Adrian BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE

2-DESPRE DIVINITATE, LUME, OM ȘI PĂCAT

MOTTO:

Ființa Lui Sublimă-și dă toată silința

s-echilibrez’ Putinți  – cu Neputința :

nu poate – Nicicui  – Rău a face – Niciodată

ci numai Bine-aduce – Iubire și Răsplată !

(Dumnezeul meu)

1-CELE-ADÂNCI   IZVOARE

 

cele-adânci Izvoare – pornească-n Pâraie

Stelele Cuminți –Furtuni-Jărăgaie :

Lacrimile noastre – târâte-nspre Mare

întâlnească-Oceanul – Cerul-de-Altare !

***

2-CU BOALA MORȚII-N  ELE SE NASC TOATE

 

cu Boala Morții-n ele se nasc toate

și nu-i tabib[1] care să lecuiască…

în Cer – împărățesc Ceasuri Deșarte :

de Ace-și spânzură Cadavrele de Iască…

***

 

 

 

3-DE VEȘNICIE – PÂN’ ȘI ZEU-I SPÂN

 

nu m-am cerut născut – deci nici nu-i drept să mor :

ai hotărât – c-așa te crezi  : ETERN  STĂPÂN !

dar te-i pleca –  -ntr-o dimineață –   peste undele de-Izvor

și-i auzi șoptind : ”de veșnicie – pân’ și Zeu-i SPÂN!

*** 

 

4-FII DEMN FAȚĂ DE ZEI – INFATUAȚI  CELEȘTI

 

fii demn față de Zei – Infatuați  Celești :

Miloaga – Ruga : la ce-s bune lor ?

TOT ce vor Ei s-a  face – oricât te-umilești :

peste Durerea ta Ei trec – Cinici – în Zbor…

***

 

5-NICIUNUI  ZEU NU MĂ-NCHIN – NU MĂ ROG

 

niciunui  Zeu nu mă-nchin – nu mă rog

să-mi dea Limpezimi și Puteri d-Inorog :

de nu – deveni-voi Vrajă a Florii de Soc

de nu – voi șterge – din Cer – Slova mea de Proroc…

***

 

6-NU AM PRIETENI – NU MAI AM DUȘMANI

 

nu am Prieteni – nu mai am Dușmani :

e plicticoasă Cenușata Lume…

caut Munți – Câmpie și niște Țărani :

Atotputernicul i-a nimicit – ANUME !

***           

 

7-O LUME NE-NGĂDUITOARE

 

o lume-n care n-au ce căuta – nicicând – Bătrânii

o lume sufocantă – cum moliciunea Lânii

o lume-n care Tineri turbează – delirează

alungă-n Noapte – -ndată – oricare Blândă-Amiază…

***

 

8-PROTEST

 

Pâinea – prin truda Brațelor s-o dobândească…

dară Sudoarea – la ce i-ai dat-o – să-l orbească ?!

pentru ce-o fi făcut Adam (nu știu !) – îl pedepsești :

ajungă-Ți – Doamne ! – …pentru ce-l mai și batjocorești ?

***

 

 

 

9-ENIGMATICA SABIE A APOSTOLULUI PETRU

 

de unde – de ce  – oare – Petru avut-a Sabie ?

Iubirea Lui Crist nu-i destulă Corabie ?

poate-Iubirea tre’ s-aibă-alături Oglinzi de Tăiș :

iubești Arătatul Cel Bun  –  dar stârpești Rău Furiș…

***

 

10-AȘTEPTARE

 

când  Îngerii nu mai bârfesc Umanul

când vreun Seraf îndură Uraganul

pentru ca noi să trecem spre Vecie :

eu – pe Hristos –  L-aștept – la Cină ca să vie !

***

 

11-NEMERNICIE COSMICĂ

 

nu există nimic care să merite a exista :

a-nceput Masacrul Zânelor – a dat Ciuma-ntr-o Stea…

Cerșetor și-Mpărat – mereu – la fel voi dispărea :

li s-a umplut  –  Zeilor  – Gura de Zgură : nimic n-or Cuvânta !

***

 

12-ADEVĂRATUL PARADIS

 

prin Vii Livezi – dinspre Mir de Izvoare

se instaurează Paradisul – fără de Zăvoare :

Oame Răznit – NU POȚI PĂCĂTUIRE

CÂT CRIST POATE IERTA – -NTRU DĂRUIRE !

***

 

13-SĂRAC  E  CERUL  FĂRĂ  DE  IERTARE

                                                    

sărac e Cerul fără de Iertare

nu merită să-l vezi – d-apoi să-ți faci Intrare !

un Paradis cu Cheie și cu Poartă

ascunde-un Zeu Calic – năpăstuit de Soartă !

***

 

14-LOCUL PROROCIT

 

vin Câini – buluc – să lingă Sângele din Vale-mi

iar eu nu pot opri Căderea Frunzei – baremi…

făr’ Călăuză – -ajuns-am în Locul prorocit

unde și Crist se simte pustiu și părăsit…

***

 

 

 

15-FINAL E DE CĂRARE

    

nimic în lume nu m-ademenește

mi-am smuls Cărbunele Iubirii cu un Clește :

de ce mai scoateți Inimi la Vânzare ?

Roca pe care stați : FINAL E DE CĂRARE !

***

 

16-EU  NU-S  KHAYYAM

 

eu nu-s Khayyam – să fiu iubit de Zâne – s-am  Cupe Ne-ncepute

cu Vinuri Scumpe – prin care să mă-mpac – călduț  –  cu Viața…

urăscu-mă – Lui Dumnezeu Îi scuip și Fața :

Neantul să mă soarbă – din Lumile Vândute !

***

 

17-TAINE ÎN MAREA MĂCELĂRIE

 

știu ce E  – nu știu ce NU E : jalnic  Blestem de Orb !

…și cât aș vrea – din Taina Morții – un Graàl să sorb…

aici – e o Măcelărie :  nu știi – la Tăiere

Cuțitul-Ceas : când vine Oii – sângerat să zbiere…!

***

 

18-REVOLTĂ

 

nu mă mai rog deloc – de ce – nedemn – să mă mai rog ?

ca Tu să m-umilești – batjocorești – mai tare ?

râzi – idiot – și-mi dai un Chin mai mare

dar nu-Ți asumi nimic – laș Dumnezeu-Potlog !

***    

 

19-HRISTOS – SINGUR DUMNEZEU – UNIC ȘI ADEVĂRAT

 

Hristos e Tată – Fiu – Sfânt Duh – deodată  –  -n Cer și pe Pământ :

e Tată Creator – a Tot și toate cele

Fiu chinuit – în fiece Creaturi Durute (bune – rele… )

Puterea Lui de-a Suferi și-a Făuri :  e Duhul Sfânt !

***

 

20-CLIENT EXCLUSIV

 

de ridic Capul – mă trăsnești în Țeastă

deasupră-mi Cruce fac Slăvite Clăi de Jar…

…de ce Ți-am devenit Clientul Exclusiv – când e Năpastă

și nu împarți – cu DREPTU‘ – -n Omenire – iar și iar ?

***

 

 

 

21-UITARE CERUTĂ

 

ca să nu Te nedreptățesc – hulesc – pentru Durerea-mi –  tot mai mult crescută :

Tu – Dumnezeul Sadic – cu-Aromă de Cucută

uită – o dată în Vecie ! – de Clientu-Ți Frânt :

uită c-am fost – cândva – o Umbră – vană – pe Pământ…

***

 

22-MOARTEA-MI APARȚINE

 

Nașterea-a fost cu Sila – dar Moartea-mi aparține !

…când Umilința-mi va crește cu-asupra de măsură

Zeii Celești – Borțoși de Fală – cu Dimensiuni Alpine

vor constata că le-am scăpat – arzându-i drept în Gură !

***

 

23-O GÂZĂ SE RĂSTEȘTE

 

Te-am supărat ? – dar Tu pe mine ?! – nu mă-ntrebi ?

…așa-i :  Tu ești Prea Mare – -ai Importante Trebi…

dintr-un Tufiș – o Gâză – la Tine se răstește…

dar Biata Gâză știe : o-ignori…ÎMPĂRĂTEȘTE !

***

 

24-VÂNĂTOARE COSMICĂ

 

din spate – plete dalbe : zici că-i Dumnezeu…

din față – e Satana – Cel Rânjind Călău !

…Satana dănțuiește-n Univers :

eu îl împușc – trăgând Vers după Vers !

***

 

25-TOAMNĂ CONTRADICTORIE

 

e TOAMNĂ și e VIAȚĂ : Te contrazici – ori nu mai vezi ?!

jum’ate din Copaci sunt Galbeni  – jum’ate-s  –  ca Otrava – Verzi…

decide-te îndată – Frumoasă-a Lunii Vrăjitoare :

vii Suflet să culegi ? învii o Nouă –Nemaivăzută Floare ?

***

 

26-MOTIV POSIBIL

 

pe Cărările Umblate risipii mii de Comori

dar nici nimeni nu le vede – le disprețuiesc Cocori…

nu pogoară dinspre Ceruri – nu se-apleacă să le strângă :

poate pentru că – atuncea – le zvârlii…CU MÂNA STÂNGĂ !

***

 

 

 

27-CĂUTARE

 

am ajuns – prin Codri – la Munți de-Ametist

mi-am durat o Casă – -ncinsă de Poieni…

…stau – acum –  la Vatră – Foc de Buruieni :

Jar din mine scormonesc – să-L aflu pe Crist…

***

 

28-PLEDOARIE PENTRU IUDA

 

ne ducem Crucea – fiecare – SINGUR – pe Gòlgota de Sânge…

Soldați – ca și-Apostoli – niciunul – trezit – nu se-nfrânge :

nu-și scuipă Talanții – ca Iuda – -n Pridvorul Calp Sfânt

nici – disperați de-Nțelegere – nu devin Podețe – -ntre Cer și Pământ…

***

 

29-ABSURD EXISTENȚIAL

 

a fost odată un Cristal-Pământ

totu-n Văzduhuri respira a Sfânt…

…de-atunci – o Bufniță-a-ntors Luna – spre Ninsori

de-atunci mor lângă Tine  –  mă scuipi : tu n-ai să mori

***

30-EGOISM PARANOIC

 

un Trandafir și un Izvor : ce-ți trebuie mai mult  –  Vecine ?

ba-ți trebuie – să vezi la alții : Morți și Rău !

