Gheorghiţă
Mugurel de primăvară,
Frunza fagului din munţi,
Bărbăţel cu vorba rară
Şi cu ochii verzi, mărunţi
Mândru om pe cărărui
Îmbracat în strai de ţară.
Vesel şi cu ochi căprui
Ca vântul de primăvară.
Blând străjer la inimoară
Îţi deschide iar zăvorul
Şi c-un fir de tămâioară
Îţi descantă-ndată dorul…
Cu albaştrii ochi de stele
Te priveşte-n cerul nins,
Cu zăpezi dintre undrele
Împletine dinadins
Cu ochi negrii ca de noapte,
Mura câmpului cu flori,
Îţi aduce printre şoapte
Zorii albi cu veseli sori…
Cum se ştie, dintre veacuri,
Gheorghe vine-n timp de zori
Şi-ţi aduce-n suflet leacuri…
Iar în inimă viori!
——————————–——–
Dan-Obogeanu Gheorghe
23 aprilie 2019