„Monahia Mina Hociotă
Reconstituirea unei icoane de om”
Autori: Dragoş Lucian Curelea şi Daniela Curelea
Lucrarea Reconstituirea unei icoane de om: Monahia Mina Hociotă, a profesorilor sibieni Dragoş şi Daniela Curelea, apărută la Editura Andreiana din Sibiu, în anul 2018, este prezentată de autori ca fiind o contribuţie la o posibilă monografie. Cartea apare cu binecuvântarea IPS dr. Laurenţiu Stereza, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, fiind dedicată tuturor celor care s-au jertfit pentru România, chezăşia fiinţei lor fiind temelia neamului românesc. Are 105 pagini, fiind structurată pe două mari capitol. La finalul lucrării întâlnim o anexă fotografică a monahiei Mina Hociotă.
Încă de la început pr. Constantin Neculai, pune în evidenţă icoana unei femei înviate, iar Cuvântul Înainte este cristalizat de drd. Mihai Octavian Groza.
În Capitolul I autorii prezintă un Orizont Istoriografic, prin care au trecut în revistă cercetarea corespunzătoare cu privire la viaţa, realizările şi faptele monahiei ofiţer Mina Hociotă, pe baza unor scurte articole şi un film de prezentare. Preţioase date au fost publicate în periodicile vremii precum: Viaţa Monahală, Apărarea Patriei, BOR etc, cât şi referiri tangenţiale în unele lucrări religioase de referinţă precum: Biserica Ortodoxă Română între 1885-2000 a lui Alexandru Moraru ş.a. Monahia Mina Hociotă, cu numele său de mireană: Marina, a participat in prima linie, în Primul Război Mondial, apoi în calitatea sa de monahie-sublocotenent şi la cel de-al Doilea Război Mondial.
În timpul luptelor din Primul Război Mondial, maica Mina a fost împuşcată, dar a supravieţuit. Pentru acest fapt i s-au dedicate mai multe studii: Victor Neghină, O sislişteancă pe Frontul de la Mărăşeşti; Petru Pinca, Maica Mina Hociotă (1896-1977), o eroină a monahismului şi neamului românesc etc.
Toate aceste studii, au servit la aprofundarea informativă în lucrarea Reconstituirea unei icoane de om: Monahia Mina Hociotă, a profesorilor sibieni Dragoş şi Daniela Curelea.
Cunoscându-i, am constatat, o abilitatea introspectivă în manipularea informală a tuturor datelor, o curiozitate împinsă la extrem faţă de fenomene şi fapte, faţă de spiritul de sacrificiu pe care unii înaintaşi le-au promovat, din dorinţa arzătoare de a fi modele vii patriotice în Transilvania.
Lucrul în arhive, munca de teren informală, le-au dat satisfacţia de a finaliza multe lucrări cultural-spirituale, fiind astfel printre puţinele cupluri transilvănene, ce au aspiraţii intelectuale progresiste, spiritual patriotice, fiind unul din puncte forte ale acestora.
Am observant în gesturile şi efervescenţa patriotică a cuplului Curelea, o îmbinare armonioasă dintre dorul de glie si spiritualitatea profund creştină, spiritualitate ce-i apropie şi mai mult de esenţa Adevărului Unic.
POSTU’ PAȘCILOR
Războiul pentru întregirea neamului (1916-1919)

„La Olla”, Spania, fotografie de Germain Droogenbroodt
– Astăzi vreau să mă culc mai devreme, îi spun soției, am avut o zi grea. Voi dormi neîntors.
Nemăsurat stă timpul în fluturi și cireșe,
După 1960 marxismul-cultural a devenit la modă în Occidentul decadent. A fost o invenție provenită din URSS pentru a îngenunchia rădăcinile tradiționale iudeo-creștine din Europa democrată. Liderii sovietici, imediat după ce au pierdut revoluțiile bolșevice locale din Germania, Ungaria sau Polonia din 1919/1920, și-au dat seama că nu pot implementa revoluția comunistă globală, doar cu forța armelor și teoria marxistă a direcției economice și materialiste sufocante asupra societății. Astfel la începutul anului 1921 liderii bolșevici s-au gândit serios că în Europa democrată trebuie introdus mai întâi o altă față a ideologiei: marxismul-cultural, adică schimbarea din temelii a structurii intelectuale occidentale în favoarea marxismului și, mai apoi, de implementat ”dictatura proletariatului” (azi a minorităților), adică, în realitate, puterea în mîinile unui grup de lideri politici și bancheri internaționali. Marxismul economic rezolvă lumea prin controlul statal al infrastructurii (al mijloacelor de producţie economică), marxismul cultural salvează lumea prin controlul statal al suprastructurii al mijloacelor de producţie culturală. Unul dintre corifeii marxismului cultural a fost fiul unor bancheri evrei Georgy Lukacs. În 1918, Lukacs a devenit ministrul culturii în Ungaria bolșevică terorizată de clujeanul Bela Kun. Bancherul ungur a înțeles că dacă unitatea familiei și moralitatea sexuală sunt erodate, societatea poate fi distrusă și implementat comunismul sovietic după chipul patologia al lui Karl Marx. Ideologul Lukacs a implementat o politică pe care a numit-o „terorism cultural”, care se concentra pe aceste două obiective. O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mintea copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină. În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite și erau învățați despre conduita sexuală promiscuă. Antonio Gramsci sau Herbert Marcuse au fost de la început corifeii marxismului-cultural, care s-a născut pe apelul la crimă prin ”lupta de clasă” a filosofiei lui Karl Marx. Totuși puțină lume știe că această corecție a marxismului clasic de vitrină a marxismului-cultural a fost o creație oficială a biroului politic al PCUS, finanțată de la Moscova, sub atenta îndrumare a poliției secrete NKVD. În 1929, teroriștii culturali s-au întâlnit la „Săptămâna studiului marxist în Frankfurt”, Germania. Aici, Lukacs a întâlnit un marxist tânăr și bogat, Felix Weil. Până la apariția lui Lukacs, teoria marxistă clasică se baza doar pe transformări economice care căutau să distrugă diferențele de clasă. Weil a fost însă entuziasmat de viziunea culturală asupra marxismului a lui Lukacs. Era o viziune sexuală de eliberare a societății prin pornografie afișată. Astfel că s-a decis să finanțeze o nouă instituție marxistă – Institutul pentru Cercetări Sociale, mai târziu cunoscută ca Școala de la Frankfurt. În 1930, „școala” și-a schimbat direcția sub conducerea noului director, Max Horkheimer. Echipa a început să amestece ideile lui Freud cu cele ale lui Marx și, astfel, a apărut marxismul-cultural. În marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. Școala de la Frankfurt concluziona că această teorie va avea nevoie de noi lideri pentru a grăbi schimbarea, întrucât muncitorimea nu părea capabilă să se revolte de bună-voie. ”Proletariatul” era pretextul pentru instaurarea dictaturii unui grup minuscul de politicieni comuniști, care îl înlocuiesc pe Dumnezeu, cu tiranul: Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot etc. Deci societatea trebuie distrusă prin promovarea sexului, pentru ca omul să nu mai aibă repere morale. Marxism-culturalul este o idolatrie pentru interesul instaurării unei tiranii clasice.