Eleonora SCHIPOR: IN MEMORIAM Maria MOTRESCU

La acest 28 octombrie ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Doar câteva luni nu i-au ajuns până la acest deosebit jubileu. L-ar fi sărbătorit cu copiii și nepoții, cu toate rudele dragi din Crasna ei natală, dar și cu noi toți: cei care am cunoscut-o, am apreciat-o, am stimat-o mult.

          Maria Motrescu-Popescu, a fost cu adevărat fiica comunei Crasna. Ca și vestiții ei frați – poetul și ziaristul Ilie Motrescu, profesorii, autorii de cărți și activștii Ștefan și Nicolae Motrescu, care au dus Crasna pe meridianele lumii, doamna Maria și-a iubit baștina. A trăit, a muncit, a creat acolo într-o casă frumoasă de la poalele Carpaților. A avut o viață nu prea ușoară, așa a fost destinul tuturor Motreștilor, dar a știut să le învingă pe toate, să rămână mândră, demnă, puternică, ageră, curajoasă…

          Am cunoscut-o personal pe la începutul anilor 2000, când am început să scriu despre poetul Ilie Motrescu, fratele ei, de fapt al lor, iubit. Ne-am întâlnit la comemorarea Poetului-martir în incinta ziarului „Zorile Bucovinei”. De atunci, s-a legat între noi o prietenie ce a durat până în acest an 2018, când a plecat  pe neașteptate pe un alt tărâm. De acolo de sus, alături de bunii și dragii ei frați: Vasile, Ilie, Ștefan, George, Nicolae, veghează asupra noastră a tuturor celor ce am cunoscut-o și am stimat-o mult pentru vrednicie, cinste, dreptate, hărnicie, adevăr, credință, bunătate…

          Frații ei Ștefan și Nicolae, care au făcut multe lucruri frumoase pentru Crasna lor natală, au plecat și ei înainte de vreme pe drumul neîntoarcerii. Rămăsese draga lor soră Maria să ducă mai departe în lume cea ce n-au dovedit să facă ei. Și ea  a dus. Cu dragoste, durere, pentru pierderea lor irecuperabilă, cu responsabilitate, cu mândrie de neam, baștină, grai, credință. Motreștii toți au ținut cu sfințenie la aceste mari valori spirituale ale neamului nostru.

          A scris și publicat câte ceva prin ziarele românești din regiune. Am îndemnat-o să le adune între copertele unei cărți. Am ajutat-o să scoată de sub tipar cartea „Între vis și realitate”. Versuri, proză, scrisorile tatălui Ion, ce a murit dus de regimul totalitar la canalul Belomor, către mama, amintirile unor săteni ce au suferit de pe urma teroarei roșii, câteva relatări despre viața familiei Motrescu, altele despre munca ei în școală. Am mai adăugat și câteva materiale dedicate ei, felicitări, mai multe fotografii. Cartea, apărută acum 10 ani se bucură de mare apreciere și azi în rândurile cititorilor.

          În afară de grijile de familie, a crescut și educat împreună cu soțul Dumitru (trecut și el la Domnul cu vreo 7 ani în urmă), doi copii, care la rândul lor i-au bucurat cu 6 nepoți, a purtat și grija copiilor sătenilor, fiind zeci de ani învățătoare la clasele primare, având mai târziu și ore de limba maternă.

          Toată viața a iubit și promovat folclorul autentic, a organizat cercuri folclorice în școală, dar și în sat, dansuri, cântece. Personal, a jucat chiar și în piese de teatru, a participat la câteva filmări. Se bucura mult că a putut organiza în școală și un cenaclu literar „Ilie Motrescu”. Nemaivorbind de participarea activă a elevilor săi la toate cele 5 ediții ale Festivalului regional „Ilie Motrescu”, dar și la toate comemorările, prezentările de carte, întâlnirile dedicate poetului Ilie Motrescu, dar și celorlalți frați ce au proslăvit prin scrierile și faptele lor demne Crasna dragă, care de-a lungul anilor au fost organizate în diferite sate din Nordul Bucovinei, la Cernăuți, dar și în Basarabia, România. Despre toate aceste evenimente de mare importanță s-au scris și publicat multe materiale în presa periodică, iar unele au fost tipărite și în cărțile mele proprii sau ale altor autori.

