Lună: februarie 2018

George ROCA: Scriitoarea Alexandra Mihalache creează un blog pentru cititorii de bine

Talentata scriitoare (excelentă poetă!!!!) Alexandra Mihalache are un blog nou. După publicarea a 3 volume de versuri şi unul de cugetări şi aforisme, autoarea a realizat un frumos blog personal unde îi puteţi urmări creaţiile. Veţi regăsi acolo date despre autoare, recenzii, evenimente, dar şi creaţii personale din multe genuri literare pe care le abordează cu succes.

Alexandra Mihalache ne trimite prin scrierile ei mesaje pline de sensibilitate şi ne invită să descoperim frumuseţile universale din artă şi cultură. Deşi poezia şi aforismul sunt marile sale iubiri, scriitoarea a pătruns şi în alte genuri literare precum eseul şi literatura pentru copii.

Poezii, eseuri, recitări, aforisme, umor şi literatură pentru cei mici vă aşteaptă să le lecturaţi, toate scrise cu sensibilitate, iubire pentru frumos şi pentru cei cărora a realizat acest blog.

Într-unul din eseuri, Alexandra Mihalache vorbeşte despre puterea de vindecare din artă şi ne transmite un mesaj profund. Cum ne vindecă arta puteţi descoperi pe: Blogul scriitoarei Alexandra Mihalache (https://alexandram.ro/)

Scrierile Alexandrei le-am publicat deseori în revistele cu care colaborez şi unde au avut un impact benefic la publicul cititor. Să sperăm că şi pe viitor o să o „citim de bine” (cum îmi place mie să zic!) nu numai în revistele „Argument” „Confluenţe Literare”, „ProLitera” sau „Cetatea lui Bucur”, dar şi accesând pagina sa personală la adresa: https://alexandram.ro/

Descopăr de asemenea că titlul blogului este:

„Alexandra Mihalache – Casa literară la modă”!

Wow! Sună bine! Îmi place!

Şi mai are şi peste 40 de mii de aprecieri! Felicitări!

Am fost, am văzut şi (sincer!) am rămas încântat.

Îi urez mult succes în drumul său spre culmile literaturii, care se întrevede luminos.

———————

George ROCA

Rexlibris Media Group

Sydney, Australia

1 februarie 2018

George CĂLIN: Festivalul Internaţional de creaţie literară „Zilele Nichita Stănescu”

Dragi prieteni, lucrăm la programul celei de a XII -a ediţii a Festivalului Internaţional de creaţie literară „Zilele Nichita Stănescu”. Pentru prima dată Apollon-România organizează un eveniment care se desfăşoară pe parcursul unei întregi luni, 15 martie – 15 aprilie 2018, în mai multe localităţi din ţară: Bucureşti, Urziceni, Ploieşti, Slobozia, Călăraşi, Chişinău şi Cernăuţi… Vom avea invitaţi din ţară şi străinătate! Vor avea loc recitaluri de poezie şi teatru, expoziţii de pictură şi grafică, spectacole de folclor autentic românesc, spectacole de muzică folk, Simpozionul „Generaţia Nichita”, cele patru concursuri (de creaţie poetică, de grafică „Vis cu Nichita”, de recitare, viaţa şi opera lui Nichita Stănescu), lansări de carte etc… Această perioadă o declarăm LUNA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA APOLLON! Dorim ca în fiecare zi poezia românească să triumfe! Venim cu rugămintea să vă implicaţi alături e noi şi pentru buna desfăşurare a evenimentului aşteptăm şi propunerile voastre la e-mail: ro.tv.kalin@gmail.com

9 februarie 2018

Dan TEODORESCU: Revista “Booklook”, o publicație de “Guinness Book” !

În prezent, sub directoratul comandorului (r) şi scriitorului Mihai Batog-Bujeniţă, Asociaţia Literară Păstorel Iaşi (Alpi) Şi Cenaclul Literar-Umoristic Academia Liberă „Păstorel” Iaşi sunt afiliate Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iaşi. După cum detaliază, directorul ALPI, Mihai Batog-Bujeniţă, principalele repere istorice ale Asociaţiei umoriştilor şi poeţilor ieşeni sunt următoarele:

            – 11 februarie 1975: Şedinţa de constituire a cenaclului epigramiştilor de pe lângă ziarul „Flacăra Iaşului”.

