Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul IV)

După ce-am bătut comuna dintr-un colț în altul și-am ascultat povestiri din trecutul îndepărtat ,m-am hotărât să o pornesc spre colțul de rai denumit Poiana Rotundă. De altfel Nichifor, o gazdă ca nimeni altul,mi-a tot dat de înțeles c-ar fi mai înțelept să n-o pornesc de unul singur …că de…mai știi cel pândește pe om când e de unul singur și prin locuri necunoscute?! De altfel, mai înainte de ai expune planul meu de a face o plimbare prin împrejurimi, stând la taclale la vreme de seară, când luna își arăta razele ca niște aripi desfăcute larg, acoperind alb-albastrul cerului, Lina se îndrepta către noi, purtând într-o mână o tăviță cu trei păhărele și o cană care găzduia un lichid roșietic în care pluteau boabe rotunde. Ce mai o băutură care, după spusele femeii, se potrivește de minune înainte de culcare. Femeia se așeză pe scaunul cu speteza de nuiele. Nichifor turnă lichidul a cărui parfum îmi deschise nările și instinctiv îmi apropiasem buzele de marginea cristalină. Era o vișinată ca pe vremea răposatei mele mame. Credeam din totdeauna, mama e singura specialistă în ,,vișinată,,

-Să cinstim în onoarea zilei elevilor mei …

Femeia ,se destăinuia ,ca fiind îndrumătoare la școala din comună,a realizat cu elevele ,o seamă de țesături ,broderii pe care le vor expune într-o ,,Expoziție,, în zilele următoare. Am ridicat cele trei păhărele ,ciocnind în cinstea evenimentului.Nichifor ,după ce răstogoli băutura ,aruncă o privire lungă în care se putea citii admirația pentru Lina. Apoi îmi făcu un semn discret …Ce mai…! se putea citi pe trăsăturile feții îmbujorate,ca a unui copil ,că era mîndru de nevastă-sa.

-Sunteți invitatul nostru ,al Școlii la deschiderea expoziției!

Mie-mi trecea prin gînd ,ca a doua zi să o pornesc spre Poiana Rotundă,așa cum citisem într-un îndrumător de excursii. După ce am dat pe gît încă un păhărel din vișinata parfumată,le-am povestit celor doi de programul meu. Lina și Nichifor și-au aruncat priviri ,care lăsau să se înțeleagă o neliniște a aestora ,o îndoială.

-Și zici ,că intenționați s-o pornești –de unul singur spre Poiana Rotundă?!

Am scos harta ,am întins-o pe măscioară ,arătănd cu degetul ,drumul pe care mi l-am propus să-l parcurg chiar din zorii zilei.Ridicînd privirea ,am citit pe fața gazdelor că ceva nu e în ordine.Așa că le-am întrebat:e drumul prea anevoios? Nichifor ,se ridică și cînd s-a întors ,îmi arătă un album cu fotografii și tăieturi din ziar.

-Citește ,mai întîi! La care Lina adăugă: noi ce-i de pe aici,de cum se împrimăvărează facem cîte o excursie la Poiană, mai ales de sărbători facem ,,masă mare,,.Numai că…se povestește…Nichifor era mai deschis,și luă vorbele în serios…se spune,că la anumite ore e cam periculos…

-În sezon-adăugă Lina- e plin de turiști .Fiecare grupă e însoțită de îndrumători sau așa cum le numesc unii,,ghizi,,. Oameni cu experiență în de-al-de astea…ba chiar au pe șold atîrnat o drăcie de armă.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul IV)” →

Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul III)

Prispa avea cam peste trei metrii lungime, dar lățimea se potrivea pentru cele necesare unui comfort de odihnă. Măsuța împrejmuită de cele trei scaune cuprindea tocmai spațiul necesar. La orele unei după-amiezi cînd soarele își arunca, din cînd în cînd fășia colorată într-un galben roșiatic peste arborii cu crengile încărcate, lăsînd în voie să ajungă pînă în prispă doar sclipirile voioase. Peretele destul de înalt cu ușa de lemn a cărui ochi de sticlă luminat puternic ne despărțea de una din camere.Mirosuri îmbietoare ne turmentau simțirile. Desigur stăpîna casei era în toiul pregătirilor. Cîte un val de parfum fin ne vestea prepararea unor bunătăți sau cum îngîna nea Nichifor, de-ale Linei, scoțînd un zîmbet discret în care se deslușea secretul ,,parfumului,, din camera alăturată. Ne despărțea de bucătăria în care Lena zorea de treabă, un perete pe care erau înșirate –într-o ordine coloristică cîteva fășii de pînză a căror țesături erau presărate cu broderii:Ici trandafiri de un roșu aprins pe care zbîrnîia un roi de albine a căror aripioare străvezii lăsau să se întrevadă roșul intensiv. Pînzele cu distinsele cusuturi vioaie înșirate de-a lungul și latul peretelui, dădeau un aspect micii încăperi a unei adevărate expoziții de ,,lucru manual,,. Din cînd în cînd își lăsa a fi observată prezența prin spintecătura ușii. Un corp svelt, susținut de picioare acoperite pînă la genunchi de fusta, bine strînsă la șold de unde se prelungea partea superioară a unui trup desvoltat. Cămașa din poplin vernil se acorda cu fusta maronie care avea brodată pe ici- colo buchete de flori gălbuie acoperite parțial cu frunze lunguiețe verzui ca și culoarea ochilor stăpînei. Vrei nu vrei ,privirea-mi fugea către cea care ,cu tot zorul pregătirilor ,mai arnca cîte o vorbă: sunt din vremea tinereții…pe cînd ochimi erau ageri și degetele țineau acul care împungea .O parte aparțin mamei lui Nichifor. Poate veți avea prilejul să trecem pe la casa mamei. ..,,Mîini de aur,, nu alta….M-am apropiat de originala expoziție de ,,lucru manual,, privind țesăturile delicate,îmbinarea colorilor-armonioasă !