          Doamna Maria Motrescu a fost o bună prietenă a noastră a pătrăucenilor. Nu odată la inițiativa mea proprie, dar susținută cu multă amabilitate de lucrătorii sferei culturale, dar și de câțiva buni activiști ai satului, a fost oaspetele nostru drag. A mai fost prezentă și în alte biblioteci din raion, din satul Prisăcăreni, raionul Hliboca, ș.a.

          Marea ei dorință a fost ca să ducă la capăt cartea despre folclorul crăsnean, începută de fratele Nicolae. La 10 ani de la trecerea sa în neființă, a reușit acest lucru, ajutată fiind de câțiva oameni de bună credință. Deși la lansarea ei n-a putut fi prezentă din motive de sănătate, mi-a mărturisit chiar în seara zilei când fusesem la lansarea acestei cărți la gimnaziul din Crasna, că are o mare bucurie că a reușit să scoată cartea fratelui. Peste o săptămână  a plecat subit pe un alt tărâm, dar cu inima împăcată, că și-a văzut visul împlinit.

          Am comemorat-o la Salonul de carte românească ce a avut loc la începutul acestui octombrie în incinta bibliotecii pătrăucene, în prezența câtorva personalități din România, dar și din întreaga regiune.

          Recent s-a vorbit despre această carte a regretatului profesor Nicolae Motrescu, dar și despre contribuția adusă de sora lui Maria Motrescu, la apariția ei. Despre acest eveniment a vorbit la actuala Conferință de la Suceava dedicată celor 80 de ani ai Societății scriitorilor bucovineni, ziaristul și poetul Nicolae Șapcă, redactorul-șef al ziarului „Monitorul de Hliboca”, responsabilul principal de apariția cărții respective.

          O prietenie strânsă i-a legat pe toți Motreștii de bucureșteanul „îndrăgostit de Bucovina” cum l-am numit chiar eu personal cu mai mulți ani în urmă, întru-n ziar, Laurențiu Dragomir,  lucrător la AP Protecția Patrimoniului din București. Omul care a cunoscut-o și stimat-o mult pe Maria Motrescu, ca și pe ceilalți Motrești, de altfel, care a scos de sub tipar monografia comunei Crasna, a publicat o carte despre Ilie Motrescu, a editat o vreme revista „Crasna”, și care îmi spunea că,  citez „… Am pierdut un om, ca bunica mea. Puteam  vorbi despre orice cu ea…”

… Acum, la Crasna vin doar amintirile. Amintirea despre unica soră, la cei doi frați ce i-au mai rămas, cel mai mare la Crasna – Constantin (Tatinuț) și cel mai mic Grigore în Basarabia. Dar și la copiii și nepoții pe care i-a iubit, i-a crescut cu drag, i-a educat, la toate rudele, ce probabil, își vor aminti azi de ea, în mod deosebit. Amintirea vine și la noi toți, cei care am cunoscut-o, am prietenit cu ea, am susținut-o și înțeles-o. O amintire frumoasă pe care  vom păstra în suflet toată viața.

———————————-

Prof. Eleonora SCHIPOR,

Bucovina de Nord/Ucraina

28 octombrie, 2018

 

P.S. Propunem atenției cititorilor câteva poezii dedicate copiilor scrise de Maria Motrescu-Popescu, publicate în cartea sa „Între vis și realitate”

***

Poezii pentru copii

Continue reading „Eleonora SCHIPOR: IN MEMORIAM Maria MOTRESCU”

Anatol COVALI: Niciodată

NICIODATĂ

 

Niciodată ultima speranţă.
Nu mă îndoiesc şi sunt convins
că-nţeleapta cerului instanţă
nu-mi va da verdictul de învins.

 

Niciodată îndoiţi genunchii.
Am să trec şi cel din urmă prag
fără să îmi tremure rărunchii,
fllndcă ştiu că-s aşteptat cu drag.

 

Niciodată-nvins de necredinţă.
N-am să-mi cern în suflet îndoieli.
Îmi vor arde-ntruna în fiinţă
candele pentru orice greşeli.

 

Niciodată lacrimi şi suspine.
Voi pleca ştiind că Dumnezeu
o să-nsămânţeze după mine
amintirea sufletului meu.

————————————–

Anatol COVALI

București

28 octombrie, 2018

Cristian Gabriel VULPOIU: Scara către tine

SCARA CĂTRE TINE

 

De la infinit eu urc acum spre tine,
o scară din ramuri de lumină
se leagă misterele-n pleiadă …
am uitat de abis …
s-a ascuns între himerele obscure
petalele de stele-mi ascund
întinsele genuni
prăpăstii nemiloase
ascunse în cununi
și mă simt învăluit doar de ceturi și fum
este greu drumul până la tine
permite-i umilei mele ființe
să ți se-închine
ascunsă-n plenitudini divine …
acum mă prefac într-o stea
pergola vreau să fiu
pentru iubirea ta
un râu de rouă la picioarele-ți
m-aș așeza
ca fruct al numirii noastre

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

28 octombrie, 2018

Nicu GAVRILOVICI: Unui Om Bun

În mintea mea Logos și Agape (Cuvânt și Dragoste) sunt pilonii existenței. ,,La început a fost Cuvântul”…și ,,Dragostea nu va pieri niciodată”, iată extremitățile a tot ceea ce a fost, este și va exista frumos sub soare. Nu există nimic anterior Cuvântului, așa cum nu există nimic ce să poată supraviețui Dragostei.

Cele două cuvinte, ambele atribute ale dumnezeirii reflectă cum nu se poate mai bine atmosfera de Eden din Revista (literară) și grupul omonim. Slujitor în această catedrală a spiritului și literaturii, o femeie: doamna Mariana Gurza…un suflet ales, chemat și înzestrat pentru această nobilă dar istovitoare muncă.


Sunt poate cel mai puțin în măsură de a reliefa un caracter de Om înnobilat cu aura dragostei de Dumnezeu și de aproape, dar o fac datorită faptului că sunt unul dintre beneficiarii mâinii întinse și a candelei mereu aprinse a sufletului domniei sale.


Motiv pentru rostesc în scris un simplu călduros și sincer ,,mulțumesc!”. Cu toată prețuirea, mă înclin în fața unui Om Bun…

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

28 octombrie, 2018

Radu Dan Alexandru: Epistolă către Ioan Iacob Hozevitul

EPISTOLĂ CĂTRE IOAN IACOB HOZEVITUL

 

Către tine ”O om!” îți scriu a mea epistolă,
Şi îți mărturisesc printre ”Cugetari scurte”.
Ca ”Odinioară şi acum” îmi va fi ”Săvârşirea Cuvioasei Maria Egipteană”,
Când ”La uşa milostivirii”, ”În brațe părinteşti” ne vom face ”Semnul Crucii” ,

 

Şi vom căuta prin binecuvântare a rosti ruga Sa,
Cea care ne va uşura de toate păcatele făcute,
Şi de atunci ”Luceferii Ştiinței” ne vor lumina,
Primindu-i atât calzi şi pătrunzători în ființa noastră,

 

Ne vom simți atât de ușor,  prin căldura lor cerească,
Când vom vorbi cu EA ”O! Măicuța Sfântă”,
Prin acea ”Epigramă”rostită doar prin rugă către acea icoană
Şi Domnului Sfânt ii vom închina, acea năframă.

———————————-

Radu Dan Alexandru

28 octombrie, 2018

 

Silvia URLIH: Iar izvor

IAR IZVOR

 

Plutesc
pe lacuri,
nuferi albi,
valsează pe oglinda nopții,
și-afundă albul diafan
în păcura adâncului,
se caută-n pădurea vremii,
mai sunt încă
la suprafaţă,
n-au rădăcină
dar au suflet,
un bob de lacrimă cerească,
se strâng din gând
dar
se păstrează
în negura din lacul lor,
icoană
oglindită-n pleoapă.

Se roagă nuferii să scape de păcura ce-n viață-au strâns,
se roagă lacul să le spele amarul rănilor ce dor,
se roagă nuferii să-i doară doar rugăciunea fără plâns,
se roagă-n rugăciunea lunii, din lac, să nască iar izvor.

—————————

Silvia URLIH

28 octombrie, 2018

Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Poeme

COPIL PRIBEAG

 

Mi-e sufletul copil pribeag,
Ce-mi zburdă liber prin grădină…
Doar trupul sprijinindu-se-n toiag,
Odată tânăr, azi moșneag,
Adună lacrimi în surdină…
Că n-are azi tulpină…

 

Căci floare-a fost și-a dat în rod
Și fructe a făcut, zemoase…
Așa cum datina e în norod,
Din moși-strămoși, înscrisă-n cod…
Dar, simt-acum oștiri de coase,
Să-mi frângă oase…

 

Așa e viața, zămislește…
Îți pune-n mână un contor,
Zicând: „iubește, te-nmulteste”…
Momeli în șoaptă îți rostește,
Zvârlindu-te ca pe-un cotor…
Învinși și-nvingator…

 

Am doar speranța în Mântuitor,
Sufletul că-mi va lăsa pe iarbă…
Să-mi fie veșnic spectator,
La teatrul cosmic vânător
Că nu-mi place rolul de roabă…
Mă vadă ca podoabă…

 

Nu sunt poate praf stelar, nimic,
Nici ca un hoit purtat de-un cioclu…
Oi fi fărâmă-n Univers, pitic,
Am suflet mare însă în trup mic,
Și vreau pe mapamond un soclu,
Privit chiar cu binoclu…

 

Nu vreau ca dus pe năsălie,
Aruncat să fiu-n vreo hârtoapă…
Îmi place viața mea pe glie,
S-o savurez felie cu felie,
Nu hrană rădăcinilor în groapă,
La fiecare ceapă…

 

Mai lasă-mi Doamne-o-nchipuire,
Sufletul să-mi fie de copil și veșnic…
Fiorul cosmic să-l simt în unduire,
Răsplătit c-un strop de nemurire
Că n-oi fi ca Barabas, nemernic…
Ci, zic eu, un suflet vrednic…

 

ALUNECĂ-NSERAREA

Continue reading „Anna-Nora ROTARU PAPADIMITRIOU: Poeme”

Simona ȘERBAN: Ecoul

Ecoul

 

Ecou de suflet,
ecou de gând,
amintiri legate de crește-ngânând.
Ecou de urlet,
de sărut,
foc mocnind în aşternut.
Ecou ce spargi dureri în stânci
lăsând ridurile-adânci,
prin ceață
deschizând firide,
gânduri ce umblă în haită, desprinde!
Inimă, ce bați cifrat,
un cod morse,
neregulat,
ecoul tău, întors târziu,
când va veni, n-o să mai fiu!

———————————

Simona ȘERBAN

28 octombrie, 2018

Lidia STAN: Ca un fir de iarbă

Ca un fir de iarbă

 

Lângă mine respiră
ușor o bătrână
Ține ca un fir de iarbă
viața în mână

 

Privesc pierdută prin
fereastră afară
Cum anotimpurile
vieții zboară-zboară

 

Ca-ntr-un carusel ziua
schimbă noaptea mereu
Mie mi-a rămas în suflet
doar Dumnezeu

 

Ai mei sunt departe
într-o altă țară
E mult de când i-am
îmbrățișat ultima oară

 

Timpule hain viața mi-ai
furat din stele
Am plătit în diamante
lacrimile mele

 

Trec anii-ncet eu însumi
sun bătrână
Și țin ca un fir de iarbă
viața în mână

———————————

Lidia STAN

28 octombrie, 2018

 

Cristian Gabriel VULPOIU: Ceasul dintre neguri

CEASUL DINTRE NEGURI

 

În ceas de amurg,
ascult cum neguri mate
mă suspină în descânt
cu muguri de ispite mă îmbie
nuferii pe lacul
în pas de menuet fremătând
dintr-a nopții fragede ramuri
rupem frânturi de gând …
limbile ceasului ce măsoară eternități
pierdute-n alte dimeniuni și planuri
cântă delirul atâtor dimineți
trăite în fiori
sub ghețuri reci
visând la nopți crepusculare
într-ale patosului sacre lanuri …
adio moarte eu ți-am spus deja
sunt veșnica văpaie care arde
în sfeșnicul nopții tutelare
pe altarul unui Empireu vivant
aflat la margine de soare !

—————————–

Cristian Gabriel VULPOIU

28 octombrie, 2018