            – luna martie 1975: În prima şedinţă sunt aleşi: preşedinte al cenaclului, poetul Nicolae Ţaţomir, iar vicepreşedinte, George Petrone;

            – luna august 1975: Este ales preşedinte epigramistul George Petrone;

            – 1989: George Petrone, din proprie iniţiativă, demisionează şi este ales preşedinte epigramistul Ene Veron;

            – 1990: La cererea membrilor cenaclului, George Petrone revine în funcţia de preşedinte. La propunerea acestuia, cenaclul îşi schimbă denumirea în Academia Liberă „Păstorel” Iaşi şi îşi desfăşoară şedinţele publice în sediul unui Anticariat din str. Lăpuşneanu.

            – 2006: George Petrone se retrage din funcţia de preşedinte. Este ales scriitorul Mihai Batog-Bujeniţă;

            – 2007: Începe editarea revistei de cenaclu: Booklook. Denumirea propusă de preşedintele cenaclului a fost adoptată de membri. Revista se editează trimestrial. De-a lungul timpului colegiul de redacţie a cuprins mai multe nume. În ultimii cinci ani însă a fost stabil, format din: Eugen Deutsch, redactor-şef, Mihai Haivas, secretar de redacţie, Gheorghe Bălăceau, George Roca (Australia), Dorel Schor (Israel) şi Georgeta Resteman (Bucureşti), membri. De la debut şi până în prezent doi au fost membrii de bază ai colegiului: Eugen Deutsch şi Mihai Batog-Bujeniţă, director al revistei.

            – 2007: Se organizează, anual, în luna octombrie, concursul internaţional de umor „AL. O. Păstorel”

            – 2010: În luna februarie, la iniţiativa preşedintelui cenaclului, A.L.P.I. se înfiinţează în localitatea Vama-jud. Suceava/Bucovina, filiala Nectarie. Preşedintele filialei dr. Sorin Cotlarciuc.

            – 2010: în luna octombrie, filiala Nectarie devine cenaclu independent.

            – 2011: în luna martie Cenaclul îşi mută sediul şedinţelor în sala de protocol a Cramelor Vinicom Copou.

            – 2012: Denumirea şi însemnele cenaclului sunt legalizate şi împreună cu cenaclul Nectarie Vama-Bucovina formează Asociaţia Literară „Păstorel” Iaşi, persoană juridică conform hotărârii judecătoreşti nr. 4269/245 din 15.03.2012. Preşedintele Asociaţiei, dar şi al cenaclului, este ales Mihai Batog-Bujeniţă, iar vicepreşedinte al Asociaţiei este ales dr. Sorin Cotlarciuc.

            – 2012, octombrie: Sub denumirea de Asociaţia Literară Păstorel Vama, cenaclul Nectarie devine independent din toate punctele de vedere, iar în anul următor domnul Sorin Cotlarciuc se retrage din funcţia de vicepreşedinte al A.L.P.I.

            – 2012: Se instituie un protocol de colaborare cu Muzeul Literaturii Române Iaşi, prin care activităţile Asociaţiei şi ale Cenaclului se pot desfăşura în spaţiile aparţinând Muzeului. În consecinţă, aceste activităţi se desfăşoară de regulă la Casa Memorială Mihai Codreanu (unul dintre fondatorii vechii Academii Libere, împreună cu Al. O. Teodoreanu-Păstorel, Mihai Sadoveanu şi George Topârceanu), în Galeriile de Artă – Pod Pogor sau la Muzeul Sadoveanu. Şedinţele de lucru ale Asociaţiei se desfăşoară, în continuare în sala de protocol a Cramelor Vinicom-Copou.

            – În luna martie a anului 2013 Asociaţia semnează un protocol de colaborare cu Biblioteca Judeţeană Gheorghe Asachi din Iaşi, iar şedinţele de lucru se desfăşoară în sala de lectură a instituţiei.