-Tăicuță Nichifor ,..sărută-i degetele …mare artistă!

Nu apucasem să mă așez ,cînd se auzii glasul cu intonație molcomă :-Nichifor,pofteșteți musafirul la un pahar de vin și…o mămăligă!

Lina tocmai răsturna din ceaun mămăliga a cărui abur se împrăștia ,iar eu îl absorbeam și-mi umpleam ființa .Drept în mijloc ,pe un rotund de lemn se instală ,mîndră,gălbuie prințesa serii,,mămăliga,,căreia Nichifor îi alătură vreo cîteva felii de caș,brînză de burduf și pe o tavă stăteau înșirate ouăle care-mi făceau cu ochiul!

–Să cinstim ,prietenul! Gospodarul se ridică ținînd în dreapta sa paharul cu vinul de un roșu aprins ,strălucind între pereții de sticlă cristalină. Golgăitul licoarei se afla în cele trei pahare care se uneau drept deasupra bunătăților .Sărbătoare ,în toată regula! Cele trei pahare sau alipit sub razele luminoase care se lăsau molcome asupra noastă. Urările s-au încălecat,unite iar privirile pline de voie bună glăsuiau de la sine.

Lina ne pofti să gustăm din bucate! Apoi adăugă :mai întîi …cu coada ochilor am făcut aceleași mișcări ca nichufor:peste globul auriu am pus bucata de brînză .Se făcu tăcere.

-Poftiți serviți și din celelalte,ciripi Lina .Avea o voce subțire ca firul de ață cu care brodase pe pînzele expuse.Ce mai o artistă,nu alta. Apoi am înfipt furculița din nou în mămăliga de pe platou .Gîndul îmi fugea ,kilometrii înapoi spre mămăliga pe care învățasem s-o prepar,într- cratiță în care fierbeam apa. –cu bubă voința dumneavoastră,mă adresasem Linei,care pregățise ,cu mare grijă bunătățile aflate pe masă .

-Nichifor ,în preajma toamnei a pregătit cîteva feluri de brînză,pe care le păstrîm în beci,la loc uscat:caș din lapte de oi,brînză la burduf…

-Mămăliga ,e ca un tort din făină de porumb,și privirea-mi scruta ceea ce mai rămase pe platou…

-Puneți apă în ceaun și o lăsați să fiarbă ,apoi adăugați sare și presărați puțină făină de mălai…de cum dă apa în clocote luați cîte o mînă de mălai cernut…Privirile ni s-au întretăiat ,iar gazdele mi-au îndreptat privirea spre polița unde se afla ceaunul,sacul de pînză cu făină …-Înțelesem că succesul unei simple mămăligi constă,,în produsele și modul de preparare ..cu cratiță și fără melesteu, produsul nu e mămăligă…ci ,,ligă orășenească”?

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul III)” →

Paul LEIBOVICI: Comemorarea lui IŢHAC RABIN

(1 martie 1922 – 4 noiembrie 1995)

An de an în perioada tristei comemorări a celui care a fost conducătorul guvernului, generalul care a stat în fruntea apărării Israelului, a omului care şi-a închinat viaţa, din fragedă tinereţe, pentru ţara sa Israel, răsfoiesc şi mă adâncesc asupra documentelor. Chiar dacă o singură dată am avut prilejul să fiu în preajma sa, în vizită pe care a întreprins-o la Aşkelon, am constatat interesul său faţă de cetăţenii localităţii, prosperitatea populaţiei şi în acelaşi timp cunoaşterea perfectă a dezvoltării oraşului. Aşkelonul, ca aşezare israeliană îşi are în fapt vârsta ţării. Vizita s-a petrecut în Parcul de lângă Mare. Copii orașului petreceau vacanța în cadrul taberelor de vară. Pregăteam un spectacol de, cântece și dans, Rabin a acordat câteva minute vizionând una din scenetele pe care le repetam. După felicitările adresate colectivului, mi s-a dresat. Avea o față zâmbitoare. Noi l-am condus spre ieșirea din parc cu cântece de voie bună.

Aruncând o privire asupra evenimentelor care au loc în această perioadă a anului 2020 şi întorcând paginile calendarului spre evenimentele petrecute în 1995, pot conclude: n-am învăţat nimic! Perioada de după iscălirea convenţiei de la OSLO, a determinat numeroase evenimente tragice, manifestări ale dreptei israeliene – brutale în care Rabin a fost prezentat ca „fascist”. Portretele sale în haine naziste sau cele cu kafia pe cap au fost provocări anormale.

Trebuie să menţionez intervenţiile organizate de partidele de dreapta care la orice adunare la care participa Primul Ministru Iţhac Rabin, prin zgomotele, bubuiturile difuzoarelor plasate pe acoperişurile clădirilor, făceau imposibilă ascultarea cuvântărilor sale. De asemenea au avut loc numeroase crime, sinucideri (1994-1995) organizate de criminalii arabi împotriva poporului israelian.

Partidele de dreapta au desfăşurat o campanie de incitarea împotriva guvernului ales, pe care la condus primul ministru Iţhac Rabin z.l. Una din aceste „adunări” a avut loc în centrul Ierusalimului. Vorbitorii au apărut pe un balcon de unde în fraze provocatoare l-au atacat pe Primul Ministru, iar în acest centru au fost aduse mase de evrei din coloniile Iehuda-Şomron, bine instruiţi, cu lozinci şi numeroase caricaturi ale lui Rabin z.l. Toate acestea au dat frâu liber incitatorilor, provocătorilor care în ultimă instanţă au tras cele trei gloanţe murdare asupra Primului ministru ales al Israelului IŢHAC RABIN.

