DOINĂ DE SPRERIAT PRUNCII
m-a apucat prin Capul Luncii
pe unde vin Dulcii
să mănânce Pruncii…
nu mă lovi nicăieri
decât jur-împrejur
cât mai înalt
și mai pur
…și nu mă lovi Azi
ci Ieri…
îmi simt Capul că
iese din Tindă
Creierii-și scot capul
din Tidvă
și – pâș-pâș –
toți se-nghesuie în Drumul
cel de Ghindă
Drumul Spânzuraților
de Grindă…
îmi simt Sângele
arhivat – chisnovat
Sângele mi-e pitit
prin Copaci
Sângele-mi stă
risipit pe orișiunde
și-i tare speriat de Draci :
”nu – pe asta – te rugăm
să n-o faci ! – sau fă-o
dar nu pe loc
ca Descântații cu Busuioc
ci la Miez de Noapte
dimpreuncă cu
Vârcolaci !”
și strigă – toți – din Hambar
și strigă din Staulul de Vaci…
iar Ciorile – Negre și Albe
năvălite-n Salbe
cârâie – de zor – că ”da”
bucuroase foarte
că n-oi mai mișca…
…nimic nu m-a îndurerat
(și pus pe urlat !)
mai tare – la mine
decât că m-am trezit și
n-am mai visat…
e-atâta Pustie
și atâta Mânie
c-am început să-mi
ciugulesc singur
Ochii și Creanga
eu – mie…
și nu-s spânzurat
decât pe-Nserat…
și nu-i nimic din Trufie
ci – cum vă spusei :
din prea mare Pustie…
***
A FOST ODATĂ-UN BLESTEMAT
a fost odată-un Blestemat
nu căpătat – de cel Curat :
dormea în Cușcă – nu pe Pat…
Casă avea Coașcă de Melc
lătra la el un Câine Berc…
…când s-a trezit din Mahmureală
avea nu Creier – ci o Oală…
și-așa mergea pe Drum – mă mir
tot nimerea în Cimitir…
nu-i luase Urma vreo Vântoasă :
era așa – cu Fire-Ntoarsă…
și prăznuia – în Cimitir
cu Morți de Soi – și cu Sictir :
veneau – acolo-ntre Morminte
numai Paharnici și Judecători
unii pe Flori – alții sub Flori
înveșmântați în Jurăminte
rostind Cumplitele Cuvinte…
…am fost și eu – la ei – cândva
m-am plictisit – și-acu-s așa
cum mă vedeți – ca pe Știuleți :
cu Capul mă dau de Pereți
Abur – pe Nări – eu nu vă scot
Ochii-a-i deschide – nu mai pot
ai zice că sunt gata Mort…
de am vreun Gând – ies din Sicriu
spânzur de viu – că toți mă știu
și fac – în jurul meu – Pustiu…
…uitai c-am început ceva
Ceasu-n Perete iar va sta :
acela ce fu blestemat
de Iele fost-a întremat
și călărește-acum un Hat…
că s-ar putea – acuși – să vină
călare pe vreo Cioropină
și să vuiască-n Miez de Noapte
Clopote Mari – Clopote Sparte…
de-aia zic : vorbiți în Șoapte
sorbiți din Vin ca dintr-o Carte… :
mai amânați venirea lui
Crai de Susai – Hornar Hai-Hui
…venirea Blestematului…
…nu se mai știe Rânduială :
acu’ e Mort – acu’ se scoală !
și face – în Ogrăzi – Răscoală :
Școli de Murit – Școli de Trezit
Ciolane-om fi toți – în ăst Schit
…ne-or sta – Lună și Soare – -n Gât…
…e bine pentru Amigdale
un Mort ca ăsta – să se scoale…
…că – mai o Vorbă – Baclavale
uiți și de Moarte – și de Șale…
***
DOINA ȘI LUNA
ursuzlâc
la parmalâc :
vine Lună cu bâzdâc
și se ia de mine
că n-am făcut bine
că pe unde trec
mult rău mai întrec
și de stau – cumva
usuc o Tarlà…
”-nu eu – Lună – fac ce fac
ci mă dibuiește-un Drac
și-n loc să cânt prin Pădure
cânt cu Păsările Sure…”
”-dar apucă-te de treabă
ai făcut din lume – -o Babă…”
”-de-apucat m-aș apuca :
dar cine Lunii-o cânta
Cântece – de-o-nfiora
Cântece de dor și jele
Cântece mai Săltărele
de-ți pierzi Crugul – pentru ele
de te latră Rrei Cățele…?!”
…depinde cum lingușești
să scapi de Lună – să crești
și Lăuta să-ți păzești
cum și marile Povești…
***
CÂND TOATĂ VLAGA VIEȚII TRECĂTOARE
când toată vlaga Vieții Trecătoare – tu o ții
pentru-a răzbi spre Mistice Călătorii
nu-ți pasă de-astă Răpciugoasă Lume
ce – încă de la Faceri – uitat-a de Minune…
cu Caravanele – plecând prin Sfântul Mit-Deșert
lași dărâmată Casa – a Hoitului inert :
începi să vezi Palatele Măririi
și-L înțelegi – în Duhu-I – pe Cristul Pătimirii…
…din Oază-n Oază – devii mai Înțelept
iar Șerpii-ți șuieră că ești pe Drumul Drept :
nu Crima ți-a-mplinit Pelerinajul :
Pasărea Phoenix – CARTE-ți fuse – Povață și Curajul…
…te roagă-n Întunericul de Stele
și Crist va coborî – la tine – dintre ele !
