Prispa avea cam peste trei metrii lungime, dar lățimea se potrivea pentru cele necesare unui comfort de odihnă. Măsuța împrejmuită de cele trei scaune cuprindea tocmai spațiul necesar. La orele unei după-amiezi cînd soarele își arunca, din cînd în cînd fășia colorată într-un galben roșiatic peste arborii cu crengile încărcate, lăsînd în voie să ajungă pînă în prispă doar sclipirile voioase. Peretele destul de înalt cu ușa de lemn a cărui ochi de sticlă luminat puternic ne despărțea de una din camere.Mirosuri îmbietoare ne turmentau simțirile. Desigur stăpîna casei era în toiul pregătirilor. Cîte un val de parfum fin ne vestea prepararea unor bunătăți sau cum îngîna nea Nichifor, de-ale Linei, scoțînd un zîmbet discret în care se deslușea secretul ,,parfumului,, din camera alăturată. Ne despărțea de bucătăria în care Lena zorea de treabă, un perete pe care erau înșirate –într-o ordine coloristică cîteva fășii de pînză a căror țesături erau presărate cu broderii:Ici trandafiri de un roșu aprins pe care zbîrnîia un roi de albine a căror aripioare străvezii lăsau să se întrevadă roșul intensiv. Pînzele cu distinsele cusuturi vioaie înșirate de-a lungul și latul peretelui, dădeau un aspect micii încăperi a unei adevărate expoziții de ,,lucru manual,,. Din cînd în cînd își lăsa a fi observată prezența prin spintecătura ușii. Un corp svelt, susținut de picioare acoperite pînă la genunchi de fusta, bine strînsă la șold de unde se prelungea partea superioară a unui trup desvoltat. Cămașa din poplin vernil se acorda cu fusta maronie care avea brodată pe ici- colo buchete de flori gălbuie acoperite parțial cu frunze lunguiețe verzui ca și culoarea ochilor stăpînei. Vrei nu vrei ,privirea-mi fugea către cea care ,cu tot zorul pregătirilor ,mai arnca cîte o vorbă: sunt din vremea tinereții…pe cînd ochimi erau ageri și degetele țineau acul care împungea .O parte aparțin mamei lui Nichifor. Poate veți avea prilejul să trecem pe la casa mamei. ..,,Mîini de aur,, nu alta….M-am apropiat de originala expoziție de ,,lucru manual,, privind țesăturile delicate,îmbinarea colorilor-armonioasă !
-Tăicuță Nichifor ,..sărută-i degetele …mare artistă!
Nu apucasem să mă așez ,cînd se auzii glasul cu intonație molcomă :-Nichifor,pofteșteți musafirul la un pahar de vin și…o mămăligă!
Lina tocmai răsturna din ceaun mămăliga a cărui abur se împrăștia ,iar eu îl absorbeam și-mi umpleam ființa .Drept în mijloc ,pe un rotund de lemn se instală ,mîndră,gălbuie prințesa serii,,mămăliga,,căreia Nichifor îi alătură vreo cîteva felii de caș,brînză de burduf și pe o tavă stăteau înșirate ouăle care-mi făceau cu ochiul!
–Să cinstim ,prietenul! Gospodarul se ridică ținînd în dreapta sa paharul cu vinul de un roșu aprins ,strălucind între pereții de sticlă cristalină. Golgăitul licoarei se afla în cele trei pahare care se uneau drept deasupra bunătăților .Sărbătoare ,în toată regula! Cele trei pahare sau alipit sub razele luminoase care se lăsau molcome asupra noastă. Urările s-au încălecat,unite iar privirile pline de voie bună glăsuiau de la sine.
Lina ne pofti să gustăm din bucate! Apoi adăugă :mai întîi …cu coada ochilor am făcut aceleași mișcări ca nichufor:peste globul auriu am pus bucata de brînză .Se făcu tăcere.
-Poftiți serviți și din celelalte,ciripi Lina .Avea o voce subțire ca firul de ață cu care brodase pe pînzele expuse.Ce mai o artistă,nu alta. Apoi am înfipt furculița din nou în mămăliga de pe platou .Gîndul îmi fugea ,kilometrii înapoi spre mămăliga pe care învățasem s-o prepar,într- cratiță în care fierbeam apa. –cu bubă voința dumneavoastră,mă adresasem Linei,care pregățise ,cu mare grijă bunătățile aflate pe masă .
-Nichifor ,în preajma toamnei a pregătit cîteva feluri de brînză,pe care le păstrîm în beci,la loc uscat:caș din lapte de oi,brînză la burduf…
-Mămăliga ,e ca un tort din făină de porumb,și privirea-mi scruta ceea ce mai rămase pe platou…
-Puneți apă în ceaun și o lăsați să fiarbă ,apoi adăugați sare și presărați puțină făină de mălai…de cum dă apa în clocote luați cîte o mînă de mălai cernut…Privirile ni s-au întretăiat ,iar gazdele mi-au îndreptat privirea spre polița unde se afla ceaunul,sacul de pînză cu făină …-Înțelesem că succesul unei simple mămăligi constă,,în produsele și modul de preparare ..cu cratiță și fără melesteu, produsul nu e mămăligă…ci ,,ligă orășenească”?
Nichifor coboră cele cîteva scări care duceau spre un beci ,din care reveni cu o damigeană din care a umplut paharele ,îndemnăndu-mă la ,,păcatul,,din urmă.
-Lena puse în farfurii o nouă bunătate și mă îndemnă…gustați că se potrivește cu băutura..S-o fi potrivind,îmi ziceam în sine,dar eram ghiftuit și un pic amețit.E drept că vinul din damigeană nu numai că avea o altă culoare-parese rozie,dar era plăcut și parfumat.Nichifor își împletii cele zece degete,,lăsă privirea să atingă un punct îndepărtat și după ce murmură cîteva propoziții privirea i se opri pe fața luminoasă a nevesti.Apoi cu glasurile smerite pronunțaseră:AMIN!
Seara.Nu era de-abine întuneric,și pe prispă ne învălui curentul plăcut al unui vînticel .Ramurile copacilor își începeau dansul nocturn.Ici,colo cîte o pasăre zburdalnică sărea de pe o ramură pe alta .Privirea din ochii ei îmi aminti de vesele mele vecine de pe ramurile verzui,care desigur mă căutau..în neștire…Prietenii ,îmi pueau fel de fel de întrebări ba despre viața din Israel, ba despre Ierusalim…Lena ,de altfel mi-a povestit de propunerea preotului din Bordești care dorea să organizeze o excursie pentru întreaga regiune. Nichifor dădea semne precum că-i vremea tîrzie …iar după planul făcut ,ne așteaotă o călătorie pe cît de plăcută pe atît de plină de surprize. Lena privii cer.ul senin c.u pete de nouri albe,murmură cîteva vorbe și intră în casă.Camera mea era luminată,iar geamul larg deschis.O seară de neuitat!
———————————–
Dr. Paul Leibovici
Rehovat, Israel