Ioan POPOIU: Melancolie

Melancolie

 

Ce albastru e cerul

şi cât de sfâşietoare par toate

priveşti în gol

la tinereţea pierdută

clipele acelea unice

se derulează cuminţi ca

într-un film de epocă

pagini ale unei vieţi

acum ca şi epuizate

pe ce filă a trecutului

vrei să-ntârzii unde crezi că

ai trăit mai adevărat

ce să selectezi de-aici

ce alegere să mai faci acum

când zilele par inutile şi triste

vieţi stoarse de sevă

cadavre ce plutesc în vid

ce salt nebunesc să poţi face

ca să regăseşti trăirile acelea

ce ne păreau magice

ce demon se joacă cu vieţile noastre

nu reuşeşti să cuprinzi decât învelişul lucrurilor

în timp ce lacrimile picură calde

pe gresia rece

——————————-

IOAN POPOIU

21 martie 2018

Lia RUSE: E Ziua Mondială a Poeziei!

E ZIUA MONDIALA A POEZIEI

 

Vibrează poezia în viaţa socială

Prin iluzii, speranţe, fiori şi iubire,

Comunicarea e duioasă, muzicală

În clipele dumnezeieşti pline de simţire.

 

Născută din talent creaţia, în viaţă,

Străluminează în cultură şi filozofie.;

Cuvântul, versul, strofa, rima se răsfaţă

În sunete-aşezate ca într-o simfonie.

 

Mulţimi de poezii inundă această lume,

Exprimă bucuria, gândul şi durerea,

Emoţia, melancolia şi tăcerea…

Sculptată-n dor poema ia formă de minune!

 

Astăzi, pe mapamond, sărbătorim minunea!

Cu demnitate, sentiment şi datorie,

Printr-un şir de cuvinte tandre ca rugăciunea,

Prindem timpul sensibil -în sfântă- armonie.

——————————–
Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

21 martie 2018

Anna-Nora ROTARU: Pe fruntea sufletului meu

PE FRUNTEA SUFLETULUI MEU

 

Pe fruntea sufletului meu,
Cernit-au astăzi flori de măr…
Din ceruri poate, de vreun Zeu,
Când ruga mi-auzit… sau Zmeu,
Coroană-mi împletind în păr !

 

Visul, rămas în iarnă priponit,
Pe stâlpul deznădejdii înspre cer,
Până mai ieri, de viscol prigonit,
Mi-a sângerat la poale, surghiunit,
De mâna crud-a unui temnicer…

 

Azi, însă, parcă ies din labirint,
Soarele mă întâmpină, mă scaldă…
Cuvinte nu pot scrie din ce simt,
Îmi picură ca stropi de mărgărint,
De bucurie, o sevă dulce, caldă !

 

Prezentă-s primăverii-n sărbătoare,
Mă inundă parfum de flori de măr,
De parcă ies dintr-o vâltoare,
Putând fi iarăși visătoare,
Prinzând din zbor fluturi în păr…

 

Și am de-astâmpărat atâta sete,
Ce-am adunat în sufletu-mi arid…
Că vreau să șterg cu un burete,
Amare lacrimi și regrete,
Din mine să-nfloresc timid !

 

Să cred în zile noi și încercări,
Să-mi vina, făr-a scrie-o jalbă
Și-n loc de vifor și întunecări,
Doar primăveri m-aștepte pe cărări,
Din flori de măr să-mi fac o salbă !

