Am primit un chestionar, în cadrul unei anchete iniţiate de o mare revista internaţională, în care mi se cerea de fapt să răspund la o singură întrebare: „Ce aţi face dacă aţi câştiga la loterie două milioane de dolari?”.
Adevărul este că nu m-am gândit niciodată ce aş putea face cu o asemenea sumă. Întotdeauna, fantezia mea s-a oprit la 170.000 de dolari, hai să zicem 172.000… Şi cu o sută douăzeci m-aş descurca binişor, iar sută rotundă m-ar servi de minune. Cu 60-70 de mii aş şti desigur cum să mă descurc, iar 20-30 de mii mi-ar rezolva o serie de probleme la zi. În modestia mea, nu aş refuza nici sume mai firave… Dar două milioane?!
Am vrut, aşadar, să mă documentez şi m-am deplasat la Biblioteca Universală. Nu mi-a fost greu să găsesc ceea ce mă interesa, adică lista marilor câştigători, biografiile, datele personale, familiale şi bancare ale acestora. Mi-am notat câteva cazuri:
În anul 1923, mexicanul Santos Secundo Sobrinos, şofer de camion, căsătorit şi tatăl a şase copii de ambe sexe, a fost singurul câştigător al Marei Loterii de Paşti. Omul, pur şi simplu, şi-a pierdut minţile, a devenit sentimental şi fatalist, nu mai respectă prioritatea de dreapta şi a fost internat într-un spital de psihiatrie. Întrucât a refuzat să semneze de primirea premiului, suma a fost livrata în contul Ministerului de Finanţe, care a acceptat să-i asigure totuşi spitalizarea, în secţia „violenţi de lux”.
Francezul Jean Pierre Citrin din Grenoble, calfa de croitor, necăsătorit şi spân, a câştigat în 1936 Premiul cel Mare al Loteriei Naţionale şi fost, dintr-odată, asaltat de femei. Lipsit de experienţă şi de îndrumare competentă, a risipit pe chefuri, spectacole, călătorii, hoteluri, toalete şi cadouri exorbitante cea mai mare parte din sumă. La izbucnirea războiului, nu mai avea decât o reputaţie proastă şi un sifilis secundar stabilizat.
În 1947, singurul câştigător al Loteriei Italiene a fost milanezul Giovani Plastelini, artist fotograf şi ziarist. Numitul era cunoscut în cercurile intelectuale că suferind de hepatită şi bronşita cronică. Imediat după încasarea premiului, s-a pus pe mâncat, pe băut, pe fumat havane şi a decedat la vârsta de 42 de ani, probabil în urma unui accident de motocicletă. Academia de Artă şi Asociaţia Ziariştilor sunt în proces de peste şaizeci de ani, întrucât nu există nici moştenitori, nici testament.
Fericitul câştigător al Premiului Marii Britanii pe anul 1952 a fost un scoţian, administratorul unei pensiuni rurale, pe nume Mc Gift. Omul nostru, a cerut să rămână anonim, în care scop a interzis orice publicitate intru cât nu a vrut ca soţia, copiii, rudele şi vecinii să ştie că a devenit milionar în sterline. Nu numai că a continuat să ducă o existenţă modestă, dar a perseverat în ascetism şi renunţări, murind ca un pârlit trei ani mai târziu, într-o cameră neîncălzită.
Loteria Cotinentala Africană a avut în 1961 un câştigător la care nimeni nu s-a aşteptat, un negru analfabet care şi-a cumpărat biletul din greşeală, crezând că e un bon de masă la autoservire. Numitul Ngongo (figurează numai cu un singur apelativ) şi-a investit banii într-o fermă în Zimbabwe, fapt care a creat numeroase complicaţii, mai ales cu lucrătorii de culoare, care nu înţelegeau să fie exploataţi de un egal al lor. Au izbucnit mici conflicte, acestea au căpătat proporţii, s-au organizat guerile, au apărut idiologi marxişti şi consilieri cubani, iar norocosul Ngongo a fost spânzurat de un baobab uscat, de către revoluţionari.
În Polonia, singurul câştigător al Premiului de Anul Nou 1965 a fost mecanicul de locomotivă Bronislaw Postopopolowsky, fruntaş în muncă, evidenţiat în producţie şi căsătorit. În momentul în care i-au ieşit numerele, respectivul nu avea de unde să ştie că nu se va ivi nici un alt norocos, şi a acceptat cu satisfacţie să-i cedeze biletul tovarăşului Zbygniew Kankzciklaczs, gestionar la restaurantul partidului din Gdynia, în schimbul unei sume care era dublul premiilor săptămânale obişnuite. Tranzacţia urma să-i albească unuia zilele şi celuilalt zloţii. La aflarea faptului că premiul este, de fapt, de zece ori mai mare, s-a declanşat un conflict între cei doi, fiecare susţinând contrariul. Au urmat un impact violent şi un denunţ anonim şi ambii au fost condamnaţi la ani grei de puşcărie, pentru activitate de sabotare a economiei naţionale şi parazitism.
Îmi mai trebuiau exemple? Americanul J.T.Leimah jr., a plecat în jurul lumii, a ajuns în Matto Groso şi l-au mâncat peştii piranha, de viu. Spaniolul Bravo Sanchez a fost răpit a doua zi după încasarea premiului şi bandiţii au cerut pentru eliberarea lui o sumă similară. Familia a hotărât să păstreze capitalul şi fericitul câştigător a fost găsit în apele Guadalquivirului, într-un sac de nailon. Belgianul Pierre Liquer a divorţat şase săptămâni după câştig, pentru nepotrivire de caracter. 50 la sută din suma i-a revenit fostei soţii, 50 la sută avocatului…
Mi-a fost de ajuns!
M-am hotărât să răspund anchetei că dacă aş câştiga două milioane de dolari, nu mi-aş reţine mai mult de 170.000, maximum 175.000, iar restul l-aş dona respectivei publicaţii. Juriul a hotărât, la încheierea anchetei, că acesta este cel mai inteligent şi judicios răspuns şi m-a premiat cu suma de o sută de dolari, depuşi pe numele meu la o mare bancă americană.
–––––––-
Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
7 noiembrie 2017
Excelent textul!
Mi-a descrețit fruntea îmbătrânită.