Alexandrina TULICS: Se-ntorc cocorii

Se-ntorc cocorii

 

Poate i-ai urmărit,

Plecând’n tristeţi,

A,nu ştiu câta oară,

Cu lacrimi furişate-n colţ de ochi

În ruginiul toamnei depărtate

Când tânguind,

Îşi luau la revedere ,de la toţi.

Plecarea lor,ţi-a mai lăsat o rană,

Şi un gol în suflet,

Sunt urme ce-au rămas,

I-am petrecut cu nostalgii în iarnă,

Din zborul lor,făcându-ne popas.

Şi îi doream,

Uitându-ne la albul-nins,

Un alb sublim,

Dar… fără glas…

Se încălzesc văzduhurile-nalte,

Se scaldă soarele-n ogor,

Şi un cântec vine de departe

-O, Doamne!

E cântec de cocor!

Chiar se întorc!

Din ţări îndepărtate,

S-aducă cald şi bucurii în cald

Să nu mai suferim în ger şi ceaţă,

Tânjind la primăvară cu ochii de smarald.

-Se-aude-un,cor-cocor,

Dinspre înalt!

Poate ţi-aduce PRIMĂVARA!

Ce, de-atâta timp- o aştepţi,

Şi-n suflet vei fi vindecată,

Ea,atât dorita primăvară,

Va rupe multele peceţi”

-Se-aud cocori!

Cu cânturi din azur

Şi-un freamăt viu,

Mă caută pe mine

Să ies din ierni;

Să cânt,cu Cerul Viu!

Căci, primăvara,

Negreşit,iar vine!

——————————–

Alexandrina TULICS

Oconomowoc, Wisconsin, S.U.A.

15 Martie  2020

Lasă un răspuns