De ce scriu?
Scriu
să mă iau la
trântă cu timpul
să umilesc
lamentările singurătăţii
s-alung
patetica plictiseală
să topesc abil
tulburările neîncetate
să lepăd firesc
grimasele nejustificate
să dau frâu liber
dezlănţuirilor nerostite…
Autor: logosadm
Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!
… poezia de întâmpinare a dimineţii !
… vai, dimineaţă !
eşti toată un tremur,
ce te-ai fâstâcit,
ai pleoapele în tăvăl peste pomeţi,
pare şi un suspin,
strein de tine !
dar cum …
a,
dar ne-ai adus cea dintâi brumă!
ce nelinişte peste smirnă,
cum colcăie albinelor
şi ce freamăt la numărul 9 !
vai, dimineaţă,
păsărimea caută înspre mine,
bună dimineaţa şi vouă,
pfuu !… şi grohăit de gonaci,
şi cele şase căprioare cu puii feciorelnici,
iepurii, hoţoaiele de vulpi,
dar sunteţi cu toţii veniţi,
bună dimineaţa …
da, bună-dimineaţa şi vouă,
cete ale tăcerii …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!”
Ioan POPOIU: Poeme
Fata morgana
Îmi lipseşti
în fiecare zi
şi-n fiecare noapte
visul meu cristalin
ca un cer albastru
unde eşti iubire
din depărtări
în ce tărâm să te caut
iartă-mă sunt vinovat că
nu te-am aflat mai curând
eşti speranţă şi iluzie
tăcută şi enigmatică
cu neputinţă de cuprins
te pierd şi te găsesc mereu
ca un vis întrupat
iubita mea de neatins
Noaptea de banchet
Sună telefonul
în zi de vară
şi mă caută
o amintire scumpă venită de departe
vocea ta în noapte
în Grădina Publică
profilul tău
pe banca singuratică
Goran SIMIC: Poate începe iar oricând
Bombardament în Ghouta, Siria
poate începe iar oricând
Tocmai o înmormântasem pe mama
după ce mă prinsese-n cimitir o ploaie de schije
pușca fratelui meu le-o înapoiasem soldaților
după ce mi-l aduseseră-ntr-un cearceaf terfelit
după ce flăcări văzusem în ochii copiilor mei
ce se-ascunseseră în pivnița cu șobolanii scârboși
după ce ștersesem cu o zdreanță fața unei bătrâne
temându-mă că aș fi putut s-o recunosc
după ce văzusem un cățeluș înfometat
lingându-și rănile la un colț de stradă
după toate acestea
aș fi vrut să scriu poezii cum scrii reportaje la știri
atât de goale și de irelevante încât imediat le-aș fi uitat
din clipa-n care cineva m-ar fi-ntrebat într-o doară pe stradă
de ce scrii poezii ca un reporter blazat de la știri?
––––––––––
Goran Simic, Bosnia-Sarajevo (1952)
Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Din: World Poetry, Almanac 2010
Publicat de by Hadaa Sendoo, Ulaanbaatar, Mongolia
Germain DROOGENBROODT: Fântâna cu opt jgheaburi
Fântâna cu opt jgheaburi din Ronda, Spania
Fântâna cu opt jgheaburi
Opt guri
într-un perete ocru
alimentate
ca printr-o minune
de un bogat izvor
la care pelerinul
– își pleacă fruntea
palmele-ntinzând în smerită rugare:
tu pură apă limpede
alină-mi, dacă poți, nu numai
setea care mă-ncearcă acum.
–––––––––-
Germain Droogenbroodt
din „Efemera floare a timpului”
Traducere : Gabriela Căluțiu Sonnenberg
Lavinia BUD: Apele mărilor
APELE MĂRILOR
Așa vin uneori oamenii
ca să se vadă,
cu ochii plini
de apele mărilor
pe care le-au străbătut,
decantați de nisipurile mișcătoare
ale tinereții
ce lasă în urmă
trepte ancorate cu dorul
de lumina din suflet.
Așa vin uneori oamenii,
ca apele mărilor,
de la capătul lumii,
contopindu -se…
––––––––––
Lavinia BUD
Timișoara
12 aprilie, 2018
Irina Lucia MIHALCA: Poeme
Dincolo de ape
Gândurile îţi sângerează, zidurile te despart,
în tăcere pleci spre spaţii goale,
încerci
să curmi trecutul tulburător.
