Irina Lucia MIHALCA: O singură secundă…

O singură secundă… 

 

O singură secundă schimbă mult,

există o mie de aşteptări

în inima ta.

Suntem noi, oare, în lumea noastră?

 

Un glob minuscul de cristal

în care-i închisă frumuseţea lumii

poate deveni

o boabă de rouă

ce nu poate fi întoarsă

şi nici păstrată decât în amintiri.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: O singură secundă…”

Anatol COVALI: Versuri

Mai îmi pare şi azi

 

Mai îmi pare şi azi câteodatã
cã-n zadar stau şi-aştept la rãscruci.
Fericirea mai vine fardatã,
anii-mi stau uneori pe butuci.

 

Nu-i tot timpul splendoare în iarbã,
mai mi-e greu, uneori mai suspin,
totuşi viaţa-mi vrea zilnic sã soarbã
doar ce este frumos în destin.

 

Sunt convins cã speranţa e-n stare
sã alunge tristeţea oricând,
dacã-îţi laşi fericirea sã zboare
şi te-avânţi, lângă dânsa, cântând.

 

Nu-i posibil ca viaţa sã fie
un continuu extaz în sublim.
Pentru zâmbetul din bucurie
deseori, îndurând, suferim.

 

Alãturi

 

Stau alãturi
de cel mai bun prieten al meu,
Creatorul tuturor celor
vãzute şi nevãzute.

 

Continue reading „Anatol COVALI: Versuri”

Camelia CRISTEA: Clipele…

Clipele…

 

Clipele betege au fost iar pansate,
În mir și aloe tainic îmbrăcate,
Peste ele-un înger a turnat și apă
Chiar din coasta Ta să fiu împăcată…

 

Clipele sărace au primit Lumină,
Ochii cei legați au fost unși cu tină,
Orbul s-a proptit de-o rază de soare,
Mâna Ta cea sfântă îi dă vindecare!

 

Uneori în cârje aleargă frumosul,
Strigă-n gura mare parcă, somnorosul,
Clipele-n risipă tăinuiesc dureri,
Tu dai vindecare și mă-ajuți să sper!

 

Clipe efemere îmi clădesc un soclu
Mă scutur de mine, eu, cel mediocru
Și-Ți dau slavă, Doamne, prin Cuvânt și faptă
Te rog să-mi întinzi mâna Ta cea dreaptă!

 

Clipele bogate ți le-aduc în dar,
Am trecut de mult, de al meu hotar
Mă dezbrac de scoarțe, una câte una
Și vin către Tine să-Ți sărut și mâna!

 

În genunchiul rugii am să fac popas,
Sufletul smerit parcă-a prins și glas
Scapă-mă de Mine și de tot ce-i rău
Pune strajă minții un înger de-al Tău!

 

Și alungă noaptea care mă tot strânge,
Ochiul fă-l să vadă inima cum plânge,
Odă bucuriei vreau mereu să-Ți cânt,
Slavă pentru toate, jertfa din Cuvânt!

—————————–

Camelia CRISTEA

București

15 februarie 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Lirice

PENTRU TINE

 

mă duc la fântână, în noapte, femeie
sub clar de lună
să-ți cânt la chitară
un cântec vechi, de amor
nu voi uita privirea ta
atunci, când buza ta o sărutam
te alint în clipa ce vine
cu vorbe dulci, adânci, senine
printre duioase șoapte
și îți vorbesc, în vers, în univers, că te iubesc, că te doresc
în fiecare clipă ce trăiesc
să lași fereastra iubirii deschisă, iubito
să vin ușor, să mă strecor lin, ca un duios suspin
în patul celest al iubirii
cobor în astă noapte, să te dezbrac de gânduri
să mângăi sânul gol de întrebări
să te învelesc ușor-ușor cu sărutări
am buzele aprinse și mâini neastâmpărate
ce caută, un trup, un dor

 