Trebuie afirmat, între membri partidelor de stânga şi nu numai, au fost unii care au sesizat aceste mârşave provocări ale partidelor de dreapta şi au avertizat „marea nenorocire”. Numai atunci au fost organizate manifestaţii în care lozincile erau: „DA, PĂCII, NU VIOLENŢEI!”.

La 25 de ani după uciderea lui Iţhac Rabin simt obligaţia să arunc o privire retrospectivă şi în acelaşi timp să răsfoiesc pe cât posibil arhivele. În acest mod, mi-am propus să găsesc elementele necesare care stau mărturie „uciderii lui Rabin”. Delincvenţa ideologică a dat încă din anii optzeci semnele unei crize ideologice. Deoparte extremiştii de dreapta şi nu mai puţin acei din lagărul partidelor de stânga.

Ihuda Eţion – era reprezentantul extremei drepte care scria în ziarul, „Necuda” (Punctul) încă în 1986: „Unde se află obiectul Torei, într-un regim care nu se vede obligat să o respecte. Oare nu este permis să schimbăm metoda democraţiei care e lipsită de conştiinţă?”

Activitatea subversivă nu are nevoie de mase de oameni, pentru a activa. E destul să se pună în mâna unui tânăr un revolver şi a i se indica obiectivul. „Da, o asemenea acţiune ar putea determina un război civil în Israel!” (Nathan Ialin Mor). Un exemplu de acest fel este Iona Avruşaim care a aruncat o grenadă, omorându-l pe Emil Grintzweig.

Israelul şi implicit conducerea sa aproximativ tânără, fără o experienţă şi de aceea acţiuni de felul celor descrise mai sus, sunt posibile. Nerespectarea legii – este evident erudiţia unor ideologi din tabăra de dreapta – extremistă din Israel, bazându-se pe conflictul israelo-arab.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Comemorarea lui IŢHAC RABIN” →

Paul LEIBOVICI: Itzhac Rabin z.l – Comemorarea

Chiar dacă o singură dată am avut prilejul să fiu în preajma sa,în vizita pe care a întreprins-o la Aşkelon, am constatat interesul său faţă de cetăţenii localităţii, prosperitatea populaţiei şi în acelaş timp cunoaşterea perfectă a desvoltării oraşului. Aşkelonul, ca aşezare israeliană îşi are în fapt vârsta ţării. Vizita s-a petrecut în Parcul de lîngă Mare. Copii orașului petreceau vacanța în cadrul taberelor de vară. Pregăteam un spectacol de ,,cîntece și dans,, Rabin a acordat cîteva minute vizionînd una din scentele pe care le repetam. După felicitările adresate colectivului, mi s-a dresat. Avea o față zîmbitoare. Noi l-am condus spre ieșirea din parc cu cîntece de voie bună.

Aruncând o privire asupra evenimentelor care au loc în această perioadă a anului 2020 şi întorcând paginile calendarului spre evenimentele petrecute în 1995, pot conclude: n-am învăţat nimic!

Perioada de după iscălirea convenţiei de la OSLO, a determinat numeroase evenimente tragice, manifestări ale dreptei israeliene –brutale în care Rabin a fost prezentat ca ,,fascist”. Portretele sale în haine naziste sau cele cu Kafia pe cap au fost provocări anormale.

Trebuie să menţionez intervenţiile organizate de partidele de dreapta care la orice adunare la care participa Primul ministru Iţhac Rabin ,zgomotele ,bubuiturile difuzoarelor plasate pe acoperişurile clădirilor făceau imposibilă ascultarea cuvântărilor sale.

De asemenea au avut loc numeroase crime ,sinucideri (1994-1995) organizate de criminalii arabi împotriva poporului israelian.

Partidele de dreapta au desfăşurat o campanie de incitarea împotriva guvernului ales, pe care la condus primul ministru Iţhac Rabin z.l.

Una din aceste ,,adunări” a avut loc în centrul Ierusalimului. Vorbitorii au apărut pe un balcon de unde în fraze provocatoare l-au atacat pe Primul ministru, iar în acest centru au fost aduse mase de evrei din coloniile Iehuda-Şomron, bine instruiţi, cu lozinci şi numeroase caricaturi ale lui Rabin z.l.

Toate acestea au dat frâu liber incitatorilor,provocătorilor care în ultimă instanţă au tras cele trei gloanţe murdare asupra Primului ministru ales al Israelului IŢHAC RABIN z.l.

Trebuie afirmat ,între membri partidelor de stânga şi nu numai, au fost unii care au sesizat aceste mârşave provocări ale partidelor de dreapta şi au avertizat ,,marea nenorocire”.

Numai atunci au fost organizate manifestaţii în care lozincile erau: ,,DA,PĂCII ! ,,NU VIOLENŢEI!

25 de ani după uciderea lui Iţhac Rabin simt obligaţia să arunc o privire retrospectivă şi în acelaş timp să răsfoiesc pe cât posibil arhivele.

În acest mod ,mi-am propus să găsesc elementele necesare care stau mărturie ,,uciderii lui Rabin”.

Delicvenţa ideologică a dat încă din anii optzeci semnele unei crize ideologice.

