlegat misterul tainelor prin care treci,

… și a umbrei răsărite … cu care vrei să-ți petreci.

 

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

22 martie 2019

(Poemul face parte din trilogia ”Mâna destinului”, volumul II ,,Protestul   ochilor tăi” ce urmează a fi lansat pe data de 25 mai 2019).

 

Miriam Nadia DĂBĂU: Omagiu

OMAGIU

 

Aș vrea să aleg în cuvinte,
frumusețile lumii…
cu pene de păun ca mărgele
și ochi de Giocondă în stele!

Deși este greu să alegi
printre atâtea condeie celebre,
aș alege un buchet de Iiele
să-l aștern ca ofrandă!

Mă-mbată mirosul de scris
pe foi metrice de hârtie
și frumusețea cuvintelor face,
să se nască poezia trăită!

Voi, poeți cu inimă rară,
Poezia vă este mamă și tată,
printre rânduri visați și iubiți
Și lacrimi cu soare trăiți!

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

21 martie 2019

Lilia MANOLE: Taina omului

TAINA OMULUI

 

Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi durează
Și-n spațiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă și sfântă!
O vrajă a toata lumina răsfrântă
De-a gloriei tale oglindă.”

                                     (Nichifor Crainic, „Metanie”(„Laudă”)

 

Esența vieții materne
se deschide dintr-o hologramă.
Nu mi-am pastișat existența-
munceam să o interiorizez.

Eram sigură,
că nici un refugiu nu este-
trebuie să te cunoști
din Tainele mari ale Cuvântului.

Dintr-o oglindă dreptunghiulară
s-au reflectat absențe-
erau gânduri inexistente,
iar din cealaltă parte a oglinzii
se deschise o lumină
să-mi iradieze,
discret și dinadins,
din față-
mă cunoșteam
la prima vedere,
dar, de fapt, era un caracter-
doar atât…

Pesemne,
stereotipurile nu mă priveau
niciodată
și de atunci,
de când văzui cealaltă
lume hexaedrică,
ce se îndrepta spre mine,
Logosul nevăzut
mă preluă
din meandrul trupului-
respiram,
credeam,
alunecam,
derocam,
doar să nu accept așa cum sunt-
nu eram din gânduri-
sufletul atârna cu capul în jos-
însăși esența fixã
era o hologramă –

mă îndepărtasem de materia,
în care eram,
apropiindu-mă,
fără greș,
de Taina întrupării dumnezeiești.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

21 martie 2019

Petru Daniel VĂCĂREANU: Icar inversat

Icar inversat

 

Poetul un Icar, zborului avar
Topind poeziile din aripi file
Căzând unde i-încep infiniturile
Sens invers clepsidra, iar și iar..

Fiindcă căzând zboară,..și invers..
Ca așa-și înțelege prin orice vers
Lumile pe unde a scris și-a mers.
Voi când zburați eu vă zăresc invers

———————————–

Petru Daniel VĂCĂREANU

21 martie 2019

Luminița BORCAEAS: Sufletul mi-e poezie

Scânteia muzei mele

 

Spală-mi muză cu a ta rouă obrazul trist și dă-i decor,
căci mi s-a rupt penița-n două și nu-mi mai dă aripi să zbor.
Gândurile s-au înfipt în călimara plină cu frig
strigă să le fii alături cu descântec să le învii .

Transmite-mi gând de scorțișoară în vena roșie dilatată
transmițându-mi versuri de amor, căci tu-mi ești muza mea de dor.
Desenează-mi pe sub piele imagini din ochii sub lacrimi
iar cu degetele-ți fine, lipește-mi iluzii divine.

Scrie-mi de singurătate ce te omoară în noapte,
căci tu muză cu dureri vindecare cauți și ceri.
Pe liniile trupului pustiu tatuează lupte, iubiri,
presărând pe cicatrice veșmântul cu vise dorite.

Haide muză nu te pierde , dă-mi iubire, dă-mi durere,
atinge-mă cu a ta scânteie pentru a te scrie în tăcere.
Vino în noapte, vino în zori să ne plimbăm prin taine și nori ,
braț la braț în templul cu slove unde-i viață, unde-i moarte !