Pierdut în sălbăticie, casa ţi-e drumul,
loviturile aspre te fac mai puternic,
în aur transformi greşelile.
Un far aprins.
Dincolo de ape vrei să ajungi.
Într-un ocean nestrăbatut de nimeni,
coloane luminoase
licăresc.
Viaţa o ia într-o direcţie sau alta,
ca un râu sinuos,
noi experienţe îţi scriu povestea,
bucuria este
în tot ce te-nconjoară.
Pe emisfera gândului te plimbi,
pe o scenă ireală te mişti.
Ai fost rănit,
ai fost vindecat.
Vei păstra această înţelepciune
aceea că
dragostea nu are limite?
De mână te ţii pentru o secundă, pentru eternitate,
împărtăşită doar, fericirea e reală,
intensă şi colorată,
pe drum te surprinde sunetul ei.
Există o poveste de iubire răscolitoare
pentru fiecare.
Dumnezeu ne iubeşte!
Anna-Nora ROTARU: Pictează-ți raiul tău…
PICTEAZĂ-ȚI RAIUL TĂU…
De crezi că te-ai rătăcit și drumul ți-ai pierdut,
De crezi c-orbecăiești prin întuneric, în zadar,
Nu dispera, să-ți faci un drum al tău de străbătut,
O lume-a ta, grădină, o casă, un pat, un așternut,
În care, noroc să simți, de parc-ai fi câștigat la zar,
Neașteptatul vieții dar…
Pensoane cumpără-ți, de toate felurile culori,
Pictează-ți Raiul, deschide ușa, intră și trăiește…
Aleargă-te prin crânguri, învață-te să te strecori,
Să-ți faci aripi, de vultur sau de fluture, prin flori,
Pe-albastrul cer te-nălță și printre nori plutește,
Culege fericire și iubește…
Culcuș să-ți faci, curat să-ți fie, cald și moale…
Azvârle pietrele din cale, drumul să nu fie arid…
Pictează lunci, poteci, să-ți fie line și domoale,
Munți cu brazi, îmbracă-i de la vârf până la poale,
Să-ți fie de răcoare, aer proaspăt să îl sorbi avid,
Că-i Raiul tău, nu fi timid…
Marin BEȘCUCĂ: O chemare ne așteaptă cu picioarele-n cenușă
O CHEMARE NE AȘTEPTA CU PICIOARELE-N CENUȘĂ
… de un alb nesfârșit noaptea asta,
deși-și lăsase copertinele de să sufoce țepii ierbii,
totuși era atâta alb, atâta alb
că negurile dăduseră-n dodii …
mi se părea că sunt în părțile acelea de pământ
dinspre care nu dă bine să amintești,
clipele-și ridicau poalele-n poduri, la comandă,
și retinele mi se emitajau de nu mă mai încăpeam
în nevele sângelui meu,
până și grădinile suspendate erau în joc !
ne mai vorbesc despre câți coloși se adunaseră,
că și Colonadele dinspre Albinelor mi se strecurau,
în peticiri de șoaptă …!
închisesem în mine orice boare de vânt,
iar somnul mi-era fierbinte, dar pustiu …
mișcau capilarele, ici-colo …
diform !
prin degetele de-mi căpăcesc tălpile, un dorm,
rătăcit oarecum,
dar limbut !
desțelenea scenariile zorilor,
din azimut !
în noaptea asta fusese zaveră-ntre vise,
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: O chemare ne așteaptă cu picioarele-n cenușă”
Nicu GAVRILOVICI: Pe dinafara sufletului
Pe dinafara sufletului
Nu am reușit niciodată
să fac un ocol complet
al propriului suflet.
Întotdeauna găseam în zid
spărturi pe care
mă apucam să le dreg.
Probabil
și sufletul ăsta al meu
se rotește în aceeași direcție
în care alerg,
de aici permanentul eșec….
Într-o zi,
ori într-o noapte mai bine zis,
când îmbătat de fericire va adormi,
am să alerg cu toată puterea înapoi,
înspre copilărie,
pentru a găsi ușa a cărei cheie
încă o mai port la gât,
legată cu unul din șireturile
de la bocancii bunicului.
–––––––––––
Nicu GAVRILOVICI
12 aprilie, 2018