Există între oameni sentimente care nu pot fi explicate și cuprinse în cuvinte. Nu putem spune “de ce” iubim casa părintească, mai înainte de a putea vorbi; ”de ce” iubim satul strămoșesc, mai înainte de a scrie, ”de ce” ne iubim copii, chiar și când nu știm scrie sau citi. Între aceste iubiri, care nu se pot exprima complet în vorbe, este și dragostea de Neam și Tară.
În aceste sentimente se află tărâmul în care ființăm, în care ne mișcăm, în care merită să trăim și merită să murim.
Iar asta este datorat faptului că mai înainte de a putea explica rațiunea dragostei de aceste lucruri, pentru aceste lucruri avem loialitate, atașament și capacitate de jertfire. Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Aceasta este Ziua””
Lună: noiembrie 2017
Iacob C. Istrati: Aşa ni-i neamul…(Versuri)
E visul meu!
Pluteşte visul meu amar- pelin…
Şi scriu cu dorul ce-l dorim,
Cu lacrimi scriu, nu cu venin :
– Hai, fraţilor să ne Unim!
Azi beau amar. Oftând mereu
Beau seva sufletului meu,
Căci am ajuns în Ţara mea
Străin, ca şi o turturea!
Continue reading „Iacob C. Istrati: Aşa ni-i neamul…(Versuri)”
Ioan POPOIU: Poeme
Eschaton
clipă atroce
pretutindeni deşert
destrămare lăuntrică
nimicul întunericul spaima
golul şi haosul într-un
dans macabru
nu mai vine nimeni
să ne salveze
Mesia a fost ucis Continue reading „Ioan POPOIU: Poeme”
George PETROVAI: Ziua Națională a României integrată politic și dezintegrată în esența ei spirituală
Luând aminte la dezastrul programat al României postdecembriste (unul semnificativ în plan economico-financiar şi esenţial în plan spiritual-identitar), întru sfidătoarea prosperitate a tâlharilor interni şi externi, nu poţi să nu te întrebi care este câştigul efectiv al milioanelor de români, mulţi dintre ei mai săraci şi mai oropsiţi ca Iov, după aderarea ţării la NATO şi Uniunea Europeană.
Poate că unii (dacă nu cu totul convinşi, atunci sigur încrezători în scremutul democraţiei noastre originale şi în atrocele elan partinic al aleşilor de două parale) vor susţine că ţara a beneficiat de însemnate sume europene, cu toate astea sub nivelul cotizaţiilor anuale ale României, că Uniunea Europeană şi SUA sunt permanent cu ochii pe sforarii dâmboviţeni cu ştaif (vezi recenta nemulţumire a diplomaţiei americane vizavi de manevrele pesedisto-aldiste din justiţie) şi că fără avertismentele venite din partea acestora, fărădelegea ar huzuri pe meleagurile noastre, caz în care sintagma „stat paralel” s-ar dovedi de prisos.
Pavel PANDURU: Dor de Artur Silvestri
La un an de la trecerea lui Artur Silvestri la Domnul, după ce a strălucit ca o puternică stea asupra noastră, luminând si iluminându-ne sufletele, ne doare inima şi sufletul pentru această pierdere – deoarece a devenit al nostru şi noi începusem să fim ai lui.
De aceea ne lipseşte Omul asemănător supraomului lui Nietzsche, însă cu multă bunătate creştină.
Ne lipseşte vocea puternică, autoritară şi în acelaşi timp caldă, cu îndemn spre iubire şi fapte bune după model cristic.
Ne lipseşte vocea şi personalitatea care să lupte împotriva celor care ne terfelesc istoria într-un mod josnic, care ne batjocoresc tradiţiile şi sfinţenia vieţii neamului.
Ne lipseşte vocea care ne transmitea acel mesaj tainic ce ne da puterea să trăim şi să existăm ca neam.
Continue reading „Pavel PANDURU: Dor de Artur Silvestri”
Vavila POPOVICI: „Doamne, să nu pierdem „tezaurul” sufletului de român!”