 

Sufletul mi-e poezie

 

Sufletul mi-e poezie fără lacăt în fantezie ,
ca balerina printre nori valsează versul fior.
Geme, scrie și scâncește prin toate arterele mele,
versuri vii, slova speranței, poezia-mi curge în oase.
O istorie trăită pusă pe un arc de vers,
cu o sensibilitate mărită, de un suflet pur-măreț.
Primăveri, iubiri, candoare, versul le descrie cu-ardoare,
tristeți, valuri înfuriate, toate-s scrise pe o carte.
Firmituri de poezie împrăștie sufletul pe hârtie,
lacrimi, zâmbete , credințe, sunt mănunchi pe țărm de vise.
Ea e izvorul ce revarsă peste lumi roua pe față
cu avalanșă-n sentimente, revărsând raze violete.
Zboară de la om la om pe aripi de fluturi vioi,
ca puful de păpădie te pierzi în cântul poeziei.
Continue reading „Luminița BORCAEAS: Sufletul mi-e poezie”

Alexandra GĂLUȘCĂ: Poetul

 Poetul

                                          „Sufletul zboară câteodată sus de nu-l mai vezi, cu penele lui albăstrui, în azur. Și, când se întoarce, miroase a alb și a stele…”(T.Arghezi )

 

Poetul este paznicul iubirii sacre,
E soldatul ce moare cu credință
Fără arme,fără ură sau distrugere
Crează frumusețe cu a sa ştiință

Poetul te vindecă prin cuvinte,
Amaru-îl preschimbă-n lapte dulce,
Aprinde candela-n altare sfinte,
Armonie, întelegere-n lume aduce

Poetul prinde-n versul său lumina,
Din razele de lună, stele sau soare,
Suferința lumii prin poeme o alină,
Din curcubeie şi flori îi dă culoare

Poetul poamele acre le stoarce,
Nectar să curgă-n cupa-i magică,
Din valurile Dunării doruri toarce,
Dorind o lume curată, ecologică

Poetul din arme face doar artă,
Din pocnetul lor dă glas artficiilor,
O odă bucuriei lumii să-mpartă,
Şi Dragoste prin lumea poeziilor

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

Elena NEAGU: La Carul Mare, noi suntem două stele…

La Carul Mare, noi suntem două stele…

 

Ne suntem cruci și strigătul din hău
și coborâm ades
în iadul tău și-al meu ;
ne suntem fluturi în dansul unei nopți,
la Carul Mare,
noi suntem două stele roți
și rănile de spini, ne sunt avere,
iar zbuciumul de dor,
ne geme și-n tăcere…
Suntem doi roibi înșeuați la disperare
și țipăt de cocori ne suntem,
ce sfâșie-n apus tăcuta zare…
Ne suntem uneori și rai și zbor,
când ni se îmbrățișează
sufletele, gemând a dor…

————————-

Elena NEAGU

Anatol COVALI: Muzele

Când am venit pe lume, în jurul meu s-au strâns
zeiţele ce patronează arta.
M-au mângâiat pe frunte pecetluindu-mi soarta
şi dintr-odată am surâs din plâns.

 

Să fii iubit îmi spuse Erato şi să scrii
frumoase poezii despre iubire,
căci dragostea e prima şi sfânta ta menire
în care viaţa-ntreagă va rodi.

Superba Euterpe se-apropie uşor
şi-mi prooroci profunde meditaţii.
Îţi dau în dar candoare, dar mai ales vibraţii
şi aripi de vei vrea să urci în zbor.

Veni şi Caliope şi mă privi tăcând,
dar eu am înţeles ce-a vrut să spună
când îmi vedea destinul o veşnică furtună
cu care-am să mă lupt din când în când.

La urmă Melpomene şi Thalia au spus:
Pe scenă-îţi vei trăi întreaga viaţă
cântând în zeci de roluri, dar rămânând paiaţă…
Aveau pe faţă lacrimi când s-au dus.

————————————–

Anatol COVALI

București

21 martie 2019

Ziua Internațională a Poeziei

„Mi-am spălat mai întâi mâinile, ca să fie curate pe stilou și pe hârtie; mi-am spălat fața și mai ales ochii, dinadins, ca să vadă fiece literă scrisă în parte, veghind împotriva întâmplării și inspirației (nedivine) ; mi-am spălat inima.”

(Nichita Stănescu).

LA MULȚI ANI, tuturor celor care modelează, în cuvinte, visul de frumos al sentimentelor!

Colectivul de redacție al revistei „Logos și Agape”

 

POEZIA

 

Poezia este ochiul care plânge.
Ea este umărul care plânge,
ochiul umărului care plânge.
Ea este mâna care plânge,
ochiul mâinii care plânge.
Ea este talpa care plânge,
ochiul călcâiului care plânge.
O, voi, prieteni,
poezia nu este lacrimă
ea este însuşi plânsul,
plânsul unui ochi neinventat,
lacrima ochiului
celui care trebuie să fie frumos,
lacrima celui care trebuie să fie fericit.

                                                                       Nichita Stănescu