Deoparte extremiştii de dreapta şi nu mai puţin acei din lagărul partidelor de stânga.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Itzhac Rabin z.l – Comemorarea” →

Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul II)

În timp ce coana Lina trebăluia de zor prin bucătăria luminoasă și a căror pereți erau ornați cu numeroase pînzeturi brodate de mîinile priceputei mele gazde, noi bărbații am șezut pe prispa din apropiere. Doar, dacă coboram cele trei scări puteam pășii spre cărăruia care ducea către spatele casei, unde se afla ,,sectorul legume și fructe”. Cu toate că Nichifor mă tot îndemna să-i vizitez gospodăria,mi-am tot găsit cîte o eschiveală. Privirea mi-am îndreptat-o spre ,,expoziția de lucru de mînă” a gospodinei. Ba chiar m-am ridicat de pe scaunul cu o largă speteză de pe prispă, atras de una din frumoasele broderii care împodobea unul din pereți.

,, -Mi –e o sete nebună…”i-am șoptit, cu vocea stinsă lui Nichifor. Apoi, m-am ridicat și am pașit către peretele unde se afla atârnată o pînză brodată cu fire colorate și care -mi amintise de specificele broderii moldovenești. Pe când privirea –mi cîta spre ornamentele brodate cu finețe de coana Lina, observându-mă îmi spuse: ei, stimate oaspete…e de pe vremea când ochii erau tineri și împunsătura acului îmi bucura sufletul!….Ce mai anii tinereții!…Gospodina îmi vorbea, în timp ce trebăluia, tot învârtind și sucind un melesteu, ba o lingură…Fiecare colț al pânzei avea un buchet de flori. După colorit și mărime, erau flori de liliac, ceea ce-mi aducea aminte de grădinița copilăriei mele sau de broderiile mamei. Se vede că Lina mi-a văzut încordarea cu care urmăream frumoasele broderii, căci lăsase trebăluitul pe lângă plita cu cratițe și oale,iar cu pași mărunți și plină de vioiciune a ajuns în spatele meu.

-Vă pricepeți la de-al de-astea!? N-am apucat să-i răspund când m-a îndreptat spre un alt colț al bucătăriei, unde atârna o pânză brodată în două culori, verde și albastru. De-a lungul unui pârâiaș a cărei ape cu nuanțe albăstrii-verzui se distingeau căpșoarele unor păsări cu penaj, iar ochișori le erau îndreptate către femeia de pe mal ce ținea în poale boabele cu care le hrănea. Priveam fiecare mișcare a valurilor, și mi se părea că vietățile –fie porumbei, rațe s-au adunat în jurul acesteia. Privirea-mi era de-a dreptul cucerită …când s-a făcut auzit glasul celui de pe prispă: păi n-o pornim spre râu?! Aș mai fi zăbovit …nu prea mă înduram să părăsesc frumusețile de pânze atârnate, dar nu voiam ca Nichifor să mă aștepte …că de …eram oaspetele lui!

-N-am apucat să înghit apa din ceașcă, pe cînd privirea mi-a rămas pe una din pînzele brodate…După ce mi-a aruncat o privire șălguită, și-a îndreptat pașii către poarta ce ducea spre uliță. Eram drept lângă Nichifor când de undeva o voce bărbătoasă strigă: încotro jupâne Nichifor?. Vocea venea de peste gardul din apropiere, iar răspunsul era o fâlfâiere de mână. Privirea –i-am simțit-o de parcă ar fi vrut să mă tragă de limbă. Ghicindu-i gândul, i-am spus de îndată: pereții plini de la un capăt la altul cu pânze brodate, mi/-a dat senzația că mă aflu la ,,Galeria de artă,,!!!

Nichifor zâmbea iar pomeții cam brăzdați și ochii tuciuri s-au lumina deodată. ,,Sunt mâinile și priceperea femeii!! Am înțeles, își aprecia nevasta, ba chiar era mândru că eu, orășanul sosit de pe meleaguri îndepărtate, am dat atenție frumoaselor pânze brodate. Am pornit-o la pas, e drept alene, căci Nichifor îmi tot vorbea despre cei doi băieți care sunt plecați la servicii în două orașe. Iar dorul e mare…Cu cât înaintam în direcția pârâului, pășind pe poteca pietruită, iar privirea-mi fugea către arborii a căror ramuri stăteau aplecate, aruncând o umbră plăcută. Cu pași mărunți călcam pe covorul de pietre bine și adânc înfipte. Coloritul de un gri pământiu. Doar ici, colo câteva grămezi cu pământ răscolit-era treaba copiilor care alergau adesea la scăldat. Nichifor, la un moment dat se oprii din mers. Cât priveam, de jur împrejur orizontul era limpede și cu privirea puteai să observi întinsul ce se așternea de jur împrejur. Făcând un semn cu mâna: iată colo se află zona colinară care o constituie bazinul râul Pietroasa. Iar comuna noastră Bordești de jos se găsește, în apropiere de Gura Caliței. Iar de aici și până la Râmnicu Sărat e o palmă de drum. Autobuzul trece pe la Primărie și dacă dorești, apoi putem pleca într-o dimineață, pe răcoare.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bordești (Capitolul II)” →

Paul LEIBOVICI: Bordești

Răsfoiam albumul cu fotografii pe care l-am scos dintr-un sertar, la întâmplare. Era o seară cu cer albastru, iar așezat pe scaunul cu spetează, confortabil priveam fiecare din imaginile, destul de bine –păstrate dar care îmi cereau o concentrare maximă, pentru a-mi aduce aminte locul și împrejurarea. Ce e mai nostalgic decât ,,fotografia?! Cei din imagine-tineri plini de voie bună, înghesuiți unul într-altul ,fiecare se dorea văzut –de către camera de luat vederi –mai întreg, mai bine dispus. Ce mai ,,o grupă de prieteni,care își petrecea vremea, împreună. Unde? Când? La ora când răsfoiam albumul și-am rămas cu privirea pe acea imagine, mi-am închipuit că ceea ce trebuie să realizez de îndată era să apăs pe butonul care se va aprinde și să caut pe lista ,,prietenilor,, înscriși în lista emailurilor de cuvreme.