—————————————-

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

21 martie 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Poezia

Poezia

 

ornicul

ce ne leagănă paşii

cu graţie

pe firul timpului

tăcerea şi taina

din fiecare sunet

rostit din iubire

apă vie

venită de sus

să ne spălăm inima

dornică de reînviere

ghioceii copilăriei

mereu proaspăt înfloriţi

până la senectute

sevă dulce de copac

adăpând miraculos

setea de metaforă

şuviţe tainice de zbor

în noaptea violet

spre licuricii cerului

înger cu aripile întinse

generozitate divină

în sfântă mângâiere

darul Domnului

pentru că la început

a fost Cuvântul

——————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

21 martie 2018

Eleonora SCHIPOR: De ,,Ziua Mondială a Poeziei” la Cupca

O ședință a cenaclului literar LĂMÂIȚA de la CIE Cupca a avut loc chiar în incinta muzeului istoric. Aici se află expoziții permanente dedicate scriitorilor noștri atât clasici, cât și actuali – Taras Șevcenko, Mihai Eminescu, Olga Kobâleanska, Ilie Motrescu, Ion Cozmei și alții. Elevii au susținut un scurt recital poetic. Au citit versuri ale celor doi poeți pe care îi comemorăm în luna martie – Taras Șevcenko și Ion Cozmei. De asemenea ne-am aminit și de marele Eminescu, s-au citit versuri de ale regretatului nostru comământean Ilie Motrescu. La fine am dat citire câtorva creații proprii, versueri scurte, fragmente din compuneri, descrieri ale naturii. Am răsfoit ziare, reviste, buclete.

Ne-am amintit în această zi (deși facem permanent acest lucru) de regretatul nostru consătean Petre Ciobanu, omul și activistul, datorită căruia cupcenii au monografia satului de baștină. Am vorbit despre doamna scriitoare și activistă Mariana Gurza, din Timișoara, harnica doamnă, care acolo, în România, a scris mult despre domnul Petre Ciobanu, le-am arătat și creațiile mele proprii dedicate vrednicului român și patriot al baștinii, care a lăsat o urmă de neșters în amintirea sătenilor, dar și a tuturor bucovinenilor.

Nu l-am uitat nici pe un alt vrednic cupcean Vasile Plăvan, ale cărui creații au ajuns la noi, tot datorită stăruinței depuse de doamna Mariana Gurza, care niciodată nu uită de unde își are  rădăcinile. Cupcenii se pot mândri pe bună dreptate cu asemenea personalități.

——————————-

Eleonora SCHIPOR,

profesoară, conducătoarea cenaclului literar LĂMÂIȚA

Cupca, Ucraina

21 martie 2018

*În foto, membri cenaclului în incinta muzeului școlar, cu șefa cercului și președinta comitetului școlăresc Marta Belici.

Irina Lucia MIHALCA: Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi (poeme)

Dimineţi cu ferestre de vise

 

Dimineţi risipite din boabe de rouă sunt oamenii,

înfloresc odată cu razele de soare,

îşi plăsmuiesc universuri, îşi deschid porţile sufletului,

pictând în vise mirări

şi povestind amintiri mai târziu.

 

După-amiezi de treceri în zbor sunt oamenii,

oscilează pe drumul lor între a fi cer senin,

nori, furtuni,

lumină sau întunericul zilei,

complicaţi sau simpli,

fericiţi sau întristaţi de singurătate.

 

Înserări printre adierile trestiilor sunt oamenii,

privesc la sfârşitul zilei pământul,

mulţumesc sau nu pentru destin,

sărută fruntea copiilor şi mâna părinţilor,

adorm unul lângă altul,

încălzind cu sufletele jumătatea cealaltă a lumii.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi (poeme)”

Viorel ROMAN: România stat mafiot?!

Romania stat mafiot

Tolerat la periferia Europei

Furtul si minciuna ca forme de protest

Romania stat mafiot intre orient si occident

Ori ne scăpați de pușcărie, ori dăm foc la tot sistemul!