Cea mai de preț avuție pe care o avem în viață ne este copilăria care ne împinge spre cunoaștere și ne dă încredere în viață. Acum, copilăria mi se arată ca o prințesă îmbrăcată în straie vălurite, translucide… Plecând din preajma mea cu multă vreme în urmă, plutește undeva în văzduh și uneori îmi vorbește de locurile prin care am trecut…
Și am plecat din Basarabia la Bălgrad (Cetatea Albă), numele mai demult al orașului Alba Iulia, oraș cu însemnătate istorică, situat pe malul stâng al râului Mureș, în podișul Transilvaniei – zonă centrală a țării noastre – vegheat de Munții Apuseni și de Carpații Meridionali.
Continue reading „Vavila POPOVICI: „Doamne, să nu pierdem „tezaurul” sufletului de român!””
Galina MARTEA: Versuri dedicate poporului român – Ziua Națională a României
LIMBA ROMÂNĂ – IMNUL IDENTITĂȚII
Din vremuri cântată, vorbită
În graiul latin-românesc,
O limbă de dor construită
Pe-un plai cu pământ pitoresc.
Un grai ce aduce lumină
În viața poporului dac,
Cu inima blândă, creștină
O doină alină cu drag.
O limbă în scumpe veșminte Continue reading „Galina MARTEA: Versuri dedicate poporului român – Ziua Națională a României”
Eleonora SCHIPOR: Vechimea satului Cupca (fragment)
…Printru-n document aparte, Alexandru cel Bun dăruieşte boierului Ivan Cupcici, pentru deosebite merite de vitejie, satul de pe Siretul Mic, care, într-un fel, avea să-i poarte şi numele. În acel act de danie se menţioana: „Toate acestea să-i fie uric cu tot venitul copiilor, nepoţilor, strănepoţilor şi răstrănepoţilor cu întregul neam a lui”. După afirmaţia cunoscutului cercetător de vechi documente moldoveneşti, Mihai Costăchescu (1884-1953), primul Cupcici apare în analele cancelariei încă în 1422, când era logofăt şi vornic de Suceava. Acestui Cupcici, după ce i s-a dăruit satul Cupca, i se mai întăresc, la 15 iunie 1431, încă 20 de sate. Despre Ivan Cupcici documentele vorbesc până la anul 1434, căruia în 1444 i se mai dau proprietate satele învecinate Camenca şi Tomeşti. ( Tomăscu se mai numeşte şi în prezent o părticică a satului, adică un deal ce-i în hotar cu Sucevenii şi pădurea de acolo. În vremuri mai adânci denumirea de Tomeşti a purtat-o satul Suceveni, satul de la confluenţa Siretului cu Sirețelul).
Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Vechimea satului Cupca (fragment)”
Mariana MOGA: Meditaţia iernii (poeme)
Ținutul zăpezilor albastre
A îngheţat din nou lumina la ferestre,
un ger trimis de zei s-a cuibărit în ea,
privesc la bolta cu zăpezile albastre,
dorind să-mi împletesc albastru corp de stea.
Îmi ninge-n suflet azi cu dimineți virgine,
ninge-ntr-un amor etern cu infinitul
și-n singurătatea zăpezilor cianine,
îngerii împart în taină răsăritul.
***
O umbră de pe cer îmi curge în privire,
din zarea cu nămeţi mi-am adăpat cuvântul,
Continue reading „Mariana MOGA: Meditaţia iernii (poeme)”
Lia RUSE: Țară
ȚARĂ
Cuvinte respirând înduioşate gânduri…
……………………………………………………
Steagurile de veghe fâlfâind, sus, în vânt,
Parada militară ce se-nşiră-n rânduri,
Sunt semne că se-nalţă ,,ţara” pe-acest pământ.
Prin labirintul dulce al graiului străbun
Bat inimile noastre înmiresmând serbarea,
Argintul zilei, de iarnă, sclipeşte acum Continue reading „Lia RUSE: Țară”