SINGURĂTATE

 

pe cer trec stele în grabă, grămadă
desculţ de gânduri
păşesc în jur, spre nicăieri
căutând infinitul
am găsit finitul în albia lumii
mă aștepta
zilele treceau pe lângă mine
într-un joc absurd, un joc inutil
acum, nimeni nu trece, nimeni nu se joacă
doar trișează
pe perete, atârnă agonic
o oglindă spartă de întrebări
priveam în ea tăcerea, era tăcută
mă întâlnisem pe un drum cu singurătatea
era neschimbată, ca aunci
nu m-a recunoscut
a trecut de mine, mai departe
atunci am plecat
în altă parte, căutându-mă
dacă nu sunt eu, atunci, cine sunt

 

LITANIE

 

zilnic se înfruptă din noi
cu colții ascuțiți și noi, ei, fiare de soi
ne pun pe umeri greutăți
asteptând să le cărăm,
cu umerii sfâșiați și goi
noi, pleavă și gunoi
ne așezăm la masă flămânzi
mâncăm gunoaie și noroi
noaptea ne lingem rănile din noi
ne urmăresc cu ochi sticloși și goi
cu colții mușcă din sânul secătuit de lacrimi
trăim într-o lume îmbâcsită ..
cu deseuri umane și morale
am rămas să mergem prin cotloanele deznădejdii
tânjind după un suflet curat
Doamne, ai milă de noi…

—————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

15 februarie 2018

Vavila POPOVICI: A trăi corect și drept

 „Nu este nici o deosebire între a săvârși un rău și a pricinui o nedreptate.”

– Socrate

   Socrate, cel dintâi filosof al antichității (469-399 î.Hr.), – pe care-l interesa gândirea corectă, ea însemnând „să înțelegi ceea ce spui și să dai socoteală de tine” – spunea: „nu a trăi e de mare preț, ci a trăi cinstit”, și „a trăi cinstit este totuna cu a trăi corect și drept”. „Datoria noastră cere supunere, dreptatea ne cere să nu ne dăm în lături, nici să ne codim, nici să părăsim rândul”. „Oricine este călcător de legi, prea lesne poate fi crezut și stricător al tinerimii și al celor naivi”. „Virtutea, dreptatea, legile și supunerea la legi sunt pentru oameni mai prețioase ca orice lucru”.

   Niște nebuni, iviți în zilele noastre, cred că prin schimbări urgente de direcție, își vor dovedi diplomația, deșteptăciunea, dar de fapt este prostia, inconsecvența și nebunia lor, a unor politicieni speriați, cum am spus și altă dată, de prăbușirea conducătorului lor de pe soclul pe care a fost înălțat de baronii din jurul său, urmare căreia s-ar putea alege, atât el cât și cei din jurul lui, cu condamnări cu executare.

   Termenului de baron era folosit în evul mediu. Unii din nobilii din regatele din vestul Europei cărora li se permitea să-și dezvolte afacerile deveneau foarte puternici economic și militar, depășind chiar puterea regelui. Din această cauză nu mai puteau fi controlați (stăpâniți) de suveran, aceștia întorcându-se de multe ori împotriva protectorilor lor, adică a înalților dregători care i-au ajutat să devină atât de puternici. Baron ulterior devenit un titlu de noblețe care se putea cumpăra. Asta or fi sperând și baronii zilelor noastre!?

   Continue reading „Vavila POPOVICI: A trăi corect și drept”

Harry ROSS: Cugetări

Curcubeul de s-ar plimba pe pământ, zilele ar fi colorate, iar sufletul nostru ar pluti în poezie și cânt…

Așteptăm din partea informaticienilor  să descopere  o lume în care prin apăsarea unui singur buton să ne transformăm în îngeri și porumbei ai păcii universale

Soț și soție în aceeași colivie ciripesc în șoaptă aceeași  melodie

De câte feluri omul poate să fie, doar un cugetător o știe. El vede fețele bune și cele  rele urcând la peste o mie.

Sunt clipe fericite în viață, când crezi că lumea toată e a ta, să dai doar bici calului și  gata, alții călare pe o stea.

Uneori îți vine să faci un act și-ți tragi un glonte în cap.

Lanțurile mi-au închis gurile revoltate de nedreptate.

Nici vremea, nici vremurile, nici leafa, nici lefurile nu  sunt pe gustul tuturor

Cândva o știre ajungea de la un capăt la altul al lumii în ani. Acum aceeași, știre se parcurge  în secunde. Păcat că uneori nu aduce o veste bună, ci o tragedie.