îți trebuie ca toți din jur de tine

să piară : să rămâi…”Rege în Sine” !

***

 

31-DEZERTARE

 

s-a închircit în Somn – ca – pe Furtună – -ntr-o Cabană –  -n Munți :

s-a săturat de prefirat – prin Gând – Nebuni Mărunți…

…refuză – -n Vis – să fie – Altei Lumi – Zidar :

Câinii Urgiei i-au dat drumul – spre Zadar…

***

 

32-CIOCOI

 

Muscă de Bălegar fu maica-ți – iar Tata – un Bondar…

n-are a face – Gloate ! – …căci tu ești dat cu Var !

Ciocoi dintr-ăștia – Doamne – îmi tot săpară Groapa…

deși știau –  din vreme – că-n Groapă cade…SAPA !

***

 

33-CONDIȚIA UMANĂ

 

nici nu știm ce nu știm – nici nu știm să vrem

nu știi că există – pentru-a ști să ceri…

…stau descreierații : numai dorm și gem…

nu te rogi – ci râgâi – când nu poți să speri !

***

 

34-SFAT

 

nu te da cu Lumea :  adu Lumea-n tine

iar când vine – spornic – sfarm-o cât mai bine !

…fii tu Model – Prorocul – fii Dumnezeul lor :

ca Gloata să te vadă-n Flăcări – călare pe un Nor !

***

 

35-PĂCATE…

 

parcă și Dumnezeu îmi așteaptă Păcatul

atunci când el vine din Vrăji-de-Frumos :

Păcat ce nu-l vede – spre-a-l face – tot Natul…

da – sunt Păcate pe care și El e gelos

***

 

36-GÂND ȘI HOIT

 

nu Vremea e Urâtă – ci Gândul nu-i Frumos

căci simți cum te târăște – din Jos în tot mai Jos…

aș vrea – cu Gândul – răzbit în Empireu

să-mi pierd – în Lume – Hoitul – ca pe-un Prisos – mereu…

***

 

37-NEARMONIZĂRI

 

nu pot păcătui – când Cina-i cu Hristos !

Cina o fi – dar Gândul e prejos

Ispite mi se-arată – zâmbesc cu-Ademenire

chiar când mă-nchin – la Cristul meu – din Fire…

***

 

38-DOAR MĂSURA LUI

 

…bine –  nu mai numim ”Păcate”  Ispitele de rând  :

te rătăcești – vremelnic – nici măcar cu-ntreg Gând…

dar sar – ca arse – și fac o zurbă mare – Ispitele Regești !

…așa că doar Măsura Lui – de-o vrea – desparte Rea-Credința – de Hrana din Povești…

***

 

39-ADAPTARE-ARMONIZARE

 

un Orb – la Veneția – -adus de-ntâmplare – s-a înecat…

…Fra’-su-i scrisese – cum află că plecase  – și mult  îngrijat :

auzii că Orașul e mare : Crist te ajute să nu te-mpiedici  – pe-Uscat !”

…Orbul-Stafìe i s-a-arătat : ”nu putui să mă-mpiedic de Ape – deci : M-AM ÎNECAT !”

***

 

40- LUNGUL NASULUI

 

n-am mai văzut – de mult – vreo Pasăre Măiastră

și doar – de-o Viață – stau numai în Fereastră…

dar Viața nu mi-a fost – nicicând – Sihastră :

nu merit eu decât – pe Prici – o Glastră…

***

 

41-ÎN GRĂDINA DE PĂCAT

 

Galben cade peste Galben – în Vulcanul de Vântoase

din Copacul de-altădată au rămas Slăvite Oase…

nu te du la Styx – să-l tulburi : în Grădina de Păcat

Stelele – în Războire – una pe-alta s-au mâncat…

***

 

42-PEISAJ CU MONȘTRI PANDEMICI

 

Monștrii vin – tot vin – din Pivniți și din Găuri de Păcat

se târăsc – fără-osebire –  din Pământ – spre Zeu-Uscat…

e o Demnă Colcăire – încât Bezna se-ngrozește

și – din Mine – încă Omul – o Caràcatiță crește…

***

 

43-ANATOMIA PANDEMIEI

 

nu-mi arăta vreo Față strict Umană – arată-mi Boturi și Sticliri de Fiare…

au apărut – pe-aici – Jungle Comode – Tentàculele de Ziare !

Nebunii Furioși acaparează – harnic –  Minți – Televizoare…

…simt că – din propriile-mi Fălci – cresc Crocodili – și – nicidecum…vreo Floare !

***

 

44-CERTARE LA LIPSA DE-ADAPTARE

 

nu aștepta Înțelepciune – acolo unde-ai răsădit Furie

filosofezi – bolborosind – pe Vremuri Largi de Nebunie

Monștrii rânjesc – în fața ta –  și-ți pregătesc o Sfântă Cină de Urgie !

oprește-te – dă-ți Foc în Pieți – urmând Scenariul de Veche Tragedie…

***

 

45-TOAMNĂ FĂRĂ BUSOLĂ

 

te-ai suit în Pom de Toamnă – deci – te vestejești pe

mâini…

urlă către Omenire : ” nu muriți de-a’ mele vini

ci de Cretinism – Smereală – Închinare către Stei…

ia veniți  –  în Munți –  cu mine  :  să vedeți Fulger și Zei !

***

 

46-POSIBILĂ SCHIMBARE

 

Pitici și Tâmpiți – de-Ăștia Lumea-i plină !

Crist – fără zăbavă – tare-aș vrea să vină :

Castel de Nisip – șteargă ! – iar din Fund de Mare

iște – minunat  :   Zeii de Lumină  – și Parfum de-Altare !

***

 

47-LUMINAȚI LA STÂNI

 

la Capu-Nțelegerii voastre-ați ajuns – bieți Humanoizi :

dacă vă mai scremeți – peste Fire – Mintea : ies Hemoroizi !

Timpul nu v-ajută – Lumea vă-mbrâncește – ca pe Sclavi Bătrâni :

dar urcați în Pisc de Munte – LUMINAȚI LA STÂNI !

***

 

48-PARADOX

 

șuieră Șerpii prin Iarbă – Înțelepții Zei :

nu mai zăbovi – la Poartă : ia-te după Ei !

c-așa-i scrisa Omenirii : la Crist se închină

de-ascultat – ascultă Șerpii – Târâtori de Vină !

***

 

49-MAT

 

Azi îți dorești – Mâine nu-ți vei mai dori nimic :

nu va mai fi cin’ să dorească – nici măcar un Plic…

Cineva a crezut c-a văzut o Umbră – s-a-nșelat :

era doar  un  Reziduu de Gândire Sumbră – și – deci : MAT !

***

 

50-AM ÎNVINS : CĂCI LUMINA DURERII NE-A TREZIT ÎNTRE VII !

 

Doctorul a murit ! – funcționează – de-acum – doar MINUNEA !

predă-te CURĂȚENIEI COSMICE : vei păși –  iar –  ”ca lumea” !

…am străbătut Iadul  Întreg – am înfruntat Sinistre Stafìi…

am învins : căci LUMINA DURERII NE-A TREZIT ÎNTRE VII !

***

 

 

3-DESPRE TIMP, TOAMNĂ, MOARTE – VEȘNICIE ȘI LIBERTATE-DEMNITATE

 

 

MOTTO :

 

nu-i la Drac în Frac – Cântar !

…iar la Dumnezeu : e Har !

nu te duce după Rai :

Raiul e la tine – -n Nai !

 

 

1-TURNIRURI

 

am înfruntat atâtea Toamne – în Turnir :

pe toate le-am învins – căci Fruntea-mi purta Mir…

acum – de Ultima – mă voi lăsa învins :

în loc de Mir – pe Frunte-un Nor s-a prins…

***

 

2-TOAMNĂ

 

e Toamnă – și n-ascult Ciocănitoarea

Piroanele cum bate-n toată Zarea :

sărut – Frunză cu Frunză – Codrul – SFÂNTUL :

Lacrimi și Raze strâng : să le iubească Vântul !

***

 

3-LINĂ-I MOARTEA ȘI TĂCUTĂ

 

lină-i Moartea și tăcută  – ba – chiar mă compătimește :

din Oștean – Privire Cruntă și cu Inima Căruntă

disperat – deschid  eu Gura – protestând naiv – prostește :

rămân Mut – zbătând din Coadă – cum e pe Uscat  –  un Pește…

***

 

4-FIECARE – CE ȘTIE…

 

departe – Regi și Prinți benchetuiesc

în Săli-Palate pline cu Verdeață…

eu – Liniștea mi-o strâng la Pieptu-mi Ne-Ceresc

îmi șterg – din Carte – Zâmbet – ca și Față…

***

 

5-MOARTE – VIAȚĂ – NEANT

 

Moartea-i Uitare – Viața : Uitarea-a Uitării

dar  –   în Oglinzi – tu –  Matroz – zărești  – Ochii Mării !

…din Condici – șterge-mă – Iisuse :  după Uși – Savantul

cu Mine Însumi m-a-nvățat să procitesc – Neantul !

***

 

6-AMÂNARE

 

Bătrân Amurg – încearcă să mă fure

la Ceasul de Arhangheli  – Arătării :

Păduri – și Munți  – și Păsări – scot Azure

Săbii – din Teaca Sfintei : Îndurării !

***

 

7-NE-MPIEDICĂM – MEREU – DE PRAGUL MORȚII

 

ne-mpiedicăm – mereu – de Pragul Morții

dăm vina pe-alții : c-ar fi măsluit  – hoți ! –  Sorții…

dar nu vedem că Umbra ne-a plecat

de mult :  s-a-ndrăgostit de Styx – ca de-un Păcat…

***

 

 

😯 VORBĂ

 

o Vorbă – cu Ac de Zvon și Aripi de Prostie

cerne Cenuși în Cer – se-nvârte – Ciocârlie…

…mă plec învins – sub Ea :  Zăbranicul de Soartă…

celor ce trec le spun : ”schimb Inimii o Roată”…

***

 

9-CAVALERII APOCALIPSULUI

 

vin –  călări – furiș – Câtumai Cavalerii

umplând Miezul Nopții de Zvonuri și Ierburi…

…oricât se umbriră și-și feriră Herburi

latră Câini :  Cap-Lumii-Pline-de-Mizerii !