O pasăre de un verde strălucitor mi-a îndreptat privirea spre arborele stufos, de un verde intens ,unde și-au găsit culcușul cîteva păsri șăgalnice. –parcă de la acceași mamă. Mi-am concentrat privirea spre arborele stufos. Din cînd în cînd își lua zborul cîte o pasăre și plăcutul zgomot îl urmăream pînă ce micuța se așeza pe firele electrice din apropiere. Căpșorul se îndrepta ba spre pom,ba spre … Nici nu apucam să-i urmăresc direcția zborului,cînd o alta-o surioară își făcea dansul pe firul electric paralel Jocurile libertății .Coloratura albăstrie a cerului senin, împletitită cu nuanțele vedelui sburătoarelor jucăușe mi-au provocat o bună dispoziție. În fața privirii,care nu demult era concentrată pe niscaiva fotografii îngălbenite, a unei atmosfere din trecutul îndepărtat, ceea ce la drept vorbind ,mă cam obosea.Păsărelele, jocul pe sîrme mi-au dat o înviorare. Unde le mai văzusem, în trecut? Culorile și dansul mă înveseleau, dar în acelaș timp se făcea auzit vocea celui din fotografia îngălbenită. Glasul mai profund al celuia care întotdeauna era inițiatorul unor acțiuni comune ,răzbise paralel cu fiecare țiuit al păsărelelor.-Hai,pregăteștete de drum …și pe acolo sunt păsărele…cohorte întregi …neastîmpărate …cîrduri ,cîrduri…iar coloratura ?!

O plecare spontană spre munții din Neamț, sau spre rîul care trecea pe la marginea orașului. ,,Haideți,ne luăm cele necesare, și la drum!..I-am auzit vocea puternică convingătoare …N-am închis albumul ci, l-am așezat pe masa rotundă din față. O mișcare ,mai mult spontană decît intenționată și pe micul ecran al telefonului portabil a apărut numele și numărul agenției de turism. –Cînd e primul zbor spre…și ce locuri aveți? Vocea funcționarei mi s-a părut cunoscută ,așa că m-am adresat direct,ca unei vechi cunoștiințe.Răspunsul spontan mi-a sunat ca o invitație prietenoasă.Ce simplu, e azi să comanzi o excursie ?…Desigur, nostalgia spre locuri bătute de zeci de ori cu prietenii m-au îndemnat să i-au o decizie spontană! Cel a cărui voce o distingeam –ca o chemare spontană ,era a lui Stelian.Devenisem curios să-l văd, să-l aud.Totdeauna agitat,ocupat.Timpul nu-i ajunge!

Mă gîndeam cum să-i comunic venirea mea, nu mai puțin spontană.Desigur ,prima întrebare va fi:cînd sosești și care-ți este direcția? Ce puteam să-i răspund ? Tot ce-mi trecea prin minte era dorința unei evadări …departe de ecranul presărat cu steluțe roșietice…grafice cu linii cer duc spre infinit…Și totuși m-am grăbit să-i comunic :Vin! Am biletul pregătit,sborul e joi noaptea și spre vineri la amiază voi fi la aeroport și de acolo…Conversația cu Stelian a fost destul de scurtă.Doar a dorit să –i relatez amănunte despre zbor ,căci …Ma asigurat că va face tot posibil să am bilet pentru continuarea călătoriei din București spre Iașio,unde mă va aștepta . Nostalgia ,este adesea un vis,o dorință fierbinte de a vedea,de a te simții ,din nou împreună cu prietenii.Este puterea interioară care te îndeamnă la fapte spontane pe care nici cînd nu le-ai visat că se vor realiza. Nostalgia își are sursele ei adînc pătrunse în construcția interioară a personalității.Am ajuns de cuvreme la aeroport ,echipa sanitară după ce mi-a luat probele necesare- conform regulamentului mi-a înmînat ,,certificatul,,De pe scara avionului am aruncat o privire neîncrezătoare …Plecam spre meleagurile tinereții. Lăsam în urmă ,,potopul Coronei,, …

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bordești” →

Paul LEIBOVICI: Kol Nidrei – ,,Glasul Pribegiei”

Interesul deosebit pentru rugăciunea cea mai populară rostită în seara de ajun de IOM KIPUR (Ziua Ispășirii) m-a îndemnat să răsfoiesc numeroase cărți,să dau citire filelor îngălbenite în care centrul cercetărilor textului își are importanța și greutatea cuvenită. Ceea ce a trezit un interes aparte –este acea melodie care însoțește textul, melodie de o rară frumusețe și de o vastă popularitate. Indiferent dacă e rostită de așkenazi, sfaradimi firul muzical, rămînînd constant, doar prelucrarea pentru instrumentele de coardă și suflători, se diferă întru cîtva. Solistul(a) prin interpretarea dată ne emoționează, chiar dacă melodia o ascultăm într-o zi obișnuită și nu în acea atmosferă sublimă a AJUNULUI de IOM KIPUR (Zilei Ispășirii). Firul melodic este păstrat de-a lungul generațiilor, indiferent de solist, sau acompaniamentul muzical, indiferent dacă acompaniamentul e a unui singur instrument precum pianul sau a unei formații orchestrale. Îmi permit să citez doar un scurt fragment din textul respectiv: ,,Toate făgăduielile, solemne, afurisenii, suferința lipsurilor, smereniile și juruințele sub orice nume, asemenea și toate jurămintele,pe care le voi fi făgăduit-jurat, proscris și renunțat din această zi de Kipur pînă la ziua de Kipur pe care, spre binele nostru, o așteptăm de acestea toate ne căim acum, fie ele toate deslegate, fără valoare, fără obligație, ridicate și anulate, fără îndatorire și fără existență, (trad.dr.M.Thenen). Firul melodic își are originalitatea sa ,genialitatea marelui compozitor MAX BRUCH (n.6 ian.1838 și m.1920). A fost dirijor al Orcestrei Filarmonice din Liverpool.Printr creațiile sale remarcăm: Opere simfonice, Partituri pentru voce și orchestră; compoziții pentru vioară; comp.pentru Cello și orchestră. Deasemeni compozitorului i se datorează melodia care a străbătut meleaguri și aproape de 200 de ani ,,KOL NIDREI,, -Glasul Pribegiei.