Am crezut că lumina ochilor are și minte, dar iată-mă-s trădat: orbirea mi-a luat-o înainte.

Continue reading „Harry ROSS: Cugetări”

Irina Lucia MIHALCA: Acolo unde lumea se-opreşte

Acolo unde lumea se-opreşte

 

Mă simţi alături de tine

– născute din foc, două luminiţe,

strâns unite, în aşteptarea speranţei dimineţii -,
aerul se sfinţeşte,

psalmodiind contopirea realităţilor.

Dincolo de stele zburăm,

ca, mai apoi, să ne-aşezăm
pe umerii goi de înger

o prezenţă suavă, imaculată.
Te iubesc, frumuseţe paradisiacă,

iubesc tot ce porţi în tine!
Încep să te cuprind tot mai mult,

pătrunde cu mine în tine,
aşează-mă, acolo, înlăuntrul tău,

vreau să te cunosc cu tot ce eşti,
să te absorb în mine deplin,

prin orice formă şi gând,
manifestare pură, divinul întrupat.

Ia-mă de mână

şi arată-mi!- îi spui copleşit.

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Acolo unde lumea se-opreşte”

Anna-Nora ROTARU: Poesis

,,VAZĂ CU FLORI ” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, (dimensiuni 90 x 60 cm),

din volumul de picturi și poezii  ,,UT PICTURA POESIS ”

***

UN ULTIM GÂND…

 

De când iubite ai plecat,
Ce multă apă a curs pe râu…
Şi câte-altele-au secat,
Iarbă, frunze s-au uscat,
S-au spulberat boabe de grâu…

 

De când iubite te-ai tot dus,
Nici zorile nu au culoare…
Fugit-a roşul din apus,
Soarele nu mai zâmbeşte sus,
Nu mai răsare nicio floare…

 

Nici păsările chiar nu cântă,
Nici fluturii parcă nu zboară…
Inima-i cu-aripa frântă,
Un pumnal încet se-mplântă,
Fiece zi mai mult să doară…

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis”

Radu BOTIȘ / Mircea BOTIȘ: Reflecții…

Recent ne-a atras atenția cartea ,,Reflecții templiere în Transilvania, apărută la Editura Primus din Oradea, 2017, având autor pe Remus Barna. Ca prim impact vizual, regăsim pe coperta I imaginea impozantă a castelului păstrător de istorie și legendă alături de prezența cavalerului,a statorniciei cu care, oricând acesta veghează întru buna rânduială a curgerii vremilor. Emblematicele cuvinte ,,Non Nobis Domine, non Nobis, sed Nominii Tuo da Gloriam vin parcă dintru începutul lecturii să reamintească faptul că Supremația Divină a fost și a rămas în permanență călăuza templierului.

Structurată pe treisprezece capitole și completată de o bogată listă bibliografică lucrarea conține o amplă incursiune în istoria (Cuvânt introductiv) Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Marelui Priorat General Magistral al României (OSMTH), reușind să scoată în evidență faptul că, iată, autorul simțea, ca o datorie de căpetenie, aducerea la lumină a unor date necunoscute suficient sau deloc cu privire la Cavalerismul Templier precum și existența lui în Transilvania.

Acesta, în capitolul al II lea, face un expozeu al  Ordinului tocmai pentru ca cititorul să-și poată forma o cât mai amplă imagine pe baza datelor existente, generos oferite. Avem o prezentare cronologică a legăturilor purtate de către demnitarii medievali din Transilvania cu cavalerii templieri dar și cu monahii (călugării) cistericieni de la Igris și Carta. O simplă perspectivă a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine ,,Christianitas”, unde spre nord se desfăşoară o puternică misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene. Chiar dacă considerăm înfiinţarea unei mănăstiri cisterciene în Transilvania ca fiind un act făcut în virtutea strategiilor curiei Romane, nu trebuie uitat totuşi rolul de ,,protecțio”, exercitat din umbră de către templieri, pentru această zonă a Europei. Existenta pașilor  acestora precum și amprenta lăsată,conform lucrării prezentate,au păstrat urme de netăgăduit precum cele descoperite la Turda, Tălmaciu, Ciceu, Cristeștii Ciceului, Cristuru Secuiesc, Geoagiu, Oradea sau Vălișoara, etc.

