Camelia CRISTEA: Primăvară?

Primăvară?

 

Multe ace-am scos din mine

Mă-nţepau până la os,

Viaţa însăşi mi se pare

Că s-a întors toată pe dos.

 

Ninge aspru- n primăvară

Şi copacii plâng cu-amar,

Crengile îşi pleacă fruntea

Că într-o rugă pe altar.

 

Vântul suflă fără milă

Supărat pe firul ierbii,

Unde-s paşii Primăverii

Să-i sărunte-n treacăt cerbii?

 

Soarele ascuns prin cetini

Vrea să mai trimită raze,

Printre lacrimile ploii

Să găsim şi calde oaze…

 

Zgribulite stau sub streşini

Multe vrăbii la taifas,

Ciripesc fără încetare

Să mai uite de necaz..

 

Florile stau îmbrăcate

Sub un strat de promoroacă

Se tot roagă în tăcere,

Soarele să le petreacă…

 

Vântul spulberă cărarea,

Iarba tremură sub pas,

Primăvară te rugăm

Să ne scoţi iar din impas.

 

Peste vremurile tulburi

Să trimiţi un soare blând

Ciocârliei să-i dai tonul

Un concert să ţină-n crâng.

——————————

Camelia CRISTEA

București

21 martie 2018

Lasă un răspuns