Aruncînd o privire retrospectivă,filele istoriei muzicii ne vor purta spre sec.XIX- respectiv a anilor 1880 cînd a fost audiată în Premieră la Liverpool-Anglia și peste un an (1881) publicată la Berlin .Bruch ,la început a compus o partitură pentru cvartet pe tema ,,Pribegiei,, Ea a fost adaptată de muzicianul IDELSHON. Pe data de 4 decembrie 1889 ,compozitorul a scris o scrisoare muzicologului Eduard Birenbaum în care-i descrie motivația compoziției sale și instrumentele pe care le-a abordat.De altfel ,Bruch a cunoscut textul rugăciunii respective prin intermediul familiei Lichtenstein ,cu care se împrietenise.El însuși declară,, cu toate că sunt protestant ,ca artist am fost atras puternic de text ,iar melodia caut să o răspîndesc cu bucurie -alcătuind diverse prelucrări.Încă din tinerețe –am învățat diverse versuri populare a naționalităților .Caut să le înprospătez melodiile ,pe cît posibil. Melodia,în fapt s-a născut din cîntecele populare de odinioară. În acest fel am învățat și unele melodii etnice evreiești. Compozitorul Bruch i-a dedicat-o prietenului său ROBERT HAUZMAN –celebrul cantor al vremii și bun prieten cu marele compozitor. În fond compoziția lui Bruch este o prelucrare adaptată după Bethowen.La început partitura a fost scrisă pentru un cvartet în care Cello conduce firul muzical iar Harpa întregește armonia melodiei. Solistul, respectiv cantorul susține –dă viață textului religios. Muzicologul Idelsohn a fost primul care a răspîndit cunoscuta melodie, care însoțește textul Col ,,Nidre,,în 1929. Orchestrația compozitorului întregește ,dînd textului o înălțare spirituală,specifică momentului dovedind prin aceasta pe lîngă o artă muzicală frumoasă,un moment de înălțare deosebită.De altfel, însuși compozitorul Bruch a menționat în una din scrisori: Am văzut în textul ,,Col Nidrei,, nu numai un prilej de compoziție ci, o prelucrare artistică a unei melodii populare! Continue reading „Paul LEIBOVICI: Kol Nidrei – ,,Glasul Pribegiei”” →

Paul LEIBOVICI: Războiul de IOM KIPUR

Despre modul surprinzător al acestui război, au fost umplute, rând pe rând ,paginile cotidianelor. Istorici, strategi militari, reporteri au așternut pe nemiloasa hârtie, pe care se pot scrie impresii, articole de pe front, analize a unor persoane competente și din păcate numeroase amintiri despre cei care au căzut. Eroi!? Scriitorii prozatori, istorici au cercetat documente, au dat ascultare înregistrărilor membrilor de guvern, militarilor de toate gradele, camarazilor și familiilor îndoliate. Doamne!! Cât material autentic s-a putut aduna, lectura ! Câte interviuri s-au putut înregistra! Toate materialele cercetate- expuse mai sus au format de-a lungul –aproape a 50 de ani subiecte a unor volume de proză, poezie, texte muzicale …și interviuri cu familiile celor căzuți atât pe frontul sirian cât și egiptean. Este o vorbă românească –din bătrâni ,,Să nu dezgropăm morții,, Adevărat! Dar avem datoria să amintim tinerelor generații, să le punem în față ,,adevărul,,! Trebuie, avem datoria patriotică de a da pe față ,,adevărul crunt,, iar conducătorii actuali ai țării și nu mai puțin NOI cetățenii să fim pregătiții –pentru a nu fii surprinși!!!