     În castelul de la Vălișoara se află și sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Templierilor, din România, condus de către un baliv (pag.157). De consemnat faptul că în anul 2003, septembrie, a fost înființat Marele Balivat al României, sub jurisdicția Marelui Priorat al Franței, în România existau patru Comanderii, pentru ca în anul 2004 să fie fondat Marele Priorat al României iar în 2006 acesta să fie ridicat la rangul de Mare Priorat General, apoi în 2008, iunie, la rangul de Mare Priorat General Magistral.
Elita Cavalerilor Templieri a transmis din generație în generație învățături care se dovedesc aplicabile și astăzi, totul depinzând de liberul arbitru în alegerea căii și scopului în viață. Misiunea principală a Ordinului este de a reuși, exprima și forma grupuri de creștini care să se asocieze în dorința de a face mai responsabilă și mai eficace slujirea lor creștină pentru comunitate, colaborând în fraternitate și recunoscuți fiind totodată la justa lor valoare, totul, de dragul lui Hristos, Domnul comun (pag.194).
O carte complexă, bazată pe mărturiile unor documente expuse  dau posibilitatea creionării indubitabile a prezenței cavalerilor templieri în spațiul transilvan dar și profunzimea spirituală și demnă a unui ordin care,pare-se că nu a apus și nici nu are de gând să o facă.

——————————

Continue reading „Radu BOTIȘ / Mircea BOTIȘ: Reflecții…”

Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (1)

„Dreptatea fără putere este neputincioasă,

iar puterea fără dreptate este tiranică.”

                 (BLAISE PASCAL)

 

<<Nu este vina mea dacă cei care mă acuză sunt tocmai aceia care au organizat o afacere mondială din vânzarea ciolanelor bunicilor lor.>>

            (ROGER  GARAUDY)

    Iudaismul-religia iudeilor s-a fondat pe miturile artificial create privind ,,convorbirile directe” dintre Iahveh (dumnezeul, creat după chipul şi asemănarea lor) şi „sacrii patriarhi”: Avraam, Isaac, Iacov (Israel) şi Moise. În componenţa istorică a Vechiului Testament au intrat mai multe categorii de popoare: canaanenii, amoriţii, filistenii, hitiţii, toţi deveniţi palestinieni şi khazarii, pretinşii evrei. Noţiunea de iudaism vine de la locuitorii statului Iuda, în care s-au convertit primii adepţi, iar cea de mozaism de la presupusul profet Moise.

   Iudaismul, fundamentat politic profund a constituit baza sionismului ca doctrină extremistă.

   Coborând de pe platoul Sion-„sălaşul lui Dumnezeu”, sionismul s-a manifestat primar în sânul iudaismului, dar cunoscând o amplă dezvoltare atunci când poporul Khazar l-a înfiat ca religie, acceptându-i caracterul naţionalist, xenofob şi extremist, prin exacerbata şi absurda dogmă de „popor ales”. Khazarii se numesc sub numele fals de evrei, impunându-şi supremaţia mondială, conform pretinsului testament al „poruncilor Dumnezeului lor.” Practic, în sens general cele două ramuri de semitice, distincte ca etnie, având însă iudaismul ca religie comună pot fi numiţi iudei. Biblia iudaică-Vechiul Testament este o istorie a iudeilor, iar Talmudul şi Cabala reprezintă codurile de norme sacre, iudaice ce trebuie respectate la modul absolut. Iudaismul parcurge istoric trei etape: etapa talmudică, etapa rabinică şi etapa reformistă, numită şi neoiudaismul.

   Prin răspândirea iudeilor în lume, aceste colonii s-au organizat puternic instituţional, fiind coordonate şi conduse la nivel de ţara de adopţie şi universal de sinoadele rabinice, conferindu-le o structură organică şi politică, astfel că sionismul s-a implicat la nivel internaţional, prin organizaţiile sale secrete de tip masonerie.

   Continue reading „Prof. dr. Gheorghe Constantin NISTOROIU: Doctrina comunismului (1)”