            Continue reading „Dan TEODORESCU: Revista “Booklook”, o publicație de “Guinness Book” !” →

Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu

Părintele Coriolan Buracu a fost una dintre marile personalități ale Văii Almăjului din Banatul muntos. Este bine să amintim câteva dintre caracteristicile Banatului de munte pentru a înțelege mai bine rostul avut de Părintele Coriolan Buracu.
Banatul de munte este o regiune românească distinctă care cuprinde triunghiul muntos din zona Semenic, Muntele Mic, parte din Retezat. O regiune locuită din vremuri imemoriale și covârșitor locuită de Români.
Românii din Banatul Muntos au avut întotdeauna rosturi militare. Rostul lor era de a apăra vadurile Dunării de atacurile otomane. Încă în veacurile XIII și mai vârtos în cele următoare, Românii bănățeni organizați în districte militare privilegiate au avut îndatoriri militare și pentru asta au fost asimilați clasei nobiliare, erau “țărani cu blazon” dar, mai ales, oameni liberi.
Această libertate și-au aparat-o cu tenacitate și în vreme ocupației otomane și a celei austriece și a acelei austro-ungare și în cea a jugului bolșevic. Dintre ei au răsărit oameni de frunte și mai ales luptători pentru libertate. Unul dintre ei a fost Coriolan Buracu.
Realizările lui se întind în domeniul păstorației, culturii și promovării idealurilor românești. Sunt destul de multe studii și articole care au prezentat activitatea Părintelui Coriolan Buracu și fără îndoială că altele le vor urmă. În cele ce vor decurge voi prezența doar câteva amintiri personale legate de această mare personalitate care a fost a Văii Almăjulului dar și a familiei lui. Aceste amintiri se leagă de documente păstrate în casă Boldea din Borlovenii Vechi și în memoria colectivă a familiei mele.
Părintele Coriolan Buracu a fost nepotul învățătorului Pavel Boldea (1842-1917) din Borlovenii Vechi care a avut descendenți direcți pe: Pavel Boldea (ulterior Protopop și Colonel K.u.K, având o strălucită carieră), pe Grigore, Remus, Călina și Măriuță.
Călina s-a măritat în familia Buracu în Prigor și a avut pe Coriolan Iosif,Tudosia și Elena .
În formarea și educația lui Coriolan Buracu un rol decisiv l-a avut unchiul sau Protopopul Pavel Boldea.
Protopopul -Colonel K.u.K Pavel Boldea a luat asupra sa asigurarea speselor de școlarizare pentru nepotul său. Din acea vreme în casa Boldea din Borlovenii Vechi se păstrează un schimb de corespondență între unchi și nepot în vremea când acesta din urmă era la școală, la liceul din Brașov și apoi la Caransebeș.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Câteva amintiri despre Părintele Coriolan Buracu” →

Anna-Nora ROTARU: Roșu, regele culorilor

,,EPAVA ÎN FLACĂRILE ASFINȚITULUI” de Anna-Nora Rotaru

pictură personală pe pânză, în ulei, dimensiuni 100 x 70 cm,

din volumul de picturi și poezii  ,,UT PICTURA POESIS”

*

ROȘUL, REGELE CULORILOR

Azi, mi-am zis să-mi aleg una din culori,
Din cele, ce mai des le pun pe șevalet…
E cea mai caldă, ce-o întâlnești la flori,
La trandafiri, la maci, garoafe și bujori
Și, pe retină ți se-mplântă ca stilet !

E… Roșul, culoare de Demon, Iad și Sfinți…
Culoarea sângelui scurs în războaie și pe-altare…
Culoarea împăraților și-a stăpânilor de ginți,
Al feței, când fără scrupule încerci să minți,
A scânteierii, ce-aprinde iască din amnare !

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Roșu, regele culorilor” →

Vavila POPOVICI: Despre cinste, necinste și ticăloșie

„Niciodată un om cinstit nu se poate apăra cu atâta înverșunare, ca mincinosul care a fost prins.” – Nicolae Iorga

 

   Valorile morale care au îmbogățit cu adevărat viața omului, valori care s-au dovedit a fi de încredere, sunt utile și importante pentru societate. În zilele noastre ele cunosc un declin semnificativ.

   De când există omul pe pământ, acesta s-a călăuzit după diferite legi întocmite, pentru ca binele să-l călăuzească în viață. Cinstea și alături de ea onoarea și corectitudinea au fost și rămân calități morale apreciate și considerate mai presus decât celelalte virtuți ale omului. Ele îi obligă pe oameni  să-și îndeplinească datoria socială, să respecte adevărul și dreptatea, și să se comporte sincer și corect în societate. Sunt valori morale fundamentale pentru oricare societate civilizată. Când ele își pierd din calitate, este vădit că societatea se degradează.