***

 

10-ÎMPOVĂRĂRI INECHITABILE

 

…să mor Bătrân – Bolnav – Sărac și Supărat…

nu-Ți pare ? – …cam cu multe m-ai împovărat !

uită-Te – Doamne – peste Gard de Jar :

sigur vedea-vei – și pe-acolo – Alt Măgar !

**

 

11-STRAI-DE-GĂZDUIRE

 

nu mi-am făcut – nicicând – Răgaz să-mbrac o Stea :

îmbătrânesc – pentru că m-oglindii – mereu – în Apa Rea…

nu mi-a-aruncat  – nimeni – nicicând – vre o Privire :

oricare Văgăună – deci – poate să-mi deie : Strai-de-Găzduire !

***

 

12-STAU OCHI ÎN OCHI CU MOARTEA

 

stau ochi în ochi cu Moartea : crezi că-mi mai arde-acuma

de Politețuri vane – de Jocur’le cu Spumă ?

retrage-te – privește și ia Învățătură

cum Focul dintre Vorbe-mi se stinge chiar în Gură…

***

 

13-PREGĂTEȘTE-TE

 

îndură ce-i de îndurat – dar pregătește-te de Moarte :

veni-va Ceasul când Lumina – Demnitatea  –  fi-vor sparte !

nu aștepta – ca un Nătâng – Nădejdea să te-nvie

ci-adună-ți – harnic și pe-ascuns – OTRAVA : LIBERAREA DE SCLAVIE !

***

 

14-GESTUL DEMNITĂȚILOR REGALE

 

nu a ucide : A TE SINUCIDE – e Gestul Demnităților Regale :

înlături Zeii Crimei – Furtul Libertății :  pornești spre Lumi Reale !

nu mai scobi-n Granitul Nesimțirii – nu poți ajunge-n Lună :

vijelios – eroic – aruncă-te-n Tăișul de Sabie Străbună !

***

 

15-ELEGANȚA CLIPEI

 

e  Toamnă : Sărbătoare în Palatul Morții !

tu ești Mesean – Dănțuitor…. – …orice-ți dictează Sorții…

dar Eleganța Clipei rămâne în Vecie :

Grup Statuar – așteaptă Noi Lumi – ce VOR să vie !

***

 

16-LUTUL

 

ce s-a ales de Viața mea ? – ce-am făptuit în Lut ?

…o Coasă-a fulgerat prin Iarbă – și totul a căzut…

…uitat de Oameni și de mine – bănănăiesc spre-o Zare :

dar de n-am plămădit eu Lutul – el tot îmi schimbă-Nfățișare…

***

                 

17-FĂRĂ NUME

 

aștepți – aștepți – o Șansă ori un Rost :

adu-ți aminte – totuși – că ești Prost…

n-ai apucat să furi  – ”la liber” – Stea – Dolari – un Soare

deci nu ai dobândit măcar un nume : ești… ”clasă muncitoare” !

***

 

18-CONVORBIRE CU TIMPUL

 

și ce dac-ai trecut și pe la mine – Timp Nătâng ?

nu-ți ies Cadavrele – la număr ? – eu să te plâng ?

în Viața-mi – n-a fost Zi să nu o umplu de Semințe :

după ce-i șterge Numărul la Casa-mi – din ele înflori-vor Invincibile Dorințe !

***

 

19-LUCRARE SFÂNTĂ

 

răzbi în mine Toamna Cea Vicleană

s-a așezat în mine – ca în Strană…

i-oi răsturna – în cap – mii de Altară

și – iaca !  – -oi face – iară – Primăvară !

***

 

20-SCANDALIZAT

 

nu-mi place să trăiesc ? – tu minți – Fecior de Târfă !

când v-am umplut Casa de Flori – a fost doar Bârfă ?

și când am deșertat – ‘preună –  drept în Suflet – Vinuri Scumpe

și Zâne-am sărutat pe gură…? – …ia vezi : la Mincinoși Limba se rumpe !

***

 

21-REPROȘ ȘI PROMISIUNE

 

ai tropăit prin mine-o Viață – nesimțit

și-n orice Clipă-mi arătai Oglinda !

dar – Timpule – eu o să-ți dau cu flit :

Rai plicticos prefer ! – …decât a te răbda : Osânda !

***

 

22-ANTICIPĂRI

 

e Toamnă – dar eu simt a Primăvară

nu Moartea e Stăpână – ci AFARĂ :

adică – Libertatea de-a cânta – cu sòții

tot despre Viață – despre Moartea Morții !

***

 

23-DEMNITATE NECESARĂ

 

Demn – în fața Morții – cazi ca un Oștean !

(…chit că Războirea-ți fu…c-un Leuștean !)…

…Lumea-a fost o Piesă – ai jucat-o bine :

fă – la fel – în ”alte” – chiar de-s tot…Latrine !

***

 

24-TIMPUL :  NEPUTINȚA UMANĂ

 

Șontâc-Șontâc – când aștept Veste Mare ;

de m-odihnesc – îți cresc Mii de Picioare  !

nu pot cuprinde – cu Simțuri în Risipă

Tot Universu’ – -ntr-o SUPREMĂ CLIPĂ !

***

25-STĂPÂN ÎN STUPINĂ

 

un Ochi Vulturesc – Voce de Tunet și Duh de Vântoasă

și vei ține Preajma-ți – pururi – Sănătoasă !

nu clinti din Piscuri  – lasă Nori să vină :

vei rămâne – astfel – STĂPÂN ÎN STUPINĂ !

***

 

26-FALS AN NOU

 

trec Alaiuri – cu Buhaiuri – Timpul să îl schimbe…

Timpul – însă – se ferește de Vulgare-Atingeri…

la Poarta din Miezul Nopții – Ceasu-și strâmbă Limbe :

Timpul s-a întors – în Cercuri – ca – iar – să se plimbe !

***

 

27-EVADARE

 

ne faci în ciudă – faci cu ”sâcul” – tu – Timp Abrupt – Nemernic :

dar noi fugi-vom pe Fereastră :  nu te vrem Vistiernic !

de pe Fereastră – vei privi într-un Palat de Stele

cum Sclavii tăi –  iarăși – sunt Sfinți – feriți de-a’ tale Rele !

***

 

28-GRAVE DEFICIENȚE DEMIURGICE

 

Corola de Crin : INIMA ! – -mbrățișând  –  Sămânță : doar Mintea… :

Sămânța va crește  – solitar îngâmfată – sfărmând Orice Punte  – scuipând Rugămintea…

Momeală Eternă-i Iubirea ! – Sărutul – în veci : Tortùri și Călăul…

…din Bezne de Styx – resemnat melancolic – îmi aud Tri-Dulăul…

***

 

29-FRIVOLI

 

fiecare moare singur” – un Adevăr verificat :

unul de beat – altul de frică să nu moară… – …”pe uscat”…

…prin Ceața deasă fâlfâie o Cioară – un Sol Uitat :

frivoli –  continuăm Programul ”Crime-n Premieră” :  tot s-or găsi Proști la Arat !

***

 

30-NU TRECEȚI LA DUȘMAN : TIMPU-A RĂMAS LA POARTĂ

 

nu treceți la Dușman : Timpu-a rămas la Poartă

iar Crist tot ‘cearcă – pe Abac – Lumini de Soartă…

,,,,Grădina-i Zugrăvită de Maeștrii-n Duhu-Nfometării :

lin plâng de Mila Frumuseții – că nu o văd Plebeii Cuvântării…

***

 

31-TIMP STERP

 

nu mai pot cuceri un Castel – nu mai pot salva o Domniță

dar pot să mor de Ziua mea : oricum – tot e ceva – cu Codiță…

…Copiii – peste Ani  : ”Tata și-a spart Ochelarii – și-a murit de Ziua lui !”

Orice Zi  :  Deșirare-i de-Orfane Corăbii  – fără Rost și Gălbui !

***

 

32-RUBAIYATUL-DOINĂ

 

Foaie Galbenă de Nuc – făr’ de Tovarăș – mă duc  :

mă duc pe la Trecători – căci acolo-nveți să mori

Munții-s Înfășați cu Ceață – eu mă sui : aici nu-i Viață…

las în urmă Domni și Doamne : pentru ei sunt alte Toamne !

***

 

33-RESEMNARE

 

Domne și Domnițe Moi – dar de Soi

eu mă fac – curând – un Sloi – și Moroi

n-a fost Vară de Vărat – fie Iarnă de-nghețat

am să prind – din Zbor – o Lume – și mi-oi ține-o tot în Glume…!

***

 

34-GENEROS

 

nu vă dau din Vestea mea

că-i prea mult Năcaz în ea

dar vă dau Vadră de Vin

să vedeți că Raiu-i plin !

***

 

35-NU TRECE TIMPUL

 

închis în Casă-ntâmpinai mulțimi de Zori de Ziuă

pe Zmei – Morari – pe Feți-Frumoși – fărâm ‘n-aceeași  Piuă..

….nu trece Timpul – ci-și ia Zborul – la mine – din Cocoașă

o Lighioană Necioplită – cari țipă chiar din Fașă…

***

 

36-CORĂBII BARBARE

 

văzui – iar – Corăbii Barbare – venind spre Cetatea-mi de Vise :

pe nimeni nu las ca să-mi prade o Lume de Mii Paradise !

nu-i Vreme de Dragosti – și Timpul  nu-i Dulce : de vrei Stăpâniri de Mătase

luptă – ucide – și Clipa și Timpul ! – aduse de-Aceste Cuirase !

