… Într-o lume absurdă, cârmuită prost,
în care multe nu mai sunt la locul lor
totul arată hidos,
ca o haină întoarsă pe dos.”
(Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)
Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor.
Să ne întrebăm de ce apele, în adâncimea lor, devin frumuseți clare? Fiindcă, doar în profunzime găsim acea claritate mult dorită, percepută de simțurile noastre. De superficialitate și de Continue reading „Vavila Popovici: Despre superficialitate”
Am primit un chestionar, în cadrul unei anchete iniţiate de o mare revista internaţională, în care mi se cerea de fapt să răspund la o singură întrebare: „Ce aţi face dacă aţi câştiga la loterie două milioane de dolari?”.
Cu toată siguranța aflarea vremii când lumea se va sfârși a fost curiozitatea supremă a oamenilor și această curiozitate a fost cauza unor nenumărate rătăciri, unele dintre ele efectiv distrugătoare.
Într-un articol din 2010, publicat în numărul 45 al României literare, intitulat „Imposibila solidaritate”, spuneam la un moment dat: „Clasa politică de azi pare să fi pus pe fugă inteligenţia din ţara asta, să n-o incomodeze, să rămînă singură să guverneze peste o populaţie derutată, prostită, umilită, conformistă. Iar intelectualitatea română parcă aşteaptă să revină în actualitate momentele 1950 – 1960, cînd îţi bătea în uşă securistul să te înhaţe şi să te trimită la Canal. Acest fatalism acceptat cu seninătate, mioritic, ţine, oare, de laşitatea istorică a poporului nostru? Mai putem vorbi, aşadar, în istoria de azi, de un popor 
Ne aflăm în faţa unui eveniment deosebit. Lansarea numărului 100 a acestei reviste în al cărei conţinut sunt declaraţii, amintiri, expoziţii a unor supravieţuitori, a membrilor de familie, prieteni şi cunoscuţi ai celor condamnaţi, executaţi de regimul comunist în perioada de 50 de ani – cât a durat barbara, neomenoasa dictatură comunistă în România.
La 2 noiembrie, anul acesta, va avea loc centenarul unei decizii importante pentru istoria poporului evreu: „Declaraţia Balfour”. Dată sub forma unei scrisori a ministrului britanic de externe („Foreign Secretary”), contele Arthur James Balfour, către lordul Rothschild, preşedintele Federaţiei Sioniste Britanice („British Zionist Federation”) la 2 noiembrie 1917, ea a exprimat simpatia guvernului britanic pentru aspiraţiile sioniste. Răspunsul lordului Rothschild nu a întârziat să vină, la 4 noiembrie 1917, el mulţumindu-i ministrului Balfour pentru sprijinul acordat de guvernul britanic aspiraţiilor marii mase a poporului evreu. Adăugăm traducerea făcută de noi „Declaraţiei Balfour” (originalul este în limba engleză): 
Volumul bilingv (română şi ebraică) al Adinei Rosenkranz-Herscovici a văzut lumina tiparului, după o lungă gestaţie, la o dată apropiată de comemorarea a cincizeci şi doi de ani de la moartea timpurie a tatălui ei. Scrierea autoarei este nu numai o lucrare perfect documentată despre viaţa şi activitatea părintelui său, ci şi un gest de supremă iubire, recunoştinţă şi admiraţie a fiicei faţă de el.