   Cinstea este una dintre cele mai complexe virtuți, tocmai pentru că, la rândul ei, sintetizează multe alte virtuți. Omul cinstit nu minte, nu denaturează realitatea – spunând că făcut ceea ce nu a făcut – și nici nu tăinuiește despre sine o realitate care, aflată de către ceilalți, l-ar putea leza. Iar când e vorba despre ceilalți, nu-i lingușește, dar nici nu ascunde eventuala lor fraudă sau abuz: omul cinstit nu e complicele nimănui, indiferent de prețul pe care l-ar avea de plătit pentru gestul respectiv. Nu este fățarnic sau duplicitar, nu defăimează pe cineva și nici nu răspândește informații false. Nu înșală, nu umblă cu tertipuri, cu vicleșuguri, nu măsluiește, nu răstălmăcește, nu fură, din modestie el vrea să aibă doar ce este a lui, și ceea ce a dobândit pe drept, nu încalcă drepturile nimănui, Își vede de munca lui, pe care o face cu sârguință, dăruire, seninătate și bucurie.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Despre cinste, necinste și ticăloșie” →

Claribel ALEGRÍA: Versuri

Fotografie Germain Droogenbroodt

*

vreau să fiu totul în iubire…



Vreau să fiu totul în iubire
amantul
iubita
vertijul
briza
apa în care se reflectă
norul acela alb,
vaporos,
nehotărât,
care ne-acoperă
o clipă.

***

Frontiere

Am fost norul
și ploaia
și marea
și vreau să fiu înserarea
și peretele
și tu.

Claribel Alegría, Nicaragua (1924 – 2018)
Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

 

Quiero ser todo en el amor…//Quiero ser todo en el amor/el amante/la amada/el vértigo/la brisa/el agua que refleja/y esa nube blanca/vaporosa/indecisa/que nos cubre/un instante. Fronteras //Fui la nube/y la lluvia/y el mar/y quiero ser la tarde/y la muralla/y tú.

—————————

,,Fiind invitat pentru a treia oară la Festivalul Internațional de Lirică din Granada, Nicaragua, am ales ca titluri ale Săptămânii din preajma Sfântului Valentin două scurte poezii de dragoste din opera poetei nicaraguane Claribel Alegría, pe care am tradus-o și publicat-o în câteva rânduri. Cultivând o relație de amiciție călduroasă și apreciindu-ne reciproc pentru operele noastre poetice, intenția mea era să o și vizitez la Managua. Din nefericire, în chiar clipa în care mă pregăteam de drum, a apărut în ziarul spaniol El País un articol cu titlul  „Su Majestad ha muerto“ (Majestatea Sa a murit), care ne anunță trecerea în neființă a poetei-prietene, în cursul lunii trecute. Fie ca aceste poezii de dragoste să aducă un pios omagiu celei care a fost La Grande Dame a liricii latino-americane și prietena mea întru poezie”. Germain Droogenbroodt

Cezarina ADAMESCU: Pelerin pe tărâmul cuvintelor – Virginia Vini Popescu

Popescu V Virginia

„Faţete de cristal”

Editura, Dandes Press

Drobeta Turnu-Severin, 2018

 

Cine deschide această carte, pătrunde în acele „Lumi filtrate de gând”, pe tărâmul cuvintelor potrivite, aşternute cu intenţia de a fixa în timp şi a prezenta cât mai fidel, o personalitate deosebită axată pe studiul asiduu, pe cercetarea tainelor omeneşti ale cunoaşterii, pe revărsarea unor sentimente şi întâmplări care şi-au pus amprenta pe existenţa sa. Şi nu în zadar, fiindcă Virginia Vini Popescu este profesoară, om de ştiinţă, scriitoare, cu un palmares remarcabil, cel puţin în aceste importante domenii ale existenţei. E bine de ştiut, de fiecare dată, când un om ales, se remarcă prin anumite lucrări, creaţii, printr-o vocaţie certă de dascăl, dar mai ales, printr-o suită de cercetări ştiinţifice în domeniul fizicii, atingând performanţe recunoscute în mai multe direcţii.

O serie de mărturii ale unor personalităţi, întregesc profilul profesional şi moral al acestei distinse doamne. Un parcurs profesional de excepţie, în domeniile largi ale Fizicii, în care este doctor, Chimiei, Biofizicii, Biochimiei şi Managementului Calităţii, dublat de o pasiune arzătoare pentru cultură, în special pentru literatură, sunt chezăşie a vieţii rodnice a acestei prodigioase autoare. La toate acestea se adaugă şi aprecierile privind integritatea morală, date de cei în drept, inclusiv de la ministrul învăţământului.