***

  Continue reading „Adrian BOTEZ: RUBAIYATE DACO-VALAHE”

Ionuț ȚENE: De Gaulle – un film biografic în care francezii recunosc defetismul din 1940

A trebuit să treacă 80 de ani de la începutul celui de-al doilea război mondial ca francezii să recunoască defetismul generalilor şi politicienilor în înfrângerea din iunie 1940 faţă de trupele Wehrmachtului. În 2019 cinematografia franceză realizează un film de excepţie „De Gaulle”, în regia lui Gabriel Le Bomin. Filmul este o ecranizare biografică a vieţii generalului Charles de Gaulle în lunile de foc din mai-iunie 1940, când şi-a împletit destinul de ofiţer superior cu cel al istoriei Franţei libere. În rolul lui de Gaulle joacă remarcabil, actorul Lambert Wilson, care ştie să-l interpreteze, cu o uşoară atitudine rigidă de ofiţer de carieră. Trama filmului este alertă şi bine conturată/construită, iar regizorul a ştiut să redea o poveste dramatică între destinul generalului de Gaulle şi cel al Franţei călcate de şenilele panzerelor germane conduse de Guderian şi bombardată de Messerchmitt-urilor lui Goring. Ceea ce aduce nou acest film este recunoaşterea oficială a defetismului generalilor şi politicienilor francezi faţă de invazia germană. Franţa a pierdut pentru că nu credea în victorie şi în războiul modern. Corupţia enedmică a frânt fibra naţională a ţării. Colonelul de Gaulle, care a fost singurul militar care a abordat lupta ofensiv şi a obţinut o victorie faţă de panzerele germane este oprit să înainteze de superiorii săi în frunte cu mareşalul Petain, generalii Maxime Weygand sau Maurice Gamelin. Generalii francezi concepeau războiul defensiv la fel ca în primul război mondial. De altfel, colonelul de Gaulle în cartea „Tăişul sabiei” sublinia că războiul de poziţii ca-n Marele Război este depăşit şi că doar cel în mişcare, care operează inter-arme: tancuri-aviaţie-marină este cel de viitor şi succes. Deşi preşedintele Paul Reynaud l-a ridicat la rangul de general de brigadă pe Charles de Gaulle şi-l numeşte secretar de stat pentru a combate defetiştii din guvern, totuşi nu reuşeşte să oprească degringoladă armatei franceze. Filmul surpinde genial defetismul generalilor francezi, care doreau pur şi simplu ca Franţa să fie înfrântă pentru ca militarii să se răfuiască cu clasa politică coruptă pe care o considerau vinovată dr situaţie şi să lichideze republica democrată. Orgoliosul Petain, eroul de la Verdun, a crezut că prin alianţa cu Hitler va reuşi să introducă o dictatură militară, prin care să se lichideze politicenii corupţi şi parlamentarismul, percepute ca vinovate paradoxal de dezastrul înfrângerii militare în faţa Germaniei.

Din punct de vedere istoric au ieşit dovezi la iveală, că armata franceză avea mai multe tancuri, avioane, vapoare, tunuri, trupe de infanterie faţă de nemţi, dar datorită defetismului şi războiului „pe poziţii”, nu în mişcare, a pierdut în faţa voinţei de victorie a Wehrmachtului. De Gaulle a înţeles că războiul se câştigă moral. Linia magino era o marotă învechită. De aceea a ales să rămână la Londra şi cu sprijinul lui Winston Churchill să citească pe 18 iunie 1940 celebrul discurs, la radio BBC care l-a introdus în istoria mare. El a organizat un fel de guvern în exil şi a cerut trupelor franceze din imperiul colonial să i se alăture. De Gaulle a înţeles că Franţa poate lupta şi dacă pierde Parisul sau teritoriul naţional şi duce războiul în colonii. El a intrat în conştiinţa francezilor, generalul care a spus NU capitulării. De Gaulle a insuflat francezilor speranţa victoriei. Din învăţămintele înfrângerii răsădesc seminţele viitoare ale victoriei, lecţia care a înţeles-o De Gaulle. Fuga sa în Londra i-a adus condamnarea la moarte de către regimul de la Vichy. Churchill este prezentat în film schematic, ca de obicei, şi contradictoriu, între bonomie şi alcoolism, dar genial totuşi în aceste ipostaze. De Gaulle realizează că, deşi singur, puterea cuvintelor fac cât o armată întreagă. Familia reuşeşete să fugă din Bretania pe un vas de refugiaţi civili în Anglia. Filmul lui Gabriel Le Bomin este altceva decât cinematografia tezistă şi ideologică din ultimii ani. Îl prezintă pe De Gaulle ca un credincios catolic practicant. Nu se sfieşte să-l redea în cadre intime, rugându-se în biserică în faţa unui Continue reading „Ionuț ȚENE: De Gaulle – un film biografic în care francezii recunosc defetismul din 1940”

Vasilica Grigoraș: Lecții de viață spre atingerea fericirii

Fericirea este starea de a fi activ.” (Aristotel)

Poeta Anna-Nora Rotaru-Papadimitriou, născută în România și plecată prin căsătorie cu colegul ei de facultate în Grecia, mărturisește: „Poezia m-a ajutat să mă cunosc, să mă autodefinesc ca OM”. Omul Nora Rotaru a fost hărăzit de bunul Dumnezeu cu daruri de excepție. Dintr-un eseu aflăm că, în cazul său: „Taina scrisului e meșteșugul de-a înlănțui cuvintele cu cât mai multă măiestrie încât, din cuvânt să izbucnească sunet, din cuvânt țâșnind colori, din cuvinte, cu o artă anume, încât poezia să devină pictură și pictura poezie și muzică.” Astfel cu pana și pensonul minții și inimii scrie pictând și pictează scriind în armonii de simfonie.

Descoperind această manieră de autocunoaștere prin introspecție lirică debutează în anul 2015 cu volumul „La răscuce de lumi”, succedat de: „Apostol fără nume” și „La granița-ntre vise” (2017);   „Pe urmele pașilor pierduți” și „Ut pictura poesis” (2018); apoi „Spre zarea celor ce nu cuvântă” și „Pe tărâmuri neumblate” (2020). Mă voi opri pentru a face câteva considerații asupra volumului „Pe tărâmuri neumblate”, Caracal, Editura Hoffman. Prin căutarea de sine, interogare și descifrare a eului interior și proiectarea îndreptării și evoluției omului, putem aprecia că este o carte în versuri de dezvoltare personală.

În urma unei analize minuțioase a unor trăiri personale, autoarea  conștientizează că ceva din comportamentul său față de ceea ce ne înconjoară este îngrijorător și cu o sinceritate debordantă mărturisește: „Agale-mi târăsc picioarele-mi șchioape,/ În urmă lăsând lumânările-mi stinse…/ Doar ochii mi-ascund sub grelele ploape, / Priviri de arunc împrejur sunt mioape,/ Pe calea mea bâjbâi, cât flăcări-s aprinse!” (Pe calea vieții mele…) În atare situație, inițiază o călătorie lirică, în care, cu atenție sporită încearcă să înțeleagă ce este viața și, asemenea unei școlărițe silitoare punctează nuanțele roz, dar și pe cele cenușii „Viața-ntreagă ți-e doar ca o călătorie-n timp…/ Un tren și-un bagaj, cu simțăminte puzderii…// Că nu-i plină viața doar cu rele, dar și bune…/ E-atâta de frumoasă… merită să o trăiești…/ Te iartă, fă curaj, răbdare fă și visele nebune,/ Un soare-ți va luci, razele-o să te-ncunune,/ Ți-or lumina călătoria, pretinde ce-ți dorești,/ Învață să ierți și să iubești!”  (Călătorie în timp…)

Asemenea multora dintre noi, poeta consideră viața un joc. Într-un joc poți câștiga sau poți pierde. Pentru a obține o victorie, cu siguranță este nevoie de o pregătire temeinică, de un antrenament bine organizat dar, cu toate acestea sunt tot felul de faze (momente, etape) de parcurs, unele bune, altele mai puțin bune, sau chiar rele. În acest caz se impune o reevaluare a situației și sporirea efortului. Depășind greutățile inerente de moment, putem fi victorioși, însă din motive greu de înțeles, putem fi și pierdanți, context care poate duce la descurajare: „Ce-i viața asta… când dulce, când amară…/ Unii au preaslăvit-o-n vers și-n cânt…/ Alții, în deznădejdi o blestemară,/ Că strâmbă le-a fost calea ce urmară,/ Destinul primit i-a doborât și frânt,/ Ca trunchiuri la pământ…” (Viața-i un joc…) Atunci când suntem îngenuncheați, scormonim și căutăm modalități de a ne ridica, de a ieși la liman și a ne continua drumul: „Și-apoi, de vom răzbi, să ridicăm spre cer privirea,/ Lăsând în urmă-ne furtuni ce-au-mpovărat trecutul…/ La Zei cerând Harul lor sfânt, sub aripă ocrotitoare,/ Primăveri să mai simțim, soarelui prinzând lucirea,/ Trăind un pumn de viață, cât ni-i dat, nu nemurirea,/ Că mai mult, nu știu cât vom plăti tributul,/ De-a descoperi necunoscutul…” (Pentru un pumn de viață…) Poeta ne deconspiră calea de a depăși obstacolele; aceasta nu este alta decît aceea de-a inspira în plămânii bolnavi de lipsă de cuviință, de dorința de îmbogățire, de bezna multor apucături aflate la limita/marginea umanului și omeniei, un strop din oxigenul și energia universului: „Tot mai departe fug ocolind strada Violenței…/ Nu-mi place, la colț pândește-o mogâldeață,/ Mi-e teamă și cobor pe-o alta, a Prudenței…/ Ajungând la urma toată în Piața Existenței,/ M-așez pe-o bancă lăsând mintea răzleață/ Să viseze… un infinit de viață…”(Un infinit de viață…) Astfel răsare un grăunteb de speranță, fie și firavă, însă, udând-o cu apă vie (lacrimi pioase) crește și se înmulțește, apoi apar năzuințele. „Speranța e îngerul care zboară mereu în preajma voastră.” (Hrisostom Filipescu)

A visa la o viață infinită înseamnă a înțelege că infinitul nu este altceva decât viața întru veșnicie, trecerea din viața pământeană în eternitate și despărțirea fizică irevocabilă de cei dragi. Autoarea, cu mintea trează și dragoste nețărmurită așterne pe hârtie gânduri către cele mai apropiate și dragi ființe:  „Copii, azi vă trimit, poate-o ultimă scrisoare…/ De timpul vostru prețios, nu voi să fac risipă…/ Povara mi-este grea, bătrânețea-i închisoare/ Și, nu știu de-avea-voi și mâine-o zi cu soare/ Sau, poate negrul, cu fâlfâiri de-aripă,/ Sufletul o să mi-l fure și ultima mea clipă…” (O ultimă scrisoare…)

Dar până la actul final al vieții, ne plimbăm asemenea poetei „Prin stinsele apusuri…”, apoi „Pe strada tăcerii…”, participând de multe ori la „Tragicomedie…”, unde, unii putem spune „Mult am plâns…” de parcă „Se scurg norii în țărână…”, „Cătând fărâmă de lumină…” și  ajungând la concluzia că:  „Am atâtea de-nvățat… temerile să-mi pot învinge”// Să învăț setea s-astâmpăr, dacă buzele mi-s arse// De la păsări să învăț, cum spre naltul cer se-avântă,/ Sentimentul libertății”/ Să îndur tăcerea scoicii, ce se-nchide-n carapace…/ Să mă spăl de deznădejde-n ape repezi și de ploaie”  (Mai am de învățat…) Pe lângă acestea, mai sunt multe de înțeles, multe de îndreptat cu neostenită stăruință, cu chibzuință neîntreruptă pentru a depăși  momente de „Deznădejde…”, „Clipe de melancolie…”, ceasuri de „Iluzii și confuzii…”, dar greu de strunit sunt și stările de „Extaz…” necumpănit.

Continue reading „Vasilica Grigoraș: Lecții de viață spre atingerea fericirii”

Ionel NECULA: Adrian Botez – ipostază a neamului urgisit de istorie

      Bunul și statornicul meu prieten Adrian Botez mi-a mai făcut o surpriză – tot harică, tot plăcută, cu verbul spălat în roua florilor de pe Valea Izei și în apa sfințită din aghiazmatarul etnogenezei românești. Căci ultima sa carte, consacrată poetului Oct.Goga , nu mai vorbește doar despre otava unui poet bine înțelenit în conștiința publică românească, evidentă și ea, ci reconstituie însăși durerea neamului românesc, bântuit de o istorie toxică  și de vrăjmășiile hrăpărețe ale megieșilor – niciodată mulțumiți de ceea ce au de la Dumnezeu și li se cuvine de drept. Și n-o face printr-o alunecare  nestăpânită a gândului, ci pentru că însuși poetul evocat este imaginea prototipală a acestei dureri neostoite.

      Cu ceva ani în urmă, Academia maghiară, sau poate sub coordonarea ei – a publicat masivul tratat de Istorie a Transilvaniei (cca o mie de pagini), elaborat tendențios, cu dovezi prefabricate și cu aceleași intenții de siluire a istoriei și a hotarelor trasate de Dumnezeu și  omologate de oameni prin Tratate și Convenții. Bugetul maghiar și-a permis atunci o cheltuială imensă, căci lucrarea despre care vorbesc a fost tradusă în limba engleză și înmânată  tuturor bibliotecilor mari din lume și ambasadelor europene, creditate la Budapesta. Ani de zile am așteptat o replică pe măsură din partea istoricilor români, o poziționare punctuală și n-a venit. Rămas fără o replică fermă și documentată din partea noastră, probabil că artificiul maghiar a avut ceva circulație prin Europa, chiar dacă n-a produs efectele așteptate.

      Am deschis această acoladă mai generoasă, pentru că  lucrarea lui Adrian Botez se înscrie în această linie și rezolvă, atât cât poate rezolva un om, o problemă care reclamă angajarea unei echipe de cercetători și participarea logistică a instituțiilor abilitate.  Sub pretextul monografierii poetului Oct. Goga, autorul face o laborioasă descindere în Istoria Ardealului și reconstituie, cu o acribie decomplexată, câteva din momentele dramatice ale evoluției ardelenești, fără de care poetul și nota de tragism indusă  versurilor sale nu poate fi înțeleasă Viața și opera lui Oct.Goga se împletesc, dureros, cu lupta ardelenilor pentru afirmarea ființei naționale și cu dorința lor de a fi recunoscuți parte a națiunii române.  Goga a făcut servicii  de cap limpede   la toate durerile românilor din Transilvania și-a fost cel mai de temut mesager al dârzeniei și voinței naționale. Am putea spune că Octavian Goga putea să nu scrie decât strania cantilenă NOI, spre a fi considerat, cu toată pioșenia extaziată de care mai e în stare omenirea…GENIU (p.287).

      Are dreptate. A fost tribunul românilor din Ardeal și unul dintre cei mai mari oratori ai etniei românești. Vocea lui s-a făcut simțită peste tot pe unde se discuta cauza românească: în Acadenie, Continue reading „Ionel NECULA: Adrian Botez – ipostază a neamului urgisit de istorie”

Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României

Numărul 12(124)/2020 al revistei de cultură universală Constelații Diamantine a ieșit de sub tipar în contextul Zilei naționale a României. Cu o frumoasă prezență în stațiul cultural românesc, apariție lunară editată sub egida Ligii Scriitorilor Români și a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, revista Constelații Diamantine se prezintă ca un veritabil promotor al valorilor literare românești, redactorul șef al acesteia fiind neobosita și talentata scriitoare Doina Drăguț. Fiind în al XI-lea an de activitate, cuprinsul revistei în cauză abordează, ca de fiecare dată, descrieri de diverse tipuri literare, analize și cronici cu aspecte concrete din viaţa și activitatea iluștrilor scriitorilor români de pretutindeni și nu numai, cât și a scriitorilor din lumea universală; cu ştiri despre acţiunile clasei intelectuale (scriitori, savanţi, pictori etc.) atât din cadrul ţării, cât şi din afara ei; cu noutăţi permanente despre apariţiile editoriale din ţară și străinătate; respectiv și informaţii despre cultura şi literatura din spaţiul universal al omenirii. Constelații Diamantine este o valoare aparte pentru colectivitatea și cultură românească, deoarece, în nenumărate rânduri, este prezentă la ordinea zilei cu noutăți despre viaţa şi activitatea literară a celor mai de vază personalităţi ai neamului.

În acest număr al revistei sunt prezenți autori români din întreaga lume, dar și scriitori de diverse origini care, la rândul lor, valorifică în mod distinct conţinuturi pertinente creaţiei literare, – totul fiind o lumină evolutivă pentru om şi societate. Astfel, în paginile revistei regăsim eseuri și aprecieri foarte interesante despre existența și activitatea literară a marilor scriitori români clasici și contemporani: – în pagina 5 a revistei scriitorul Nicolae Mareș ne relatează despre „Tudor Vianu și Blaga III”; în pagina 12 Constantin Miu ne vorbește despre Raportul arhaic modern în proza lui V. Voiculescu”; în pagina 14 scriitorul Mihai Caba scrie despre „Dosoftei, înaintemergătorul”; în pagina 16 scriitoarea Doina Drăguț prezintă poeme cu viziuni filozofice ce se suprapun cu meditația cosmologică; în pagina 17 Galina Martea ne vorbește despre „Ziua națională a României la a 30-a aniversare – importanță și necesitate” și în pagina 3 despre „Cultura națională în limitele obscurantismului”; în pagina 18 scriitorul Al.Florin Țene scrie despre „Fenomenul globalizării și pericolul dispariției neamurilor”; în pagina 19 Vavila Popovici se pronunță asupra fenomenului „Filozofia, Religia, Știința, Politica – David Hume (XIX)”; în pagina 22 Dragoș Niculescu scrie despre „Nae Ionescu și școala sa (IX)”; în pagina 24 Janet Nică se pronunță la aspectul „Râsul bate plânsul”; în pagina 25 Ion Popescu Brădiceni scrie despre talentata scriitoare Doina Drăguț „Zbor până la cuib (Doina Drăguț și găsirea drumului propriu) – eseostudiu”; cât și mulți alți scriitori precum Livia Ciupercă (pag.27), M.D.Gaftoneanu (pag.28), Iulian Chivu (pag.30), Ionel Popa (pag.35), Octavian Mihalcea (pag.38), Cezarina Adamescu (pag.39), Daniel Ioniță (pag.42), Irina Lucia Mihalca (pag.43), George Petrovai (44), Daniel Marian (50), alții, care ne descriu lucruri destul de interesante despre arta și cultura literară a clasicismului și contemporaneității.

Continue reading „Galina MARTEA: ,,Constelații Diamantine” în contextul Zilei Naționale a României”

Constantin STANCU – “Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga) de ADRIAN BOTEZ

În lumea literară există magie, una venind din straturile istoriei. Ardealul este această zonă unică, ca un continent într-un veac aurit. Adrian Botez, punând accentul pe viziunea sa asupra literaturii, face o analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga. Autorul, poet, eseist inconfundabil, prozator straniu și deschis, vine cu această prezentare, după ce a analizat poezia lui Eminescu sau Dosoftei, ori Emil Botta. Experiența sa hermeneutică l-a condus, inevitabil, spre Octavian Goga.

În cartea Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga), apărută la Editura Rafet, în anul 2020, Adrian Botez dedică eseurile și recenziile acelor români care nu-și trădează rădăcinile. O face sincer, cu patos, serios deoarece Octavian Goga este un „geniu în stare de ardere”, un poet exponențial pentru literatura română. El a venit după Mihai Eminescu, izbucnind, în spiritualitatea de la noi, cu poeme în care a pus vibrația picurată, de Dumnezeu, la Geneză. Pământul românesc era cuprins în inventarul divin, poetul a captat miracolele și viitorul, așa cum s-a coagulat în prezentul dintre cele două războaie mondiale. Un timp crunt și revelator, pentru istoria noastră.

Adrian Botez își structurează ampla analiză pe mai multe zone fierbinți, greu de decantat în structurile uzuale ale teoriei literare: Ardealul – „Magica noastră casă”; Metanoia lacrimii – spre forță stihinic-orfică, de mântuire a neamului. Eminescianismul lui Octavian Goga; „Luceafărul” (nedesăvârșit…?! – sau enigmatic?!) al lui Octavian Goga: poemul „NOI”; „Autopsierii”. „Casa Noastră” – Casa Magică a Vizionarilor. Mesia/ „Mesianismul” – înlocuit de vizionarismul Creștin („Clăcașii”); Epopeea lui Radu Roată; Poetul – Profet și nemulțumirile lui; Cain și munții. Cosmologia bipolară a crucii, la Octavian Goga; Timpul, în poezia lui Octavian Goga; Cântecul. Poezia/ Cântec/ Mantră: poezia ca ritual. Iubirea. Femeia, la Goga. Lupul dacic – Lupul Fenrir. Poetul supus misiunii soteoriologice. Nenorocul, amarul, jalea, jelitul. Învierea; Străinătatea; Vindecarea/ Mântuirea prin strămoși; Concluzii.

Cartea cuprinde o amplă Bibliografie, anexe privitoare la operele originale ale lui Octavian Goga, consultate în volume. Referințe critice, evocări în periodice și alte publicații, studii de referință, toate în volume dense. Plus o bibliografie teoretică: stilistică, lingvistică, estetică, hermeneutică, istoria culturii, folclor, folcloristică, tracologie, filozofie, ocultism etc.

La final, ne sunt prezentate date legate de viața și activitatea lui Adrian Botez.

Suntem în prezența unei analize ample, făcută din mai multe puncte de vedere, complexe, bazată pe un material bogat, izvorând din istoria dură a românilor, din delta culturii române, din pasiunea autorului, pentru personajele complexe ale literaturii române. Religia este prezentă și ea, modelează cele douăsprezece capitole și le oferă un portal spre cer și spre istorie. Botez aranjează mai multe tablouri în care este prezent Octavian Goga, activ, dinamic, implicat în viața spirituală.

De remarcat plonjonul făcut de autor în istoria Ardealului, călătoria spirituală prin momentele astrale ale acestei zone. Sunt punctate punctele de sprijin: Sarmizegetusa, momentul Gelu, evenimente susținute de personalitatea unor înaintași demni, precum Ioan/ Iancu de Hunedoara, Gheorghe Doja, Ștefan Ludwig Roth, Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan, martorii Marii Uniri de la 1918… Ardealul este perceput ca o importantă CASĂ, locul unde românii au avut un pământ al lor, s-au putut defini ca NOI.

Adrian Botez pune pasiune în descrierea făcută istoriei Ardealului, se bazează pe multe  fapte, documente, date, face trimiteri, explică. Această analiză istorică i-a permis să înțeleagă în profunzime trăirile lui Octavian Goga, să pipăie suferința din această zonă a României. Să simtă sângele amestecat împreună cu vorbele oamenilor, pământul locului, cu miturile și credințele lor, să accepte unirea dintre pământ și cer. Printre fulgerele istoriei apare țipătul unic al ardelenilor, un fior argintat. Cititorul va redescoperi/ descoperi istoria, așa cum a fost – și va înțelege.

În analiza operei lui Octavian Goga, Adrian Botez face o paralelă cu opera lui Eminescu: Luceafărul/ Noi.  Două capodopere ale literaturii, cu toate agresiunile hermeneutice ale diferiților formatori de opinie literară. Poetul genial a avut o „casă magică”, un loc unic, luminat. Oltul apare ca o cetate naturală, un refugiu – „cetate de scăpare”, după regulile religioase ale Vechiului Testament. Casa lui Octavian Goga este încăpătoare, încă, a fost sprijin, prin vremuri grele, pentru țărani, lăutari, preoți, cantori, dascăli, secerători manuali, plugari, clăcași. Ei au fost cei mulți, care au dus bătălia fizică și spirituală în istorie. Casa le-a dat argumente solide.  Poetul, simțindu-le viața, a transformat marile încercări, marile traume istorice în argumente ale salvării/ mântuirii. Octavian Goga a identificat rădăcinile răului, ele vin dinspre păcatului lui Cain, o extrapolare în istorie. O istorie în care a fost, este/există, la modul activ și etern, Dumnezeu, veghind asupra faptelor oamenilor. prin vremuri.

De remarcat, la bardul ardelean, cântecul dedicat femeii, un cântec pentru vatră, pentru ajutorul de nădejde dat bărbaților, care au dus lupta spirituală și fizică, pentru Casa Ardealului. Femeia capabilă să nască pe eliberatorul celor care au suferit/ suferă. Poetul a rămas legat de identitatea oamenilor din acest loc special, a conservat legea veche și nouă, stropită cu suferințe crunte. Fiecare ființă de aici poartă, în trup, un cimitir/ țintirim de suflete pierdute, unele anonime. Goga a pledat pentru integrarea Ardealului în România, dar și în Paradisul Pierdut. Toate i-au permis poetului să fundamenteze o viziune asupra destinului în istorie, a eliberării de sub păcatele oamenilor, o ieșire de siguranță spre marea istorie. Poezia lui Goga a fost cântec, ritual, cuvintele au purtat în ele forța luminii, au coagulat energiile rugăciunilor. Eliberarea este bipolară, în sfera spirituală, metafizică și în sfera luptei pentru pâinea cea de toate zilele. Opera lui Goga este scrisoarea adresată împăratului, el pleacă în lume să-și recâștige dreptatea prin eliberare/ înviere. Sub fulgere albastre se încheagă Cântarea Cântărilor, cântarea suferinței/ a patimilor.

Ardealul / Har-Deal, muntele harului divin, tărâm sfânt. Paralela cu textele biblice, care au, ca motiv, muntele lui Dumnezeu, așa se arată, în istorie, Ardealul. Sunt motive religioase, dar și orfice, motive istorice, dar și tainice/metafizice. Goga a pus, în tablouri paralele, mitul poporului lui Israel, cu mitul poporului român, comunicarea făcându-se prin vasele comunicante, spirituale, activate de credință.

Un capitol interesant și dens este dedicat vieții marelui poet. Portretul realizat este semnificativ, cuprinde date legate de primii ani ai vieții, debutul publicistic, opera poetică, activitatea de gazetar, activitatea de dramaturg și cea de traducător. Sunt enumerate câteva aspecte legate de activitatea politică a lui Goga, faptele legate de unirea Transilvaniei cu Patria, participant activ la Marea Unire din 1918. Autorul a ținut să menționeze că eroul analizei a fost membru al Academiei Române, primind și premii importante, pentru vremea aceea. Un episod dens este cel al dragostei manifestată față de Veturia Goga (fostă Mureșan), o dragoste intensă și tensionată. Veturia a fost un personaj controversat al epocii, femeie cu educație de ținută, poliglotă (germană, franceză, maghiară). A avut relații politico-sociale controversate, cu persoanele puternice ale vremii: Regele Carol al II-lea, Ion Antonescu, Hitler. Se pare că a fost agent activ al unor rețele de spionaj și interfața pentru unele activități discutabile, sau greu de explicat. Sfârșitul poetului este legat de activitatea Veturiei, datele fiind relevante. Toate acestea redau un mediu atipic și anistoric, legat de viața lui Octavian Goga.

Ca personaj complex, cu puternică imagine formată la populația română a vremii, scriitor de forță, inspirat și carismatic, personajul Goga a fost analizat de numeroși critici literari sau oameni de cultură, precum și întreaga sa activitate literară. Adrian Botez îi numește „autopiserii”, cei legați, exclusiv, de propriile lor viziuni analitice (”des-făcătoare” și, extrem de rar, ”re-făcătoare”-”învietoare” !), asupra literaturii. Motivațiile au fost complexe: Goga a participat activ la Marea Unire, a ținut discursuri electrizante, opera sa a avut impact în rândul poporului, a fost sincer și deschis, cu un limbaj percutant, în vogă. Personalități marcante au punctat prezența poetului în lumea culturală, de la Titu Maiorescu – la Eugen Lovinescu. Au mai scris despre opera poetului: Eugen Lovinescu, Sextil Pușcariu, Nicolae Iorga, Mircea Zaciu, Mihail Dragomirescu, Ovid Densușianu, Eugen Simion, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Nicolae Manolescu etc. Dezbaterea s-a centrat pe mesianismul lui Octavian Goga, un subiect fierbinte, mereu actual, când se pune în scenă personajul și sensul în istorie. Textele scrise au avut impact, chiar dacă unele personalități au atacat opera poetică și poetul, dintr-un avânt estetic, doctrinar, religios sau politic. Teodor Vârgolici a scris: „Octavian Goga a fost cel care a deschis porți noi, nebănuite, în climatul liricii românești. El a adus nu numai un suflu nou, de nobilă esență patriotică și socială, ci și o artă proprie, cu calități de netă superioritate, față de cea a contemporanilor săi. Octavian Goga este deținătorul unei deosebite puteri de exprimare poetică, având darul de a evoca, pregnant și plastic, prin imagini, stări afective, idei și realități concrete” (p. 217).

Pe de altă parte, Nicolae Iorga sublinia: „Oriunde ai deschide volumul lui Octavian Goga, veți găsi, pretutindeni, această siguranță în orice observație și în orice cuvânt, această precizie de amănunte” (p. 212).

Sunt puncte de vedere contradictorii, ele pun în lumină drama poetului, care poate exprima lumina unei lacrimi. Adrian Botez are comentariul său favorabil, dar are și meritul de a nota poziția scriitorului în epocă: „Alungă patimile mele,/ Pe veci strigarea lor o frânge,/ Și durerea altor inimi/ Învață-mă pe mine-a plânge./ Nu rostul meu, de-a pururi pradă/ Ursitei maștere și rele,/ Ci jalea unei lumi, părinte,/Să plângă-n lacrimile mele” (p.223).

