Sinagoga Mare din Bucureşti a găzduit, în prezenţa autoarei Adina Rosenkranz-Herşcovici, lansarea volumului „Dadu”, dedicat memoriei părintelui său, avocatul David Rosenkranz, unul dintre străluciţii membri ai Baroului din Bucureşti între anii 1930-1960. Evenimentul a fost moderat de dr. Aurel Vainer, preşedintele F.C.E.R, alături de care au luat parte, în calitate de invitaţi, prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu, Max Kurzberg şi actorii Eugen Cristea şi Cristina Deleanu.
În deschidere, directorul Departamentului Cultură, Artă, Media, Robert Schorr, le-a mulţumit tuturor celor prezenţi la un asemenea important eveniment editorial de evocare a avocatului David Rosenkranz. Preşedintele F.C.E.R., dr. Aurel Vainer, a remarcat în cuvântul său datoria onorată de autoare, de a aduce cinstire memoriei tatălui său, supranumit de apropiaţi Dadu. „David Rosenkranz a fost un om printre oameni, nu numai prin activitatea depusă, ci şi prin tot ce a făcut. Sunt în această carte multe mărturii despre bunătatea lui, mărturii despre un mare avocat, un bun profesionist”, a afirmat vorbitorul, evocând atât activitatea sa profesională, cât şi implicarea în viaţa comunităţilor evreieşti din România, mai cu seamă cea bucureşteană.
Strânsa colaborare cu Wilhelm Filderman, în perioada Holocaustului este unul dintre multele merite ale avocatului Rosenkranz. Dr. Aurel Vainer a subliniat contribuţia avocatului Rosenkranz, care şi-a pus întreaga experienţă şi pricepere în domeniul juridic în slujba coreligionarilor săi, memoriile redactate de el determinând autorităţile antonesciene să îi repatrieze pe evreii deportaţi în Transnistria, printre care se afla şi un număr important de copii orfani. „Îl evocăm cu mult respect şi cinstire pe acest minunat evreu din România şi îi mulţumim distinsei sale fiice”, a conchis liderul F.C.E.R.
Autoarea, Adina Rosenkranz-Herscovici, a mărturisit că încearcă un sentiment de bucurie, dublată de emoţie, la lansarea acestui volum de omagiu dedicat memoriei tatălui său. Ea a povestit că ideea scrierii acestei cărţi i-a venit la evenimentul de comemorare a 40 de ani de la moartea părintelui său, în anul 2005. Totul a început cu mărturia care se găsea la Institutul Yad Vashem, depusă de avocatul Rosenkranz in 1961, la care s-au adăugat alte texte literare. Odată cu trecerea timpului, a reuşit să adune mărturii de la cei apropiaţi tatălui său, încântaţi să relateze despre istoria prieteniei lor. Dintre povestirile regăsite în carte, unele se referă la episoade tragice din istoria comunităţii evreieşti din România.
O povestire se referă la istoria demersurilor întreprinse pentru repatrierea copiilor evrei orfani deportaţi în Transnistria, unul dintre ei fiind prezent la ceremonia de comemorare a 40 de ani. De asemenea, mărturia fiului marelui rabin Meyer Abraham Halevy – care a slujit la Templul Coral din Capitală în perioada 1940-1945 – aduce în atenţia cititorilor eforturile şi reuşita avocatului David Rosenkranz de a-l salva pe marele rabin, acuzat de trădare de ţară. Referindu-se la moştenirea numelui său, autoarea a povestit că prin decizia de a păstra numele tatălui doreşte să ducă mai departe memoria ilustrului său părinte.
Actorii Cristina Deleanu şi Eugen Cristea au realizat lecturi şi un minispectaol, dramatizând secvenţe din romanul lui Isac Peltz, „Israel însângerat”, publicat în anul 1946, şi citind fragmente din cartea proaspăt lansată. De asemenea, preşedintele F.C.E.R. le-a făcut invitaţia de a participa la Festivalul Internaţional „Mihail Sebastian”, organizat la Brăila. Actorul Eugen Cristea a povestit că recent a efectuat o vizită în Israel, arătându-se „cucerit de rafinamentul scrierii” autoarei.
Prof. univ. dr. Anca Irina Ionescu s-a referit la cartea lansată, din trei perspective – valoarea ca document ştiinţific, valoarea ei pentru cunoaşterea limbii ebraice şi dimensiunea ei sentimentală. Din perspectivă ştiinţifică, a arătat vorbitoarea, această mărturie are o valoare inegalabilă, contribuţia avocatului Rosenkranz fiind confirmată de documente de arhivă cercetate de ea. Importanţa contribuţiei sale este esenţială, întrucât salvarea unei vieţi asigură continuitatea unei întregi generaţii, a subliniat prof. Anca Irina Ionescu. Din perspectiva studierii limbii ebraice, ea a arătat că acest fenomen al revirimentului după 2000 de ani este nemaiîntâlnit, iar eforturile întreprinse de Eliezer Ben Yehuda pentru actualizarea acesteia contribuie la edificarea unui fundament – o limbă comună.
Max Kurzberg a povestit despre copilăria sa petrecută în perioada anilor ’50-60, relatând despre actul de curaj al avocatului David Rosenkranz când a pledat într-un proces intentat mătuşii vorbitorului. De asemenea, invitatul a lecturat un episod care ilustrează personalitatea tatălui autoarei, povestit de dr. Bertold Răsvan Rosenkranz, fratele tatălui autoarei.
În încheiere, preşedintele Aurel Vainer a afirmat că evreii din România o felicită şi îi mulţumesc autoarei pentru un asemenea demers şi o invită să continue atât acţiunea de a cerceta scrierile avocatului Rosenkranz, cât şi propria-i memorie, în vederea reconstituirii unui important episod istoric.
–––––-
Dan DRUŢĂ
Realitatea evreiască
Nr. 520-521 (1320-1321)
1 Iulie – 31 august 2018
Au existat printre noi, dintotdeauna, oameni aparent obișnuiți, dar care, prin faptele lor de curaj, s-au dovedit a fi veritabili eroi, ce au trăit nu doar pentru propria lor persoană, ci au pus binele comunității din care au făcut parte mai presus de orice, și-au angajat pe deplin toate resursele profesionale și morale, pentru triumful adevărului asupra imposturii, a nobleței spirituale asupra dezumanizării flagrante. Oameni care au făcut din lupta pentru viața lor, întru salvgardarea vieții celor mulți, un crez de la care nu au abdicat până la ultima suflare.
Volumul bilingv (română şi ebraică) al Adinei Rosenkranz-Herscovici a văzut lumina tiparului, după o lungă gestaţie, la o dată apropiată de comemorarea a cincizeci şi doi de ani de la moartea timpurie a tatălui ei. Scrierea autoarei este nu numai o lucrare perfect documentată despre viaţa şi activitatea părintelui său, ci şi un gest de supremă iubire, recunoştinţă şi admiraţie a fiicei faţă de el.