Adina POPESCU: Scrisoare din Țara de Mătase (1)

SCRISORI DIN ȚARA DE MĂTASE

Dar eu cum să te ating când cerul te ascunde, frumos ca o umbră de zeu, hlamidă peste umerii tăi , tu cel străin pe pământ, trecând printre lumi, cu trupul îndurerat de spini,

Coroana ți-e de rouă mărgărit bătut cu safir, înflorind ca miezul rotund, cu floare de lună legământ,

O, ce vară albastra, ce-i pentru mine tristețea?

Mi-ai deschis ferestre în zid lună galbenă îmi aruncă nufărul galben, zâmbind, fierbinte-n spus, pământul supus, fără vina tărâm de lumină așterne valului marea

Marea asurzitoare aruncă pe mal corali ne-nfloriți

O, pot să te iubesc, iubirea, o pasăre de lumină mi-o aduce din sud înfloririlor în floare, semințele cad în adânc

Spre a se întoarce în arbori răcoare!

Du-te, îți spun, de pot să te iubesc, mi-e destul vara amară

Vara de-i vară!

———————————-

Adina POPESCU

16 ianuarie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Rânduri frânte

Rânduri frânte

nu sunt acel ce nu mai sunt
sunt doar cuvânt azvârlit în vânt
eram odată un țărm rătăcit lângă mare
la est sau la vest
acum nu îmi mai pasă
nu sunt făcut pentru această lume
poate nici pentru cealălaltă
sunt strop de iad în paradis
nu stau aici, nici dincolo
sunt urmă fără urmă
te văd, te cunosc și te chem
ești strop pur de iubire
în lumea ce vine
se scurge soarele în asfințit
ce am să fac dacă mai mor
mi-e teamă și mi-e frică
nu, să nu pleci
de ce-ai plecat și cine a rămas în urmă
anii au curs
azi sunt străin în astă lume
veșmânt tern și demodat mi-e gândul
sunt vis urât
dar pana a rămas și plânge pe o coală
silabe curg, silabe cad, silabe mor
azi mă despart de tine
sunt doar un saltimbac bătrân cu sufletul în palmă
ce să mai spun, ce să mai sper
rămâne femeie pentru altă dată

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

16 ianuarie, 2019

Doina PANĂ: Sărutul zăpezii

Sărutul zăpezii

Fulguieşte mărunt
Sunt doar eu și ceașca de cafea
Ies pe balcon
Privesc dansul fulgilor de nea
Sunt fascinată…
E ca un dans, un dans etern
Aş vrea să-i ating, întind mâna
Câţiva fulgi poposesc pe mâna mea,
Alţii alunecă în ceaşca de cafea
Un fulg a rămas pe marginea cănii
Îmi apropii timid buzele
Şi-l sorb odată cu licoarea
Dulce şi aromată a cafelei
Simt cum îmi mângâie buzele
E ca un sărut, un sărut al zpezii!
Bună dimineaţa, Iarnă!
Bună dimineaţa, sărut al zăpezii!

———————————
Doina PANĂ

16 ianuarie 2019

Ioan Nicolae MUȘAT: Dacă-l iubim pe Eminescu….

Sunt impresionat de numărul mare de poezii închinate Marelui Eminescu, de postările care-l elogiază, de tedeum-urile care i s-au făcut, de toată această energie explozivă care se simte azi la tot pasul… Aveam foarte multe de făcut dar, această lumină, Eminescu, m-a absorbit și pe mine așa cum i-a absorbit pe români, indiferent unde s-au aflat…

Dacă-l iubim pe Eminescu vom înțelege cine este el, nu numai pentru noi, românii, ci pentru toți, vom înțelege jertfa sa, vom înțelege crezul său, vom înțelege rostul puterii minunate pe care-a avut-o și-a lăsat-o aici în cuvinte de mare frumusețe și mare folos…

Eminescu nu este doar Luceafărul poeziei române, este Luceafărul României, pentru că a luminat calea României, calea noastră spre identitate, statornicie, frumusețe, valoare, înveșnicire… N-a fost doar unul dintre cei mai mari gazetari, ci este unul dintre cei mai mari politologi și calea deschisă de el scoate România din marasmul în care se află. A fost ucis nu doar pentru că arăta răul pe care-l fac politicienii, a fost ucis pentru că a dat soluțiile redresării actului politic, iar aceasta ar fi putut trezi românii, și nu numai pe ei, pentru noile forme de conducere care-ar fi înlăturat hoția și abuzurile…

Nu vom putea reașeza românul și România în rosturile universale fără a urma căile trasate de Eminescu…

Dacă-l iubim pe Eminescu luptăm cu adevărat pentru o Românie mândră, măreață, respectată între popoarele lumii, luptăm cu lupta pe toate fronturile, așa cum a făcut Eminescu…

Dacă-l iubim pe Eminescu iubim izvoarele ancestrale ale românismului, folclorul, cântecul, jocul, portul românesc autentic căutând să înțelegem rostul și puterea românismului în lume ca echilibru între exteriorizarea epică și rigoarea Occidentului și interiorizarea lirică a Orientului…

Dacă-l iubim pe Eminescu aducem în lucrul nostru, în mărturisirea noastră rugăciunea către Dumnezeu și Măicuța Domnului, pătrundem lucrarea noastră, discret, rodnic și natural cu harul de la Bunul Dumnezeu…

Dacă-l iubim pe Eminescu primim și puterea de-a ne ridica din condiția de muritori ai pământului în condiția de nemuritori ai cerului…

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

15 ianuarie 2019

(grafică realizată de pictor, grafician Iurie Brașoveanu, Italia)

Maria CĂLINESCU: Te-om păstra „Icoană veche”

Te-om păstra „Icoană veche”

Plânge codrul de aramă,
Plânsul lui, ți-e destinat,
Crengi foșnind el, te aclamă,
Odă-ți cântă, ne-ncetat.