Gara centrală a autobuzelor din oraș devenise neîncăpătoare. Încă de la primele ore ale unei dimineți călduroase tineri și chiar unii cărora firele de păr alb-gri le întregeau podoaba capului, se îndreptau, avînd privirile încețoșate spre acest loc. Autobuze fie ale Eget-ului,fie militare înconjurau străzile din apropiere. Fiecare avea scris cu litere mari –groase un număr-o cifră. Viitorii luptători –încă mai purtau haine civile, dar pe spate le atârna rucsacul neîncăpător al echipamentului. Femei tinere, îmbrăcate în rochi de sărbătoare își țineau pasul, ca să fie cât mai aproape de soți, frate sau chiar părinte –recrutat –printr-un ordin scurt -. Unii dintre acești bărbați luptaseră –nu demult în Războiul pentru cucerirea Ierusalimului. Poate mai păstrau, ca semn de amintire, undeva prin buzunarele uniformelor, acel ordin, sau vreo notiță de amintire. Acum însă recrutarea făcută ad-hoc i-au găsit nepregătiți. În privirile, pe fețele nebărbierite, pe frunțile pline de sudoare se puteau distinge nuanțele inoportunității,semnele de mirare, grija față de necunoscut! O parte din autobuze s-au îndreptat spre curțile cunoscute ale Unității de care aparțineau, alte cauciucuri sub care șuruia ,,glasul vitezeii,, amestecat cu praful care acoperea ferestrele, luau ,,drumul necunoscutului,, podișul Golanului sau șoselele care duceau spre CANAl. În Gara Centrală, după ore de vîlvă, lacrimi vărsate pe podiumul central și din preajma autobuzelor se mai auzeau discuții aprinse, îmbrățișări și țipete: RĂZBOI!…Iar un nou RĂZBOI! Și vocile disperate, amestecate cu lacrimi, sughițuri, privirile întunecate …amorțelile unora, spaima din glasul copiilor se amestecau într-o continuu șușuială, neagră, amară! . Arie-vecinul de la etajul doi, care nu de mult se întoarse de la o concentrare de câteva săptămâni, de-abia ne povestise cîte ceva din , peripețiile,,sale într-o noapte cînd făcea de gardă …departe de unitate. EL , telefonul și vîjîitul vîntului care-l cuprindea .În zări …nici o rază de lumină! Doar zorile dimineții i-au indicat locul,,se afla între o cabană și întinsul mării! Înainte de a fi eliberat ,a primit ordin de a se prezenta la,,unitate,, Primise –cu emoție Continue reading „Paul LEIBOVICI: Războiul de IOM KIPUR” →

Paul LEIBOVICI: Memoria nu uită! Societatea nu iartă

5 Septembrie 2019 –Helicoptere israeliene și germane au zburat peste monumentul ridicat în Germania în memoria sportivilor israelieni –la OLIMPIADA INTERNAȚIONALĂ de la MUNCHEN -1972-uciși mișelește de o grupare a teroriștilor arabi intitulată ,,SEPTEMBRIE NEGRU,, La inaugurarea ,,Monumentului,, a participat RUBIN RIVLIN-Președintele Statului ISRAEl cît și reprezentanți ai GERMANIEI. Evenimentul de tristă amintire s-a petrecut în cea de a doua săptămînă a Jocurilor Olimpice-1972. În acea perioadă-Germania era încă împărțită în două state: unul ,,democrat,, sub cîlcîiul comuniștilor și GERMANIA liberă. Evenimentul mîrșav s-a petrecut în cea de a doua săptămînă a desfășurării JOCURILOR-în Satul olimpic unde din păcate, după anchetele desfășurate ,siguranța participanților nu era suficientă.Tragedia acestei olimpiade a amintit pe cea din anul 1936 pe cînd ADOLF HITLER și-a făcut propaganda fascistă în obținerea dictaturii. Filmul documentar realizat ,,O ZI De SEPTEMBRIE,, pune la îndemîna spectatorilor un document istoric, prin care spectatorii din zilele noastre au prilejul de a constata insuficiența măsurilor de securitate abordate de guvernul germaniei libere. ,,SATUL SPORTIVILOR,, respectiv cabanele unde erau găzduiți sportivii israelieni ,nu erau suficient de apărate. Circulația nu era supravegheată ,constatîndu-se lipsa unor gărzi înarmate . Într-un interviu cu ziariștii Sereg Gradarg și Aharon Klein ,relatează în presa vremii- despre ,,insuficienta securitate a dormitoarelor israelienilor;libera trecere,plimbările necontrolate .Cu toate că autoritățile germane au promis ,,securitatea specială,,a israelienilor –aceasta nu a fost îndeplinită. Ziarul,,Der Spiegler,,din 2012 relatează ,,cu trei săptămîni înainte de OLIMPIADA,la Beirut a avut o întîlnire a palestinienilor din gruparea teroristă .Ministerul de externe german a avut la îndemînă toate declarațiile în scris ale teroriștilor palestinieni .Serviciile de securitate de la Munchen avînd informații exacte, puteau lua cele mai stricte măsuri de securitate-ceea ce nu s-a realizat. În seara de 4 septembrie 1972 –la Muchen a avut loc spectacolul ,,VIOLONISTUL De Pe ACOPERIȘ,, în rolul principal actorul israelian Smuel RODENSCKI. Sportivii israelieni au fost printre spectatorii care au aplaudat cu entuziasm.Apoi, s-au întors la cabana rezervată odihnei sportivilor israelieni. Teroriștii din gruparea,,Septembrie negru,,au fost văzuți ca purtători de arme și grenade.Pe data de 5 septembrie 1972 ,după cum se poate vedea în filmul documentar, aceștea au fost observași cum treceau liberi prin satul unde erau cabanele de odihnă –camerele rezervate israelienilor. Primul care și-a dat seama că ceva se petrece în apartamentele respective –a fost IOSEF GUTFROIND- judecător sportiv. Menționez deasemenea pe MOȘE WEINBERG-care s-a luptat cu teroriștii ,ducîndu-i spre alte încăperi,unde nu erau israelieni. Gad Tzalani-a reușit într-o măsură oarecare și după o luptă sîngeroasă –să-i îndepărteze pe teroriști. Deasemenea sportivul Iosef ROMAN –luptător în Războiul de șase zile din 1967,a reușit să-l atace pe unul din banda teroristă,înainte de a fi el însuși grav rănit. Atacul terorist al bandei ,,Septembrie negru,, a avut un final tragic pentru israelieni .9 sportivi din reprezentanța israeliană au fost omorîți :I.GUTFROIND,KAHAT ȘOR-antrenor; AMITZUR ȘAPIRA-tatăl lui Andrei Spitzer; IACOV SCHAPIRA –judecător;Eliezer HOFMAN-în vîrstă de 18 ani;MARK TALBIN; DAVID BERGHER, ZEEV FRIDMAN și ALON DANI-care a sosit în Israel din Uniunea Sovietică cu patru zile înainte de începerea Jocurilor Olimpiadei.Cei 9 sportivi care au fost uciși: Gutfroid,Kahat ȘOR,Amitzur Șapira ,Iacov Springer,Eliezer Halfin,Mark Talbin,David Bergher și Zeev Fridman,Andrei Spitzer. .