Link-uri

1. Tolerat la periferia Europei. Aproape un mileniu, in Sfantul Imperiu Roman de Natiune Germana, cine nu era romano-catolic avea statutul de tolerat si numai dupa Razboiul religios de 30 de ani si Revolutia Franceza, cand Sf. Imperiul se degradeaza treptat in imperii, state nationale, apar Drepturile universale ale omului si egalitatea natiunilor, cetatenilor. La aceste canoane romano-catolice laicizate in Standarde de civilizatie, acceptate de intreaga umanitate, se mai opun moldo-valahii si dupa aderarea la civilizatia catolica, la acquis-ul Uniunii Europene / Sf. Imperiu. Structura social-politica, devalmasia neofanariota de la Bucuresti e cantonata in „Forme fara fond“, de aceea nici nu poate fi vorba de depasirea statutului de tolerat, chiar daca de jure el nu mai exista de mult, dar de facto e a tot prezent. Vezi aderarea la Euro, Schengen, Tiganii romanes romii, filmul rusesc Leviatha, cel romanesc Aferim! si „De dece e România un stat feudal. Până unde ajunge șpaga de la vamă?“ de Lucian Davidescu: „Sunt diferenţe între feudalismul medieval şi cel contemporan … mijlocul de producţie” nu mai este privilegiul agricol, ci al taxării – fie ea legală sau ilegală … la vârf nu-i „Domnul”, ci privilegii care se autoperpetuează şi care funcţionează ca o inteligenţă colectivă. Are o strategie de conservare, îşi trimite reprezentanţi la vârf pentru a-i servi interesele şi distribuie eficient sarcinile în interior. Cum arată ierarhia:

I. Clasa politică. Luaţi individual, politicienii nu realizează exact ce caută acolo. Ştiu doar atât cât e nevoie să ştie: că au ceva datorii, câţiva prieteni şi o organizaţie de partid pe care trebuie să o răsplătească.

II. Structurile de forţă. De la judecători până la jandarmi, toţi reprezintă linia de fidelitate care trebuie să păstreze lucrurile aşa cum sunt acum. Cel mai mic salariu de aici e mai mare decât un salariu bun de profesor sau medic. Cea mai mică pensie specială este mai mare decât o pensie bună de profesor sau de medic.

III. Masa de manevră. De la sutele de mii de funcţionari angajaţi pe posturi inventate până la beneficiarii de ajutoare sociale pentru nevoi fictive. Rostul lor este să îşi înţeleagă statutul semiprivilegiat şi să tacă.

IV. Baronii locali. Fac reglajul fin între nevoile de hrană ale caracatiţei şi nevoile reale de finanţare ale comunităţilor. Direcţionează fondurile în aşa fel încât să menţină o stare permanentă de dependenţă.

V. Clienţii fondurilor publice. O nouă castă socială, care a înţeles sistemul şi l-a încălecat din fugă. Un calcul cinic le-a demonstrat că e mai rentabil aşa decât să faci afaceri cinstite. Ei au dat tonul creşterii în spirală a cheltuielilor publice până la nivelul de acum, la care nu mai pot fi susţinute. Şi – ca într-un joc piramidal -, ca să nu cadă sub propria greutate, trebuie să găsească pe cineva care să achite nota de plată.

VI. Poporul. Mărim dijmele sau tăiem simbriile?“

Continue reading „Viorel ROMAN: România stat mafiot?!”

Anatol COVALI: Secvențe lirice

Trufia cerşetorului

 

Am fost şi cerşetor căteodată,
dar n-am cerut nimic, nici din priviri,
în timp ce pe spinarea-ncovoiată
duceam un infinit de răstigniri.

 

Prin lume am umblat chiar şi în zdrenţe,
dar nimeni n-a văzut ce straniu-arăt,
căci printre-atât puhoi de existenţe
a mea n-a mers vreodată îndărăt.

 

Am vrut să nu-mi simt fruntea în ţărână
şi-ale minciunii palme pe obraz,
să pot rămâne limpede fântână
în loc să mă fălesc în chip de iaz,

 

Să nu roşesc în faţa conştiinţei
când ochii ei vor căuta febrili
în smârcurile-adânci ale fiinţei
pe ai trădării sumbri crocodili.

 

Stă înaintea voastră cel din urmă
şi ieri şi azi, mereu biruitor,
pentru că-n timp ce unii-au rămas turmă,
eu mă mândresc că-am fost şi cerşetor.

