Când am venit pe lume, în jurul meu s-au strâns
zeiţele ce patronează arta.
M-au mângâiat pe frunte pecetluindu-mi soarta
şi dintr-odată am surâs din plâns.
Să fii iubit îmi spuse Erato şi să scrii
frumoase poezii despre iubire,
căci dragostea e prima şi sfânta ta menire
în care viaţa-ntreagă va rodi.
Superba Euterpe se-apropie uşor
şi-mi prooroci profunde meditaţii.
Îţi dau în dar candoare, dar mai ales vibraţii
şi aripi de vei vrea să urci în zbor.
Veni şi Caliope şi mă privi tăcând,
dar eu am înţeles ce-a vrut să spună
când îmi vedea destinul o veşnică furtună
cu care-am să mă lupt din când în când.
La urmă Melpomene şi Thalia au spus:
Pe scenă-îţi vei trăi întreaga viaţă
cântând în zeci de roluri, dar rămânând paiaţă…
Aveau pe faţă lacrimi când s-au dus.
————————————–
Anatol COVALI
București
21 martie 2019