Valeriu CÎMPEANU: Stare de arlechin

STARE DE ARLECHIN

 

În fiecare dimineață
mi-am propus să zâmbesc
ba chiar să râd în neștire
de tot ce văd ș-aud
că se întâmplă în omenire
și paradoxal mai și reușesc
deși unii cred c-am înnebunit
de râd așa în neștire

Nu mă întrebați de ce râd
că s-ar putea să râd și mai tare
să-mi pierd graiul
și-n loc de cuvinte
să scot grohăituri înfiorătoare
pe care unii să le confunde
cu triluri de privighetoare
și să mă declare
cel mai mare compozitor
al muzicii grele și ușoare
sau de scrieri literare
ba chiar să mă trezesc
cu cine știe ce premii literare
Herder or Nobel
să nu-mi mai încap în piele
și privindu-mă în oglinzi paralele
să mă pocnească râsul- plânsul și mai tare
până l-ași trezi și pe Dumnezeu
din cine știe ce coșmare.

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

16 ianuarie 2019

Lasă un răspuns