 

Zburam…

 

Zburam… şi deodată înfiorat am vrut
pe-un fulg de dor să-ncalec, să vin să te sărut,
dar fulgul s-a topit şi am căzut.

 

În locul prăbuşirii, când noaptea e senină,
când stelele sunt albe şi luna este plină,
se-arată un izvor cu unda lină.

 

Continue reading „Anatol COVALI: Secvențe lirice”

Camelia CRISTEA: Primăvară?

Primăvară?

 

Multe ace-am scos din mine

Mă-nţepau până la os,

Viaţa însăşi mi se pare

Că s-a întors toată pe dos.

 

Ninge aspru- n primăvară

Şi copacii plâng cu-amar,

Crengile îşi pleacă fruntea

Că într-o rugă pe altar.

 

Vântul suflă fără milă

Supărat pe firul ierbii,

Unde-s paşii Primăverii

Să-i sărunte-n treacăt cerbii?

 

Continue reading „Camelia CRISTEA: Primăvară?”

Nastasia SAVIN: Printre gânduri desculțe

Prin volumul Printre gânduri desculțe, apărut la Editura Singur, Târgoviște, 2017, Viorel Birtu-Pîrâianu,  conform lui Ștefan Doru Dăncuș, ,,nu ne oferă poeme ci ne comunică stări. Cititorii își pot pierde contururile, destrămându-se în atmosfera oricărui text scris, pare-se, cu cea mai nobilă substanță a ființei sale. Datorită lui înțelegem că se poate scrie pentru om, nu pentru mașini; adică scrisul este pe potriva umanului, nu al tehnologiilor.”

Volumul Printre gânduri desculțe este scris într-un aparent dialog pe care instanța lirică și conlocutorul, lumea amorfă, și le trimit reciproc. Astfel, cunoașterea prin celălalt atinge, de multe ori, noi perspective. Scriitura este orientată către eu, sine şi spre evaluarea alterităţii. Raportul stabilit între limbaj şi trup în poezie fiind unul special: ,,ce lung e drumul/ către nesfârșit/ când am ajuns/ în sfârșit/ la sfârșit/ am uitat cine sunt/ cred că am uitat/ dacă mai sunt/ deci,/ am plecat/ desigur înapoi/ să caut drumul/ către voi/ eu, noi… (DECI).

Ceea ce se remarcă din lectura textelor este încălcarea canoanelor, onestitatea confesiunii, uneori dureroasă, a instanței lirice, dar și teribila curgere a timpului: ,,trec grăbit pe lângă mine/ adunând gânduri/ de azi, de ieri, de nicăieri/ privirea se confundă cu marea/ într-un gest târziu și inutil/ pe coperta timpului (CĂUTĂRI). Călătoria pare aproape de capăt, iar Artistul își caută cu patos elementele de statornicie de parcă ar înainta cu mare dificultate pe un teren abrupt.

Într-un asemenea cadru, Artistul se dizolvă, dispare ca fiinţă, săvârşeşte, ca un iniţiat, mişcări ritualice, amestecându-şi gesturile cu mişcarea tainică a Necunoscutului: ,,am semnat cu sânge/ pe masă/ am pus un pahar/ și o pană mânjită cu gânduri (CĂUTĂRI).

            Îndrăgostitul este condamnat la solitudine, Iubirea nu poate anula ancorarea iubitei în materie, el este creator, ea este o creaţie a plăsmuirilor artistului: ,,o teamă ancestrală/ plânge în mine/ în suflet dâre de lacrimi/ către seară mă duc/ pe unde apuc/ nu am casă, nu am drum/ singur în prag/ în pragul cui/ asta acum/ nu știu să spui/ că nu am cui/ tu ai plecat/ plouă, plouă peste toate/ e toamnă, nu…/ în jur pustiu/ de mine, de tine, de cine nu vine” (FĂRĂ TINE).

Continue reading „Nastasia SAVIN: Printre gânduri desculțe”