Adrian Botez a realizat o analiză amplă asupra poetului, a operei sale, asupra personajului politic și carismatic – Octavian Goga. S-a bazat pe o amplă documentare, ne-a transmis date importante despre fenomenul literar stârnit de poet, despre vremea în care a trăit, despre istoria specială a Ardealului, precum și asupra forțelor care au acționat în societate, pentru ca o astfel de operă să aibă impact și semnificație istorico-literară. Autorul (hermeneut și revelator de Adevăr) pune o mare pasiune, în expunere – și acribie, în analiză. Sublinierile, frazele –  ample, chiar meandrice… –  fac, uneori, mesajul și, implicit, lectura – mai dificile. Dar hermeneutul Botez are curajul (poate, în plus : dreptul și darul) de a se exprima cu o liminară sinceritate analitico-sintetică, ”pe șleau”…

Continue reading „Constantin STANCU – “Magica noastră casă: Ardealul (…un vis, puțină istorie și analiză hermeneutică, asupra poeziei lui Octavian Goga) de ADRIAN BOTEZ”

Al. Florin ȚENE: Revista „Cuvânt argeșean” pagini de istorie literară contemporană

Mi-a parvenit nr.15, octombrie 2020, al revistei CUVÂNT ARGEȘEAN, editată de Filiala Argeș a Ligii Scriitorilor, publicație care de mai bine de doi ani, coordonată de regretatul scriitor Nicolae Cosmescu, și președintele filialei  Adrian Mitroi, scrie pagini autentice de istorie literară contemporană. Deschizând revista mi-a venit în minte aforismul lui Franz Kafka: „Literatura este toporul pentru marea îngheţată din noi”, în această epidemie.

Revista se deschide cu un editorial, la „Rubrica președintelui”, semnat de Adrian Mitroi, text închinat recentului deces al scriitorului Nicolae Cosmescu, scriitor, membru fondator al filialei Argeș a Ligii Scriitorilor, moderatorul “Cenaclului armonii argeșene” și redactorul șef al revistei de care facem vorbire.

la pagina 3 descoperim eseul scriitorului polivalent Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor, intitulat “Viitorul omenirii va consta în coeziunea dintre țări pe afinități culturale “, urmat de analiza pertinentă a lui Vasile Ghițescu despre “ Umanismul lui Ion Creangă“

Poemele Cristinei Onofre, pseudonimul poetei Christine Bernadette Rousseau sunt oglinzi concave prin care autoarea privește trecutul înaintașilor săi. Mai semnează în revistă poezii autentice și scrise cu talent:Nicolae Braniște, Constantin Teodor Craifaleanu semnează un interesant ciclu de catrene pandemice, Ion Alexandru- Dâmbovnic un grupaj de poezii clasice, Vasile Munteanu continuă călătoria spirituală prin istoria Europei, apoi publică  un amplu poem dedicat colegului său urcat la Cer, Nicolae Cosmescu. La Alexandru Boroiu remarc poemul clasic în spiritul eminescian, intitulat “Scenariul 3 “, Simona Vasilescu semnează un grupaj de poezii frisonate de un eu vibrând sensibilitate pe harfa sufletului, textul semnat de Pușa Chiriță își cercetează profundul egou pentru “pacea minții. “ Poezia patriotică de Alexandru Oprea  îmi amintește de poezia lui Păunescu, însă autenticitatea versurilor lui Alexandru Oprea fac o incursiune exhaustivă în istorie. Constantin Samoilă merge pe aceași linie în poezia sa cu colegul de mai sus. Gânduri de amurg frisonează grupajul de versuri semnat de Liliana Nanu, iar poeziile semnate de Ramona Enache, Ovidiu Ștefan Ciucă, Dorina Mihai Moise,k Elena Maria Duță, Bogdana Simionescu, Marius Ionescu, Denisa Coroja, Daniela Chițescu, Mihaela Bujor și Miruna Avram ne conving că în filiala Argeși a Ligii Scriitorilor se găsesc poeți autentici ce scriu istoria literaturii contemporane.Iar eseurile lui Ovidiu Ștefan Ciucă și Mihai Moise sunt adevărate arpegii vibrând cultură.

Continue reading „Al. Florin ȚENE: Revista „Cuvânt argeșean” pagini de istorie literară contemporană”

Paul LEIBOVICI: Opera ,,Nabucco” de Verdi

,,NABUCCO este opera care i-a atras recunoașterea generală a lui VERDI, drept compozitor”.

Cu ani în urmă, fiind la Milano,am avut prilejul să vizionez spectacolul ,,NABUCCO” a cărei partitură a fost compusă de VERDI. Opera se desfășoară de-a lungul a patru acte. Libretul a fost scris  și semnat de TEMISTOCLE SOLARA. Scenariul s-a bazat pe povestirea din BIBLIE (TANAH), în care guvernatorul  din acele vremuri îndepărtate i-a prigonit pe evrei din Eretz Israel și a distrus TEMPLUL din Ierusalim. Libretul (textele cîntecelor au fost compuse de Francis Koran. Întreaga compoziție muzicală o semnează GIUSEPPE  VERDI -1841. În scenariu sunt prezentate personalitățile biblice autentice precum Iermiahu, Ica și Daniel.

Premiera acestui gigant spectacol a avut loc pe data de 9 Martie 1842. Așa dar, suntem la o distanță de 180 de ani. Scenariul genialei opere are la bază adevărul  istoric al pribegiei poporului evreu în urma izgonirii din propria lui țară ERETZ ISRAEL. Evenimentul istoric –zguduitor- a stat –ca un document autentic-la baza scenariului. Corul sclavilor evrei –exprimă cu precădere –tema principală –Capitolul din Biblie.

Criticul muzical Giulian Bodendau a scris la vremea sa ,,Verdi a avut grijă –în compoziția sa- să fie cît mai aproape de capitolul bibliei”. (Există, de altfel și mărturii scrise-documente autentice –prin care atît scenaristul cît și compozitorul au coordonat textul și partitura muzicală a soliștilor, în spiritul impus de atmosfera vremurilor înainte de era noastră. În  Istoria celebrului scenariu scris de Temistocle SOLERA se relatează faptul că scenaristul i-a prezentat lucrarea literară mai întîi compozitorului Otto Nicolai. Deasemeni VERDI, pentru început –după ce a studiat scenariul, la respins. De altfel, în această priviință a  ,,studierii” de către compozitor am găsit diverse versiuni. Ceea ce cunoaștem din literatura –cronicile vremii- compozitorului VERDI i-a luat un timp îndelungat ,pînă a început să compună. Unii susțin ,că celebrul compozitor  ar fi dorit ca însăși partitura să fie cît mai apropiată de cîntările antice. Fiecare pasaj a suferit schimbări ,căci dorea ca autenticitatea cîntului să exprime –pe cît posibil –gîndirea eroilor autentici ai bibliei. Fiecare pasaj la scris și rescris ,studiind din aproape, pe cît posibil, autenticitatea exprimării muzicale. Pentru compozitor, era de o importanță deosebită ,,exprimarea muzicală, cu precizie creind în acest mod o atmosferă potrivită în pas cu distanța istorică, autenticitatea melodiei. Giuseppe VERDI s-a aplecat  cu atenție asupra fiecărei fragment, căci dorea să redea cu o cît mai mare autenticitate dominația brutală a lui Nabucodonosar și îngrădirile populației evreiești. Iată ,doar un scurt fragment din adevărul istoric: În anul 605 î.e.n. după moartea tatălui său Nabucodonosar preia puterea și începe o campanie de cucerire și întinderea imperiului. Între anii 598 -597 î.e.n. armatele sale au cucerit Iudeea și Ierusalimul. În anul 586 î.e.n. îi asuprește și-i gonește pe evreii, capturîndul pe Ioachim-regele evreilor, în timp ce oprește ca prizonieri o parte din tinerii evrei ca să-l slujească. După MIKRA printre aceștea au fost Daniel,Hanania,Mișol și Azaria. Cercetătorii din zilele noastre,precum Donald  Wiseman pe vremea cînd a fost custode la Muzeului Britanic , a descoperit și confirmat adevărul petrecut în anii 597 î.e.n.  Printre obiectele descoperite aparținînd acelor vremi îndepărtate este și o tăbliță a cronicii babiloniene precum și un fragment pe care stătea scris:în anul al șaptelea ,în luna kislev  regele Babilonului a mărșăluit din țara evreii ,a asediat cetatea lui Iuda,pe care a cucerito în luna Adar. După relatarea evenimentului istoric-ca bază a scenariului și mai ales a compozițiilor muzicale a lui Verdi,voi face scurte aprecieri a neîntrecutei compoziții și prezentării pe scena operei din MILANO. Citisem pagina introductivă a elegantului ,,Program,,în care se scria” NABUCCO, rege, eliberează poporul evreu din Babilon-anul 600 î.e.n.A doua eliberare a acestui popor, după cea din Egipt. Libertatea popoarelor, sfînt ideal al sec.XIX,secol al revoltelor naționale .VERDI este primul chemat în ași exprima într-o partitură care a devenit o avalanșă muzicală de înaltă calitate și fină alcătuire a partiturei. Uvertura la opera ,,NABUCCO” monumentală, compusă în 1842, a fost impresionantă prin multirala ei desfășurare care a provocat aplauzele auditorului, de cîteva ori în cursul execuției. Uvertura arată strălucirea lui Nabucco, care înțelege că Dumnezeu este unul și el aparține poporului evreu. Se aud acordurile care anunță celebrul cor. Excepționala orchestrație, muzica cuprinde publicul! O muzicalitate înălțătoare!

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Opera ,,Nabucco” de Verdi”

Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR

1-DESPRE NEAM ȘI POPOR (rubaiyate-catrene DACO-VALAHE)

1 Decembrie 2020

 

MOTTO :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL!

 

 

1-NEAM ȘI POPOR

 

Neam : Steaua din Cer Betlehemic : Crist nicicând nu greșește :

jos –  pe Pământ – în Oglinzi Blestemate – Poporul-Cădere-de-Neam  – se târăște…

Martir-Popor  – spre Steaua-Sinea-i-Neam pornește… –  …va fi Sărbătoare-n tot Ramul :

POPORUL ARDE-VA –  MINUNI !  –  PE-ACELAȘI RUG CU NEAMUL !

***

 

2-FACERE DE CLOPOT – PENTRU VESTIREA PRIMEJDIILOR  NEAMULUI TĂU

 

faci  Clopot de Vestire – în Primejdii – pentru Neamul tău :

dar când  Clocotirea de Metal Topit (Furnale spre Zenit)

vrei să nu se crape-ntr-un Glas Dogit – AMESTECI SÂNGELE-ȚI JERTFIT :

ABIA-ATUNCI  VUIEȘTE – PLIN-DEPLIN  – IUBIREA-ȚI – ARZÂND – ÎN SUNET – ORICE RĂU !

