Telefonul sună insistent, prelung şi obraznic, dar vocea care se aude în continuare este plăcută, feminină şi aparţine unei persoane care, în mod evident, nu are nici un motiv să se grăbească:

– Alooo, casa doctor Cutare?

– Da, doamnă.

– Dacă nu vă supăraţi, aş putea să vorbesc cu domnul doctor?

– La telefon.

– Ah, chiar dumneavoastră… Dar am impresia că v-am deranjat de la masă, dacă nu greşesc…

– Nu greşiţi deloc, doamnă, tocmai luam masa de seară.

– Vai… Dar de ce atât de târziu? E după unsprezece noaptea..!

– Într-adevăr… Am fost de gardă.

Aici se pare că vocea de la telefon ezită o clipă, dar îşi revine elegant:

– Regret că vă deranjez atât de nocturn, dar pentru mine e foarte urgent. Primiţi urgenţe?

– Dacă e urgent…

– E foarte urgent… De câteva luni îmi cade părul. Mai ales când mă spăl pe cap. E bine să mă spăl pe cap?

Se pare că doctorul s-a lămurit, dar răspunde civilizat.

– Spălaţi-vă pe cap cât doriţi…

– Dar coafeza mea spune că nu e bine să mă spăl. Zice să mă spăl pe cap numai la ea contra cost!

Se pare că doctorul începe să-şi piardă răbdarea.

– Doamnă dragă, chestiunea nu e urgentă…

– Ah, voi bărbaţii. La fel spune şi bărbatul meu… Dar permanent să-mi fac? Că îmi vine bine.

– Nu ştiu, doamnă. Nu vă cunosc, nu ştiu dacă şi cum vă vine.

– Îmi vine bine… Atunci, pot să vin? Că azi mi-am făcut un permanent şi mi-a dat cu un sprei şi eu am impresia că spreiul ăsta întăreşte părul de deasupra, dar el cade de dedesubt. E posibil..?

Doctorul, abent, răspunde că orice e posibil. Dar vocea e prezentă:

– Există medicamente care să-l întărească?

– Există…

– Dar nu-i periculos? Că am auzit că daţi nişte vitamine care îngraşă…

– Nu îngraşă… Şi mai sunt şi alte medicamente.

– Şi nici astea nu îngraşă?

– Fiţi fără grijă…

– Dar părul meu e slab, nu ar fi bine să-l îngrăşaţi puţin?

– O să vedem, stimat doamnă, pe când doriţi să vă înscriu?

– Pe când e posibil?

– Mâine la cinci după masă.

– Cum, chiar mâine? La coafeză nu pot să obţin rând dacă nu mă înscriu minimum cu două săptămâni înainte.

Doctorul cu ultimele răbdări:

– Eu nu-s coafeză, regret foarte mult.

– Aveţi şi de ce… Ştiţi ce clientelă are o coafeză?

– Nu ştiu…Atunci când veniţi?

– Vreţi să vin?

– Eu nu vreau, dumneata ai spus că vrei.

– Păi, nu aţi spus că nu-i urgent? Atunci de ce să vin? Ca să primesc minerale şi vitamine şi şampon.?.. Nu mai bine plătesc ceva în plus la coafeză şi mă spală ea pe cap? Că imi dă şi cu spreiul care face sa nu cadă părul deasupra… Şi care miroase splendid, nu ca medicamentele. Voi, doctorii, n-aveţi decât să faceţi experienţe pe alţii, nu pe mine. Pa şi pusi! Noapte bună…