Mă cunoști
Mă cunoști singurătate
Sunt o frunză toamna-n vânt
Mă ții strâns cât poți de mână
Și nu-mi spui nici un cuvânt
În sălbăticia nopții
Simt copitele-ți cum bat
Fără frâu, fără căpăstru
Te strecori la mine-n pat
Muști din mărul negru-al nopții
Bei din cupa zilei mir
Și mă lași spre dimineață
Cu ochi roșii de satir
Te cunosc singurătate
Aruncat -ai a ta mreajă
Peste anii vieții mele
Și îmi stai mereu de strajă
———————————
Lidia STAN
23 aprilie 2019