***

 

3-AMĂRÂT POPOR ROMÂN

 

amărât Popor Român – prins în  Nod de Vânturi

ce Belele-ai pătimit – nici Drac’ n-are-n Gânduri…

…ți-au golit Vampirii vâna – de te pleci spre Luturi :

Soare când – iar – va veni – vei lua Lumea-n șuturi !

***

4-COMPENSAȚIA DUHULUI

 

n-ai vrut să fiu – în viața-mi –  Erou  – și nici Martir

dar Neamul-Epopee  îl ridicai la Ceruri   (cu tot cu Cimitir !) :

am Duhul – pururi –  alături de cei Drepți – în Sfinte Bătălii

și sângerez cu Crist –Mistic-Zadarnic -pe Gòlgote Pustii !

***

 

 

 

5-BLESTEM

 

nu mai simțiți înțepături – în Inimi – când Patriei îi merge rău

când tot Străinul ce o calcă-i devine Diavol și Călău…

cei ce n-aud Pământul Sfânt cum geme – nu aibă parte de Mormânt :

cum Câinii-n Șanț să moară  – Nesimțiții : fără Lumină – neștiuți de Gând !

***

 

6-UITARE VINOVATĂ

 

Cuvântul ”PATRIE” nu spune – azi – nimica – nimănui

deși Pământul Sfânt – doar – vă ține în Lumină

deși Străbunii – prefăcuți în Holde – Izvoare de Ființă sunt – ORICUI !

…dar ați uitat să-ngenunchiați în Rugă : Sărut spre Sânge-Rădăcină !

***

 

7-NERECUNOȘTINȚĂ

 

dar cine sunteți voi – fără de Patria-Lumină ?

o Pleavă fără Rost – împrăștiată – de-orice Vânt – în Tină !

…plecați – veniți – parcă nu într-o Casă v-ați născut

parcă nu un Anume Pământ v-a plămădit  –  V-A VRUT !

***

 

8-PROMISIUNE TRĂDĂTORILOR DE ȚARĂ

 

Trădători de Viță Veche au pus Țara la pământ :

Haite de Străini ne calcă – ne sfâșie – rând pe rând…

Sânge de Păduchi – Hiene ! –… pe voi – Primii-o să vă Cânt !

….pe Rudă și pe Sămânță – pe Toți !  – v-oi băga-n Mormânt !

***

 

9-CA UN CÂINE

 

ca un Câine – bătut pe ruptelea și pe nedrept

atâta mă sălbăticii – că nici Străbunul Lup nu-mi ține piept !

vouă –  ce mi-ați stâlcit Făptura Sfintei Patrii – vânzând-o-n Piață

v-oi rupe Jugulara – crunt ! – să vă deșert de Viață !

***

 

10–POPOR BIZAR

 

de ce mergi în Genunchi – și plângi – Popor Român – Bizar ?

în fața ta nu este Crist : doar Pulberi de Zadar !

nu te-nchina – înfrânt de Bezne – la Monștrii Zării

cât timp ai – în Altar : Străbunii Sfinți – Lumini Martire – Munții Mării !

***

 

 

 

11–EU MOR

 

nu se vede Vârf-de-Dor : Norii-s deși – Ochii mă dor

de când tot privesc la Țara ce mi-i Patrie… : eu mor

dar Privirile-mi Arzânde le-oi lăsa în acest Plai :

să nu jinduiți la Ceruri – la Luminile din Rai…!

***

 

12-PATRIA NU-I PĂMÂNTSÂNGE-I DE CRIȘTI

 

să nu lași Turmele să treacă peste Holde :

nici Dumnezeu nu lasă Furi să-i spargă Bolte !

să nu lași Cal Străin să-ți ia Pământul pe Copite !

PATRIA NU-I PĂMÂNT  :    SÂNGE-I DE CRIȘTI : LUMINI CRESC PE MORMINTE !

***

 

13-”AȘA-I ERA ÎN KARMĂ”…

 

cu Nasu-n Spuza Catastrofei – dorm  – dulce – Sinistrații :

toți – îngălați – tâmpiți de Lene – -elefantin  – pe Guri emit Vibrații…

Părinți și-ar frige – Frați și-ar frige – numai să-i lași să doarmă :

ce dac-o Patrie  dispare ? – …”așa-i era în Karmă”…

***

 

14-LABORATOR DE PATRII

 

nu vă grăbiți – cât mai încet mișcați din Mădulare :

e vorba – doar – de Patrii Demodate – de Strămoșești Hotare…

…lozinci vetuste : ”pământul plămădit din Sânge”… – …mânca Rahat în Carte !

…azi nu-i de-actualitate : -n Laborator  –  obținem Glii…Prefabricate !

***

 

15-A PUTEA  ȘI A VREA

 

mergeam prin Șanț – și mă mânjeam de Zoaie :

de un’ s-aduc – eu –  Patriei Uscate – -o Ploaie ?

…dar să-i păzești Hotarele – de Hoarde – ca la Anul

să avem Grâul nost’ – …de plouă :  …cumva  –  îți strică Planul ?!

***

 

16-”POLITICAL CORRECTNESS” ȘI SARMIZEGETUSA

 

pupăm Dosuri de Negri – că strigă – -n Cor – U. E.-ul ?

ne spânzurăm – ”political correctness” – dac’ ei ne dau W. C.-ul ?

avem Patrie Sfântă – Jungherul Sfânt de DAC :

la Sarmizegetuza n-au murit Imbecilii – gătiți în Negru Frac !!!

***

 

 

17-TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI  –  DE  A FI SPÂNZURAT !

 

abia se mai ține câte-o Frunză Galbenă-n Ram :

Patria mea – Nevăzută – se vinde – -Astăzi – la Kilogram…

au obosit și Hoții – Sărmanii – de-atâta furat…

…păcat : TRĂDĂTORUL TOT N-OBOSI – DE  A FI SPÂNZURAT !

***

 

18-PROBLEMĂ SPINOASĂ A COPIILOR

 

cândva – priveai Copil Nevinovat : ”Frumosule ! – să nu-l deoache Mama !

acum : ”oar’ ce-Asasin va crește  –  sub  Chipu-i ? –  …cum se va coace Poama ?

ce Trădător se-ascunde – în Ochii ăști – Albaștri

cari va lăsa o Țară – plină doar de Sihaștri ?

***

 

19-ULTIMA SOLUȚIE

 

Patrie-a Mândrei Pajuri Voivodale

ajuns-ai – azi –  în Cârje – cerșind la Venetici !

un Foc s-aducă Crist – peste Haznale :

mai bine Facle-Aprinse – decât Scârboși Limbrici !

***

 

20-ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

 

o Viață-mi petrecui în Munți : ACOL’ S-ASCUNDE POPORUL RUGĂTOR !

de-i vreo Nădejde – pentru Patrie – de Spor

Acolo veți afla-o – la Focur’ le de Stâne

urmând – și-Acum – în Duh de Mândri Zei – Crezuri Bătrâne !

***

 

21-ÎN RĂZBOI

 

Bombe  Atomice – DACO-VALAHE  :  Sfintele Cântece !

Armuri și-Ambrazuri :  Duhuri-Strămoși  –  de-a Pururi Lunatice !

…nu mai dați târcoale pe l-ale noastre Hotare și Gânduri :

veți ajunge să facem – din voi – Mărețe Cocini de Scânduri !

***

Continue reading „Adrian BOTEZ: DESPRE NEAM ȘI POPOR”

Maria FILIPOIU: Ziua Națională – Sărbătoarea Întregirii Neamului

Motto:
„Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.
Devotamentul față de patrie este cea dintâi dintre virtuți. ”
Napoleon Bonaparte

 

Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 Decembrie din anul 1990.

Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, luând ca referință data de 1 decembrie 1918, când Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat rezoluţia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. De atunci, în fiecare an, atât în Bucureşti, cât şi în majoritatea oraşelor din întreaga ţară au loc parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi alte manifestări.

Drumul reîntregirii a început în 27 martie, respectiv 9 aprilie, prin unirea provinciei românești Basarabia cu România, când Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate: „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României” – „Istoria României în date” – Editura Enciclopedică, 2003

Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menţionat anterior.

Totodată, se cerea „afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”.

Pentru Adunarea Naţională, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia, au venit în Sala Unirii, fosta cazină militară (club sau cazinou al ofiţerilor), pe lângă cei 1.228 de delegaţi (deputaţi) aleşi în circumscripţiile electorale, cât şi reprezentanţi ai tuturor instituţiilor şi organizaţiilor politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat şi „peste 100.000 de ţărani, muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din ţara Bârsei până la Crişuri” – Scurtă istorie a românilor” (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).
Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldiş, care a făcut o retrospectivă istorică asupra trecutului neamului românesc şi a prezentat rezoluţia redactată de Consiliul Naţional Central Român. A subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: „Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă… teritoriile locuite de români au fost teritorii româneşti. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânşii, trebuiesc să fie uniţi cu regatul român”.

În urma dezbaterilor, Rezoluția de Unire a fost adoptată în unanimitate, confirmând, astfel, un act istoric, prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român – România Mare

Un rol esențial în recunoașterea României Mari l-a avut Regina Maria.
Regina–soldat” şi „Mama răniților”, datorită curajului de care a dat dovadă în Primul Război Mondial, a jucat un rol cheie în recunoaşterea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de către Marile Puteri.

ANIVERSARE ÎNLĂCRIMATĂ

(sonet omagial)

 

În Ziua Țării, drapel sângerează

Pe frontispiciu de monument uitat,

Cu ai neamului eroi, ce au luptat

Și patria din ceruri o veghează.

 

Pentru pământul țării n-au pregetat

Să-l întregească, dar azi lăcrimează

În ploaie sufletească, ce vibrează

La salve de tun și onor acordat.

 

Oftează de dorul României Mari

Și de neam captiv în țară străină,

Abandonat ca eroii legendari.

 

Vremea reîntregirii vor să vină,

Cei care în luptă au fost temerari,

Să scoată națiunea din rutină.

 

La mulți ani, România!
La mulți ani, români patrioți!

——————————-

Maria FILIPOIU

1 Decembrie 2020

Continue reading „Maria FILIPOIU: Ziua Națională – Sărbătoarea Întregirii Neamului”