Pentru întreaga activitate profesională desfăşurată în învăţământul de toate gradele, Virginia Vini Popescu a primit ordine, distincţii, medalii, diplome, gradaţii. Dar, pe lângă aceste semne ale recunoaşterii aproape unanime, a primit şi recunoştinţa şi simpatia celor care i-au fost elevi, studenţi, colegi de catedră, ceea ce nu e puţin lucru într-o viaţă. Încununarea acestei activităţi de excepţie a fost primirea Ordinului „Meritul pentru Învăţământ în Grad de Cavaler”, care i-a fost conferit de Preşedintele României în anul 2004.

În domeniul literaturii s-a evidenţiat prin creaţiile sale poetice, remarcate de unii critici literari din ţară şi de peste graniţe. Autoarea a creat poezii, eseuri, proză, în antologii şi reviste care apar în ţară şi peste hotare. Dar şi volume proprii. Temele de predilecţie se regăsesc în lumea savanţilor, cercetătorilor, inovatorilor, pe care o cunoaşte atât de bine, trăind o viaţă întreagă în preajma lor. Istoriei, strămoşilor, lumii ţărăneşti din judeţul de baştină le închină poeme autoarea, dar în aceeaşi măsură, naturii, iubirii, tinereţii. Continue reading „Cezarina ADAMESCU: Pelerin pe tărâmul cuvintelor – Virginia Vini Popescu” →

Lucian Zeev HERŞCOVICI: Mihail Eminescu în limbile ebraică și idiș

Încep prezentarea cu o amintire. În urmă cu mulţi ani am avut o conversaţie cu un prieten israelian, originar din Polonia, mult mai în vârstă decât subsemnatul, venit în Ereţ-Israel de copil, în anii ’30 ai secolului precedent. Numele lui era Iacov Lavy (Lozowski); trebuie să adaug: fie-i amintirea binecuvântată, deoarece nu mai este printre noi. Intelectual de elită, conferenţiar universitar de filosofie, om cu o cultură generală vastă, dar necunoscător al limbii române. Vorbeam despre literatura franceză şi m-am referit şi la literatura română. Reacţia lui a fost: Eminescu! Intelectualul israelian cunoştea şi iubea poezia lui Eminescu datorită traducerii ei în limba ebraică în care o citise.

Mihail Eminescu a beneficiat de traduceri numeroase, în circa 60 de limbi diferite. Printre care şi în limbile ebraică şi idiş. Traducătorii erau iubitori ai operei lui, care stăpâneau limba română, aveau cultură românească şi cultură filosofică – şi care stăpâneau limba ebraică şi cunoşteau Biblia Ebraică şi Talmudul, sau limba idiş şi gândirea evreiască est-europeană. Eminescu nu a fost primul poet român tradus în limba Bibliei şi în limba vorbită de evreii aşkenazi. El a fost precedat de Vasile Alecsandri, tradus sub formă de poezii izolate în „Anuar pentru Israeliţi”. La început, Eminescu a fost tradus de asemenea sub formă de poezii izolate în periodice sau în volume generale de poezie românească tradusă. O asemenea traducere ebraică a apărut la Viena la sfârşitul secolului al 19-lea; deocamdată nu am putut-o identica. Tot la Viena a apărut o traducere în limba idiş a poetului botoşănean Solomon Segall, în antologia sa intitulată „Antologye Segal: rumenişe dikhtung”, în anul 1922. Alte câteva traduceri ebraice de poezii izolate au apărut în perioada interbelică; printre traducători se pare că s-au aflat poetul Eliahu Meitus şi scriitorul Idov Cohen. După cel de al doilea război mondial, traduceri din poezia lui Mihail Eminescu au în început să apară în Israel. Sub formă de traduceri de poezii izolate, am identificat pe cele făcute de poetul Ieruham Lurie, apărute în suplimentul literar al ziarului „Yedioth ‘Aharonoth” în numărul din 15 noiembrie 1974. Este vorba de poeziile „Şi dacă…” şi „La steaua…”

Continue reading „Lucian Zeev HERŞCOVICI: Mihail Eminescu în limbile ebraică și idiș” →