Îmi permit, să mă opresc la doi din delegația sportivilor care au reprezentat STATUL ISRAEL: KAHAT ȘOR –originar din Podul Iloaiei –Județul Iași –el a preluat numele de la bunicul său. A fost un sportiv care a practicat mai întîi tenisul,ski și apoi s-a dedicat,,tragerii la țintă,,.Cu timpul a fost calificat ca antrenor al acestui sport,ajungînd de a fi menționat printre sportivii internaționali. Michal-fiica acestuia a declarat,,tata –în plină iarnă cînd era imposibil de a se antrena,aducea sportivii acasă și-i antrena în,,ridicarea de greutăți,,. Întreaga familie a făcut alia în Israel în 1963 Continue reading „Paul LEIBOVICI: Memoria nu uită! Societatea nu iartă” →

Paul LEIBOVICI: Panica știrilor

Merg încet se țin de mînă/ Și se leagănă ușor /Un bătrîn și o bătrînă /Adînciți în lumea lor.Se opresc, își trag suflarea / Și se țin mai strîns de mînă /Sunt bătrîni dar ei la Domnul/ Mulțumesc că-s împreună.

Suntem în gruparea de vîrf. Facem parte din elită…! Nu numai elita vîrstei israeliene ..ci a LUMII!! Ei asta e o adevărată onoare. Nici n-am visat cîndva ca Noi să fim clasați-și încă cu ce titluri în cea mai ÎNALTĂ clasă a omenirii! Mă întreb, cum am ajuns să fim la o așa treaptă asemănătoare cu cea a Familiilor cu Chevrolet la scară, cu servitori în haine cu nasturi auriți și meniuri servite la cele mai renumite restaurante!!! A dat peste noi ,,bafta,, și nici că putem scăpa de Ea! Ce mai încolo și încoace ,,așa baftă ..pușchea pe limbă! Reporteri de la Televizie, Radio și pînă la ziarele care stau grămadă la colț de stradă…nimeni nu mai înghite ,,gogoșile,, lor ! Pe rînd, pe rînd doresc să ne ia interviuri, să ne foto-filmeze..să asculte povestea noastră. E o căldură nebună ,care ne reține de la treburile casei și nici măcar nu putem ieși la cumpărături în Piața orașului, ca să nu vă mai povestesc de cumpărături la SUPER-delicatese, Hipermanufacturi sau încălțăminte. E vară tropicală! Sudorile ne trec! Așa că ședem la vatră și nu deschidem ușa nici măcar vecinei care tot ne îndeamnă: puneți sacul cu gunoi la ușă și-l duc la cămară. Lizica, o fi avînd vreo 30 sau peste –la orele dimineții se îndreaptă spre Studiourile cu emisiuni televizate și radio-transmisie. O privim de la etajul al optelea-acolo e mica noastră locuință, de peste 30 de ani. De la fereastră –chiar și la orele mici ale lungilor nopți –avem o imagine superbă. Luna cu stele. ,,De vrei să-ți cauți fericirea? Îți spun copile, dragul meu, /În suflet e desăvîrșirea,/Acolo o vei găsi mereu! Nu pe străzi copile!. Dragoste pe băncile întunecate iar, la picioare sticlele în grămezi. Pînă nu demult ne petreceam vremea privind și ascultînd ditai-mai crainicii care ne îmbogățeau cunoștiințele cu d-ale lumii valuri.: La New York –bătăi în cartiere, la Londra Prințul moștenitor a hotărît să-și scrie testamentu…PRINȚUL! ați citit bine…nu maică-sa !? Împărăteasa la ultimul interviu a povestit tocmai de ce culoarea ROZ o preferă la sindrofii! Acum, dacă deschidem televiziunea …ne ia cu frică..ne zguduie de parcă stă în prag ,,omul negru,, cu lancea spre noi, gata-gata să ne…Nici că ecranul nu s-a luminat prea bine ,ca să o vedem pe crainica-vecina de care vă aminteam și hop! Din grupa cu cel mai mare procent de riscuri al epidemiei CORONA fac parte bătrînii,adică cei care au peste 80 de ani! De dimineață și pînă la miezul nopții suntem amenințați NOI, cei care am defrișat pămînturile țărișoarei noastre, Noi cei care am luptat la eliberarea Ierusalimului, NOI…Noi…! Pe la orele amiezei, cine credeți că s-a așezat în fața camerelor de vedere și plescuia (pardon își dădea cu părerea..că de e profesor doctor –mare personalitate în lumea cercetărilor medicale Mister Octavia –medicul nostru care ne consulta, ne prescria cîte un sirop de tuse …acum pleda: ,,Ceea ce poate salva societatea noastră MASCA și IGIENA! Tănăra vecină –crainica de la etajul II, cea care elegantă, dar și frumoasă, că are o strălucire în privire de mai mare dragul-ea cu o voce stinsă: domnule profesor care sunt grupurile pe linia întîi? BĂTRÎNII!., ,Merg încet se țin de mînă/ Și se Continue reading „Paul LEIBOVICI: Panica știrilor” →