*
…dar nu te-ntoarce – cumva – Orfeu Șovăitor :
cei fără de Credință – fără de Suflet Spor
niciunde – Sălaș n-au – Viață ori Odihnă
n-au Șansa Sfântă-a Duhului-de-Tihnă :
în toate și în toți – se șterg din Rânduială
DEFINITIV… – …doar amurgesc și MOR
Crist anulând – în Cosmos – al lor Tipar-Croială…!
***
PENTRU CE ȘI CUI – SMERIT – SĂ MULȚUMESC ?
pentru ce și cui – smerit – să mulțumesc ?
pentru că-s ”schilodul” ? – și că-mbătrânesc ?
…orice fac – în Viața Urii – pe loc mă rănesc !
Soartă o fi asta ?– …Divin Imbecil :
Candela-Ntrebării stinsu-și-a Fitil…
condamnat la Carceră Perpetuă – cum un Criminal :
orice Năzuință – spre Lumină – se-nchide-n Cristal !
Tânăr n-am fost niciodată – nici măcar nu știu
ce mă ține-n Viață și de ce să scriu…
…scriu – mereu – ca Obsedații – să nu-nnebunesc :
nu-nvățai nicicum – în Viața-mi – să le potrivesc :
sunt înconjurat – ca Fraier – de Mii Colți Rânjiți
gata să dezbine Hoitul meu : Ciocli Cuminți…
…Pasărea mă-ntreabă : ”de ce nu te-agăți ?”
eu răspund : ”de-al Naibii – Fârtato ! – să nu mi te-arăți !
…Logica Cretină-mi sapă – mie – Groapă
făr’ măcar să știe că ruptu-i-am Sapă…!
…Satano – Satano – prea te-ai buricà
și – de bucurie – CRED C-AI ORGASMÀ !”
***
CU CÂT NU VEI VENI – CU ATÂT TE VOI ȚINE MINTE MAI BINE
cu cât nu vei veni – cu atât te voi ține minte mai bine :
ai făgăduit că vom urca – împreună – Coastele Muntelui
ai făgăduit că – împreună – vom afla Miraculosul Ciorchine
al Canaanului – iar nu să mă lași să putrezesc în Adâncurile Hanului…
te-am așteptat în Caleașcă : acum – nici pe jos dacă vii
nu va fi altfel : te vor opri – un Câmp de Mânii – dar și Porumbei – mii…
căci Vulturii au năvălit – de curând – în Sfânta Grădină
și nu vei mai afla – întreagă – Acolo – nici măcar o Biată Sulfină…
a sosit Amurgul – dar Mireasma Drumului n-are vreo Veste
a sosit Amurgul – și Lăuta Mea nu mai murmură nicio Firavă Poveste…
a sosit Amurgul – tot ce-am gândit și visat – se vestejește…
din Cer cad – Ploi și Comete Râncede – Putredele Fructe :
știu că tu îi vei împiedica – pe orice Războinici – să lupte…
…mă voi încinge – furios – cu Platoșă de Inorog
mă voi lupta cu Graiul Rugăciunilor – până voi face – din Stârvurile Beznelor – STOG !
***
DOINA PLECĂRII
Floare Colilie
e-atâta Mânie
la Canatul Zorilor
Țâța-Ncuietorilor
încât – fără să-mi grăiți
înțeleg că nu mă știți
nu mă știți și nu mă vreți
la ‘cest Prag de Oameni Beți
și cu Vorba de Scaieți…
și că m-alungați
în Codri Dungați…
nu vă temeți – oi pleca
n-oi sta la voi – în Tarlà
nici prin Gând nu-mi da…
”ziua bună” nu v-oi spune
oi face o Rugăciune
c-am scăpat de stricăciune…
…nu-mi era de stat
la Loc fără Sfat :
uite c-am plecat
Sori am îmbunat
Pe Umeri am Stele
Călăuză – Iele
ies ca dintr-un Bocet
stârnind draci în Răget
…am și Veste Bună :
în Frunte-mi stă Lună !
…dar în urma mea de om
n-a rămas verde vreun Pom
n-a rămas – cu Drept – vreun Om :
au rămas vreascuri de Foc
și Cenuși – în orice Loc
eu plecai chemat de Grai
venit – măre – dinspre Rai…
pe voi nimeni v-a chema
doară că veți dispărea :
între Munți și Stea
nu v-a mai rămâne
decât Loc de Mâne…
***
LĂUTA MEA – ZIARUL ÎNSTELAT
am publicat Grădini – Marìi de Flori
am publicat și Pești – Corăbii – Nori…
…apoi – am publicat Umanitatea Oarbă :
Ediția-a fost anemică – alergică și slabă…!
Continue reading „Adrian BOTEZ: A fost odată-un blestemat…(versuri)”