Și, în vânturi de tristețe
Îți sculptează în cuvinte
Tot ce-ai scris în tinerețe,
Cei de azi să ia aminte.

Să iubească ca și tine,
Munții, lacul, teiul, luna,
Râul, plopii, știu prea bine,
„Floare-albastră”e doar una.

Eminescu! te-ntrupează
Să asculți cum a ta liră,
Să ne-ncânte, nu-ncetează,
Peste veacuri, n-adormiră.

Sus e steaua, jos e lacul,
Luna-ți arde ca o torță
Încă-ți cântă pitpalacul,
Ai rămas în timp o forță.

Veșnic geniul tuturora,
Azi, poetul nepereche,
Rămâi lumii aurora,
Te-om păstra” Icoană veche”.

———————————

Maria CĂLINESCU

16 ianuarie, 2019

Anatol COVALI: Azi

Azi

M-am trezit că nu mai am trecut.
Stau într-un prezent atât de magic,
fericit că n-are început
şi nimic în el nu este tragic.

Totu-n jurul meu este superb,
plin doar de extaz şi bucurie.
Zburd din pisc în pisc precum un cerb
şi nu-mi pasă ce va fi să fie

E-un acum pe care îl trăiesc
cu iubire şi cu pasiune,
copleşit de gândul că-i firesc
să îmi pară-o splendidă minune.

Nu va mai fi mâine şi nici ieri.
Voi trăi un azi cu clipe stranii,
ce-mi va-nveşmânta în primăveri
gândurile, visurile, anii !…

————————————–

Anatol COVALI

București

16 ianuarie 2019

Mariana POPAN: Către Eminescu

Către Eminescu

La steaua ce privesc
Și mă întreb tăcută
De ce nu-mi vii
Sub teiul adormit ?

TU, mamă a poeziei românești,
Ești floare-albastră din Egipt,
În noapte, înger mă păzești,
Madona mea de-amor, călătorind în zi……

Din străinătate, trimite-mi
Mică glossă, să te cunosc mai bine,
În codru, ori pe lac, cu pana ta tu scrie-mi
Pe razele-ți senine, alesele-ți simțiri diviine.

Căci eu nu cred că știi ce dor mi-este de tine,
Știu ce dorești tu întregii Românii……
Știi oare, lumea ce-ți dorește ție?
Dorește să REVII !

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare

15 ianuarie 2019

Valeriu CÎMPEANU: Stare de arlechin

STARE DE ARLECHIN

În fiecare dimineață
mi-am propus să zâmbesc
ba chiar să râd în neștire
de tot ce văd ș-aud
că se întâmplă în omenire
și paradoxal mai și reușesc
deși unii cred c-am înnebunit
de râd așa în neștire

Nu mă întrebați de ce râd
că s-ar putea să râd și mai tare
să-mi pierd graiul
și-n loc de cuvinte
să scot grohăituri înfiorătoare
pe care unii să le confunde
cu triluri de privighetoare
și să mă declare
cel mai mare compozitor
al muzicii grele și ușoare
sau de scrieri literare
ba chiar să mă trezesc
cu cine știe ce premii literare
Herder or Nobel
să nu-mi mai încap în piele
și privindu-mă în oglinzi paralele
să mă pocnească râsul- plânsul și mai tare
până l-ași trezi și pe Dumnezeu
din cine știe ce coșmare.

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

16 ianuarie 2019

Victor COBZAC: Dumnezeu în poezie

DUMNEZEU ÎN POEZIE

Cineva împinge geamul,
Timpul curge printre foi,
După pași, abia se-aude,
Eminescu-i printre noi.

El pătrunde în odaie,
El se simte ca acasă,
Peste Prut, la Chișinău,
Ca un frate, la o masă.

Obosit, cu părul nins,
Fața-i plină de tristețe,
Ochii… ard ca doi luceferi,
Un portret din tinerețe.

Gândurile-l duc departe,
Însă el buchet le-adună,
Și cu buzele… us-ca-te…
Văd că vrea ceva să spună.

Când ridică ochii, plânge,
Ca o floare… de pelin…
Plânge ca un prunc de fașă,
Ca un înger…, mai divin.
.
Uite-așa îl văd în pânze,
Parc-ar fi de vânt întinse,
Când pictez, paleta-i albă,
De culori din suflet ninse.

Iau o pensulă în mână
Și o las din zbor s-atingă,
Chipul scump al lui Mihai,
Cu argint în păr să-i ningă.

Îl așez cu drag în ramă,
Nimenea ca El nu scrie,
Și îl urc… lângă icoane,
Dumnezeu… în poezie!

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișină, Basarabia

15 ianuarie 2019

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Femeia cu tei şi plopi

Femeia cu tei şi plopi

Între noi sunt teii şi plopii lui Eminescu,
împreună-s cu soţ, separat fără.
Prima dată m-am crezut îndrăgostit
apoi m-am trezit melancolic şi singur,
n-am putut să mă obişnuiesc.
Nu-mi deplâng zilele,
te-am întâlnit pe tine
femeia necunoscută.

O să stăm sub ei ca de atâtea ori
până când se întețeşte răcoarea ori vântul
şi aleile rămân pustii.

15 ianuarie 2018

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU