Paul LEIBOVICI: INSULTAȚI BELARUS ( I A )

Spectacole lectură.

Acțiune de solidaritate a teatrului dramatic ,,Fani Tardini” din GALAȚI.

 

Am cunoscut, desigur situația grea prin care trec cetățenii din Belorusia în ultima perioadă din pricina unui guvern condus de autoritarul și am putea spune conducătorul ATOT PUTERNIC-DICTATORUL  ALEKSANDR  LUKAȘENKO.

Belorusia este o republică prezidențială ,guvernată de un președinte. Mandatul acestuia a fost –după lege-doar de cinci ani. Conform constituției din 1999 președintele poate avea parte de două mandate. Lukașenko a fost ales în 1994.Referendul privind prelungirea mandatului a fost demult depășit .La alegerile din 2004 nici unul din partidele politice nu a obținut majoritatea în parlament. OSCE-ul a declarat că alegerile –nu au fost libere. La alegerile prezidențiale din 2006 ,Lukașenko a candidat împotriva lui Aleksandar Milinkieva –care reprezenta o coaliție a partidelor din opoziție. După alegerile din 2010 protestele opoziționanților au invadat străzile din Minsk .Multe persoane au fost arestate ,inclusiv Candidații prezidențiali .Au fost bătuți  și arestați de miliție. Sannikov –unul din conducători a fost condamnat la închisoare. Țările din occident au declarat în unanimitate împotrivirea dictaturii și a lui Lukașenko .Guvernul Belarus a fost criticat pentru încălcarea ,,drepturilor omului,, și pentru persecuția organizațiilor democrate,a ziariștilor,a minorităților naționale și politicienilor din opoziție.

Fostul Secretar de Sta al Statelor  Unite ale Americii Candoluzza Rice a etichetat Belorusia  ca fiind un avantpost al tragediei din lume. Relațiile bilaterale cu Statele Unite ale Americei sunt tensionate.Guvernul Belorusiei este criticat pentru activitate împotriva presei.Numeroși ziariști au dispărut.Belorus sau Belorusia  denumită Republica Belarus ,este o țară din Europa de est vecină cu Rusia,Ucraina,Polonia ,Lituania și Letonia.Capitala țării este orașul MINSK. Pînă în sec,XX-lea teritoriul Belorusiei moderne aparținea mai multor țări :Polonia,imperiului Rus.

Parlamentul republicii a declarat suveranitate BELORUSIEI la 27 iulie 1990.Belorusia și-a declarat independența pe 25 august 1992. Alexander LUKASENKO este Președintele țării din 1994 El a continuat politica din epoca sovietică,întru care perpetuarea proprietății de stat în economie și nu numai. Alegerile din ultima perioadă au fost incomode iar adversarii politici ai președintelui au fost supuși privațiunilor .Peste 70% din populație de 9,49 milioane de locuitori ai Belorusiei au votat pentru alte partide politice. Belorusia este denumită și Rusia Albă-denumire căpătată  la sfîrșitul sec.XVI-lea din partea lui Jerome Horsey .Oficial ,numele complet de ,,REPUBLICA BELARUS,,.După război,Belarus a fost unul din cele 51 de țări înscrise oficial în Cartea O.N.U. STALIN a impus o politică de sovietizare pentru a o izola de influența occidentului .În 1986 Belorus –a fost expusă semnificativ efectelor exploziei Centralei CERNOBIL din Ucraina. Alexander Lukașenko –urmaș fidel a politicii staliniste –dictator –a declanșat un val de proteste împotriva nu numai a celei care a fost alese de majoritatea poporului,,SVETLANA TIHANOVSKAIA ,,ci și a sute sau poate mii de opozanți care au ieșit în stradă ,iar grevele generale au paralizat țara ,pentru perioade lungi-săptămîni și luni de zile. Dramaturgul rus IVAN VIRIPAEV  o denumește ,,  revoluție magică,, .Oameni de artă precum scriitori,muzicieni,pictori și sculptori ,intelectuali de toate gradele s-au alăturat maselor ieșite pe străzile capitalei,protestelor înverșunate și din păcate ,,vărsate cu sînge,,. În aceste grele împrejurări-poate unice în europa ,un dramaturg ,din rîndul artiștilor creatori a scris ,în timp ce mergea la proteste, o piesă de teatru despre  realitatea  în care trăia el însuși împreună cu toată țara. ANDREI KUREICIC-dramaturgul revoluționar a creiat o piesă dramatică de mare intensitate ;o imagine a ceea ce se întîmplă în Belorusia zilelor noastre. Este un strigăt de ajutor și un semnal de alarmă. ,,Piesa dramatică,, INSULTAȚI BELARUSIA-BELAURUS(sia) a fost tradusă în engleză,, Belaurus(sia)Woridwide,, Reading Project ,care a fost apoi tradusă în 21 de limbi. După un prim-spectacol lectură (12 septembrie 2020) care a avut loc pe scena Herson-Ucraina ;proiect conceput de John  Freedman –de altfel traducător al piesei în limba engleză. Menționez ,pînă în prezent peste 80 de teatre din 28 de țări ,de la New York la Boston ,Hong Kong, Londra ,Edinburg ,Haga,Amsterdam,Sockholm ,Praga,Budapesta ,Vilnius,Tel Aviv, Continue reading „Paul LEIBOVICI: INSULTAȚI BELARUS ( I A )”

Paul LEIBOVICI: UȘA E DESCHISĂ !

,,Bărbatul este un cod, femeia este evanghelia” – VICTOR  HUGO

Titlul mă îndeamnă să intru de îndată, chiar dacă anii ne-au despățit, chiar dacă părul s-a albit …dar ,,prima dragoste” a rămas cufundată, învelită cu grijă și la cea mai gingașă atingere poate, din nou să răzbească spre lumină, spre razele de soare care cîndva dădeau viață scenei, echipei de tineri actori, regisori și secretarului literar-dramaturgul teatrului. Teatrul pe care l-am clădit, în acei ani -1955-îngrădiți de legile nescrise, dar aspre, riscante însemna o îngrădire a libertății gîndirii, visului, imaginației. Doar elanul nostru tineresc, creator ne-a dat puterea morală și fizică. Visam cu toții în a crea o scenă a cărui repertoir să stîrnească setea de cultură pentru tînăra genereție, un repertoire în care literatura dramatică romînească să se împletească în mod organic cu cea universală. O desbatere liberă,creatoare!

…Se mai lucra la șlefuitul podelei scenei, zgomotul uneltelor, a forfetei meseriașilor era în pină desfășurare. În paralel undeva, într-o încăpere de sub scenă, în jurul unei mese nejeluite ne-am adunat într-o dimineață a începutul sezonului toamnei. Ploile și șuieratul vîntului care venea dinspre Dunăre se făceau neauzite, nesimțite. Eram entuziasmați:clasa de tineri actori repartizată la noul și tînărul Teatru care se înscria pentru prima dată în catalogul Direcției Teatrelor din Romînia, era formată absolvenții Facultății de Teatru din Capitală. Printre actorii-pionerii-GINA PATRICHI și ȘTEFAN BĂNICĂ.

Singurul veteran al scenei CRIN THEODORESCU –căruia i se încredințase marea și greaua misiune de a da viață unui tînăr teatru provincial –la Galați. De abea desprins din ani de pregătire  a clasei de regie Valeriu MOISESCU plin de entuziasm făcea propuneri pentru repertoriul anului 1955. Ca secretar literar –cu o mică experiență ,doar de un an la Teatrul din Brăila aveam în grijă alcătuirea  repertoriului. Absolvent al clasei de critică literară cît și experiența mea de cronicar și ziarist m-au ajutat la alcătuirea repertoriului.    Vremea nu îngăduia prea multe dezbateri,așa dar în fața tinerilor –a clasei Buzescu-au fost puse spre lectură o piesă din literatura dramaturgiei clasice romîne.  ,,D-ale CARNAVALULUI,,.

,,Ușa era deschisă” propunerilor din partea regisorilor dar și a tinerilor entuziasmați de a păși ,pentru prima oară,pe scena profesionistă în fața publicului.

65 de ani de la primul pas! 65 de ani de dezvoltare a unui teatru profesionist la GALAȚI.Cu alte cuvinte,,Ușa a rămas deschisă ,,actorilor ,regisorilor,dramaturgilor și bine înțeles specatatorilor.

Suntem într-o perioadă mondială critică-a Pandemiei-care aduce zi de zi victime .Dar porțile teatrului ,scena,tinerii dramaturgi,actori și regizori –sunt maeștrii medicinei moderne ,care prin intervențile lor culturale vin să vindece sufletele ,dînd speranță în ziua de mîine. Teatrul Dramatic ,,FANI TARDINI,,din Galați ,în pofida tuturor neajunsurilor ,,A deschis ușa,, -monodrama dramaturgului ANDREI VELEA –scriitor gălățean. A.Velea –scriitor a căror numeroase volume de proză și versuri au apărut în decursul anilor la cele mai prestigioase edituri. Debutul în publicistică la realizat prin publicarea în revista Gălățeană ,,Școala Galatei,, ;primele lucrări în proză au văzut lumina tiparului în revist,,CALIGRAF,,  Printre altele voi cita,,,,Plaja de la Vadu,, editura,,Bruner-Timișoara;  ,,Orgoliu,,editat la Centrul cultural Dunărea de jos,, Impresionante nu numai în conținut ,dar și prin modul original de a prezenta ,,LUMEA e o pisică jignită,, -poeme;,,Hotel în ATLANTIDA,,apărută în editura,,Fundația culturală Galați. ,,Gimnasul fără plămîni,, -poeme apăute în 2010 sunt impresinante nu numai prin tema lor ,dar și a modului de prezntare-aș putea sublinai,,original,,. Poetu-prozator ANDREI VELEA –la numai 42 de ani a fost răsplătit cu numeroase prestagioase premii .Subliniez în mod special PREMIUL I primit în 2012. Continue reading „Paul LEIBOVICI: UȘA E DESCHISĂ !”

Paul LEIBOVICI: Pandemia

,,Și ce-ar fi dacă, /Într-o zi blestemată/ Ne-am îmbolnăvii cu toții /  Deodată ?

Și medicii  și pacienții /Și părinții și copii ? / Ce-ar fi , ce-ar fi ?

Centrul orașului  cunoștea –în special  vinerea, o circulație, agitație amețitoare iar vocile se amestecau, se învăluiau într-o multitudine de sunete. Pluteau în văzduh. Se întreceau cu ciripitul păsărelelor –și ele îmbrăcate în hăinuțe purpurii, zburînd de pe o creangă pe alta, înconjurînd numeroasele crengi cu ramuri înfrunzite. Sub aceste creste a căror frunze strălucitoare, de un verde puternic, dar cu nuanțe bine echilibrate, erau înșirate de jur împrejur mese rotunde. Fumul țigărilor, celor care sorbeau cafeaua, înghițitură cu înghițitură, plescăitul vocilor formînd  un cor-mai bine zis o vâjuială. Amestecătură de voci, gîlgîituri sonore care  se răsturnau ca valuri imense, își întregeau zgomotul, adesea insuportabil. Chelnărițele nu pridideau cu serviciile, făcîndu-și loc printre valurile de oameni care inundau trotuarele. Sacoșe încărcate, pachete cu marea lor diversitate de culori și reclame înfrumusețau peisajul. Orașul trăia fiecare moment ,,hohotele de bună-voie erau amețitoare! Strada principală a orașului semăna în diminețile sfîrșitului de săptămînă, ca valurile apelor învolburate. Autobuzele, mașinile particulare gîfîiau scoțînd pufăituri, scîrțîind, producînd sgomote de-a dreptul obositoare. Șușuitul comun se transforma adesea într-un cor bine dirijat, dar a cărui muzicalitate era de-a dreptul …obositoare!

La orele tîrzii, ale amiezii, treptat, treptat începea retragerea spre străzile laterale,către apartamentele personale,la treburile gospodărești. Cînd apusul se apropia ,liniștea își făcea loc parcă anunțînd: ssst!ssst! e vremea intrării în sărbătoarea odihnei, a Sîmbetei!

Acoperit de mister / Cădeau peste el umbre mari și adînci /Ca peste toți cei ce vin din cer…Rătăcind  pe stradă,/Și-a aruncat ochii peste o grămadă/ Stau pe prispă halucinat ,/M-a văzut …nu m-a văzut ?…Era așa de abătut /Ce m-a mișcat ?/ Cînd a strigat…:..O carte pentru o pîine /Să treacă copii…ziua de mîne!

Purta peste haina neagră, aruncat peste gît un șal de catifea. Era încălțat cu pantofi prin care străpungeau ,prin rosături, degete pămîntii. Buzunarele mari, adînci, ca niște pungi adăposteau cărți cu scoarțe de carton. Înghesuite, una lîngă alta, stăteau nemișcate, în așteptarea tăcută, monotonă a unei zile tăcute. Razele coborîte din înălțimi, reușeau să-i încălzească chelia înconjurată de firele lățoase, lungi care-i cădeau peste urechile care de-abia se întrezăreau. Privirea-i alerga spre porțile închise, spre ferestrele între deschise …Mergea alene …ținînd între palmele, nu prea mari, o carte cu foi de mărimea unor frunze de nuc; litere mărunte,negre, înșirate ca boabele de poame …Doar privirea-i zbura spre cafeneaua cu ușile zăvorîte.   Privirea ochilor aproape ieșiți din orbite, căutătoare în găsirea cuiva, a oricărui individ căruia să-i poată oferi ,,cartea,, – creația sa din care  potolea foamea copiilor. ,,CARTEA,, cuprinzătoare a frumuseții naturii, a conversației, a cîntului poenilor și al ciripitului. Ce poate fii mai melodios decît conversația dintre noi și sburătoarele care descind în zori pe prispa casei?! El, scriitorul, el înțeleptul care descifra fiecare sunet, bătaie cu ciocul în pervazul ferestrii…transforma finețea sunetelor în bogăția cuvîntului rostit! .

Rătăcind pe stradă / Aruncînd privirea spre mine…în ogradă!

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Pandemia”

Paul LEIBOVICI: Bradul

,,O crenguță de brad, amintiri /O ridic și-o sărut /Mă învălui pierdut în amintiri /Clipe de odinioară chiuind într-o gară /Cu prieteni din munți / Mîine voi pleca iară, ca-ntr-o zi de vară /Sus în munți cei cărunți.

Încă din anii fragedei  copilării, pe cînd eram la școala primară, învățătorul CURPĂN m-a scos în fața clasei cu treizeci de elevi. Purtam, peste hăinuțele groase  – căci gerul pătrundea pînă la oase, uniforma –un soi de cămașă dintr-un  material  gri-ca cerul înnourat și de jur –împrejurul gîtului –un guler alb apretat. Se apropiau zilele vacanței de iarnă.Învățătorul împărții micuților elevi o foaie pe care stătea scris o poezie,, A doua zi copii au fost scoși ,rînd pe rînd –la catedră.Recitam. Fiecare în felul lui. CURPĂN, mi-a spus ,,La serbare, vei recita” :

,,Sus pe culme bradul verde /Sub zăpada albicioasă /Printre negură se pierde /Ca o fantasmă geroasă/.Și privește  cu-ntristare /Cum se plimbă prim răstoarce /Iarna pe un urs călare / Iarna cu șapte cojoace.”

În luminițele bradului împodobit cu steluțe multicolore și fulgi de zăpadă-din vată albă. Stătem nemișcat,privind ba către Brăduț, ba către învățător. Cu vocea subțire recitam despre arborele tradițional, pe care-l văzusem pentru prima oară, la serbare ,,BRADUL,,

În anii tinereții, pe cînd urcam ca un fulg împreună cu prietenii  Carpații  și colindam cu ruksacul încărcat prin desișurile pădurilor,culcușul cel mai agreabil îl găseam pe lîngă tulpina unui brad. Zorii ne prindeau înghesuiți unul în altul, trăgînd de aceea bucată de pătură cu care ne înveleam toți cei trei cercetași. Ramurile bradului ne erau nu numai perna pusă sub ceafă ci și parfumul care ne învăluia, îl inspiram. Ajungînd la una din cabane, am desfăcut sacul cu merinde. Pe masa din brad – jeluită- ne desfășuram proviziile și cu o poftă uriașă îmbucam ouăle coapte, rupînd cîte o bucată din pîinea neagră pe care o cumpărasem din vreme. În jurul nostru se învîrteau ,din cînd în cînd păsări cu trupuri lunguiețe, pene alb-negre  și căpșoare din care izvoreau lumini jucătoare. De sus, de pe ramurile bradului  priveau către cei trei înfometați. Și  ele își găsiră odihna pe brazii din preajma noastră. Peste ani odată cu lărgirea orizontului, am descoperit semnificația folclorică a bradului, care a devenit una din sursele de inspirație ale poeților și scriitorilor clasici și moderni din literatura și arta romînească. Bradul,cunoscut sub denumirea ,,pomul vieții,, îl aflăm ca reprezentat în arta plastică. Cercetătorii documentelor traco-dacice, a căror vechime se pierde în trecutul îndepărtat, afirmă faptul ,,ramurile de brad,,au stat la baza unor compoziții complexe din spațiul carpato-danubian. Voi încerca să trec ,în scurta relatare, prin provinciile și cu deosebire prin satele romînești.

De pildă în Țara Oașului ,apare motivul bradului pe ușile de la intrare.În zonele Vîlcea ,Argeș Vlașca și Ilfov se obișnuiește a imprima imaginea sa pe lăzile de zestre. Iar în satele din munții Apuseni  și în Banat cusăturile, broderiile cu fir de aur și argint, în combinație cu arnici negru, roșu și vișiniu scot în relef ,,bradul,,.

Adesea ,,ceramicele din Țara Zarandului au ca motiv principal ,,bradul,,; deasemenea obiectele de ceramică din Vîlcea și Olt l-au adoptat ca simbol. Profilul mitic al bradului este elementul cel mai vechi și deasemeni cel mai dominant:apare totdeauna verde ,uriaș, tînăr și nemuritor. Adesea îl vom găsi pur și simplu ca o prăjină,un par înfipt în pămînt ,cu o pasăre îngemănată în vîrf ,construită din lemn. Această,,pasăre a sufletului ,,o vom găsi ca element de împodobire în satele din Sebeș-Alba sau ca simbol al puterii supreme –precum în Țara Oltului și la Gorj. Numeroase au fost întrebuințările pe care i le-au atribuit romînii :,,un june divin,,; iar prin verdeața lui veșnică ,a devenit  simbolul nu numai al tinereței masculine ,al nunții –ceea ce presupune existența unui,,cult străvechi al bradului,, ,atestat în Oltenia și Țara Vrancei. De altfel cuvîntul ,,brad ,,e menționat în cele mai vechi documente și a intrat în obiceiul ciobanilor de a se împărtășii ,înlocuind pîinea și vinul cu muguri de copaci –muguri de brad.De altfel, brazii apar în cadrul cetelor de feciori în colinde la poarta gazdelor ,în procesiunile tinerimii romîne; jocul ,,boriței,,a cărui rădăcină e bor-brad-brădeț.

În Țara Oltului bradul sau brădețul  este conceput nu ca soț, ci ca fiu nemuritor și veșnic tînăr al aceleia care va fi imaginată ca ,,Mama pădurii,, pentru agricultori  marea zeiță a pămîntului cultivat era îmbinată cu cerul(în calitate de soț)de unde cade ploaia  și cad razele  soarelui.O expresie populară,,Ai noștrii ca brazii,,e cunoscută ca principiu al tinereții masculine; bradul crescut și îngemănat devine simbol al iubirii și căsătoriei în textele populare din Țara Oltului, Mărginimea Sibiului.

Deasemenea BRADUL este simbolul masculin prin excelență,prezent în lirica de dragoste și în toate formele și manifestările culturale  folclorice  și etnografice, în poezia orală lirică ,,Măi băd/iță,meu cel drag,/Tu mergi sara la vînat;/Să-mi adești, puiule,-un brad / Frumușel,ca  tine nalt;/Să-mi tai dintr-însul  o făclie /Și să-mi faci o furcă mie, /Că sara cînd m-oi culca ,/ s-o pun în pat lîngă mine! /Și-oi gîndi că dorm cu tine!,,.În ceremonialul nupțial ,bradul adus la casa miresei îl reprezintă pe mire;e împodobit cu panglici multicolore și încărcat cu turte dulci,cu smochine, migdale și nuci. Bradul nupțial reprezintă pomul vieții, semnificînd belșugul, rodnicia și perenitatea. Obicei pe care-l întîlnim în mod deosebit în Muntenia, la Vîlcea dar și în Țara Oltului.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Bradul”

Paul LEIBOVICI: Calendarul

,,Timpul este o noțiune abstractă pe care o deducem prin schimbările (mișcările) produse lucrurilor” – ERNEST MACH

 

Originea cuvîntului ,,calendar îl vom găsi în termenul latin ,,Calender care înseamnă ,,registru care derivă din cuvîntul vechi ,,calendae prima zi a lunii romane. ,,Calendarul hebdomadar s-a stabilit pe baza deservirii fazelor lunii și datează din mileniul al II-lea î.Hr. Anul era împărțit în trei anotimpuri de către patru luni. Babilonienii foloseau calendarul de 12 luni care aveau, alternativ cîte 29 și 30 de zile.Calendarul în limba ebraică se numește ,,Luah. Împărțirea timpului s-a făcut după un calcul bazat  pe mișcarea lunii și a soarelui. Luna Nouă este elementul component important în privința măsurării timpului. Romulus a adoptat anul etrusc de 304 zile împărțite în zece luni. Hinduși  din zona Indiei au calendarul lor ,indienii au calendarul Keli Yugo; La Nepalezi calendarul începe în 20 oct.879; Bengalezi ,au calendarul sultanului Alauddin  Shah. Chiar și Francezi au adoptat calendarul după Revoluția Franceză. Numai Pompilius  a adăugat anului lunile Januarius și februarius. Calendarul Iulian a fost introdus de Iuliu Caesar în anul 46 î.e.n Acesta avea 365 zile împărțit în 12 luni,cu un an bisect. Calendarul Gregorian a fost stabilit de Papa Gregorie al XII în febr.1582.Acesta are 365,242503 zile.

Cunoaștem două categorii de zile-care nu le vom găsi în calendarul actual papal și nici în cel păgîn. Timp de 2000 de ani ,în lumea occidentală timpul a fost stabilit de același ciclul de șase zile pe săptămînă. Din timpurile cele mai vechi au existat confuzi în calcularea timpului.Fără mișcare, timpul nu poate fi calculat.Calendarul universal din contemporanitate se bazează exclusiv pe rotația  soarelui. Lunile și Săptămîna au fost stabilite complet arbitrar.El se diferențiază total de calendarul lunii-solar, stabilit încă de la crearea lumii. Expresia,,lună,,-moonth,,provine de la mișcarea lunei.Calendarul biblic se bazează pe mișcarea din natură, de la ani la luni ,la zile –incluzînd săptămînile-toate au la bază ,,mișcarea,,.De aici pornește și confuzia între ,,calendarul modern,,și cel antic. Calendarul actual are un ciclu săptămînal continuu, pe cînd Calendarul Creatorului măsoară fiecare lună în funcție de mișcarea lunei. Calendarul modern este un calendar solar care își întemeiază anul pe durata de timp necesar pentru ca pămîntul să se rotească în jurul soarelui. Ziua are la bază un calcul care se bazează pe timpul care durează pentru pămînt o rotație completă:24 de ore. În calendarul modern, săptămînile  și lunile nu se bazează pe nimic în natură.E bine de precizat că  fără mișcare , timpul nu poate fi măsurat:de la ani la luni,de la săptămîni pînă la zile …toate sunt calculate pe același criteriu al mișcării.

Îmi permit să arunc o privire retrospectivă asupra numeroaselor CALENDARE apărute de-a lungul miilor de ani, precizînd scopul lor unic : împărțimirea (calcularea) cît mai corectă, mai logică a perioadelor de muncă și odihnă, fie că e vorba de o religie sau alta. În antichitate ,,mișcarea lunei,,era factorul determinant pentru întocmirea calendarului. Aflăm din Scriptură că ,,luna nouă,,este perioada între o Lună Nouă și alta. Metoda de împărțire a timpului se baza pe o împărțire naturală-zile,luni,ani. Înaintașii noștrii acordau o mare importanță Începutului de lună. În acea zi –de început de lună,munca era interzisă.Acest fapt este subliniat în Biblie. Iată un termen,,zilele de tranziție,, care se păstrează și azi în Astronomie, dovadă că și împărțirea modernă a timpului își are sursele tot în Biblie.Luna Nouă începe cu un ciclu de patru săptămîni, iar luna nouă este următoarea  zilei de tranziție. Luna este o veche  metodă de diviziune a timpului, ceea ce vom observa la Continue reading „Paul LEIBOVICI: Calendarul”

Paul LEIBOVICI: Legenda ,,MOȘ CRĂCIUN”

Au trecut de atunci cîțiva ani buni,ba chiar și numeroase sărbători ale ,,CRĂCIUNULUI” dar excursia în LAPLAND rămîne neștearsă din memorie. Excursia, e drept, n-a fost în sezonul iernii, dar imaginile s-au păstrat căci pădurea deasă și CASA LUI Moș Crăciun” -imagini care-și păstrează autenticitatea de-a lungul anilor. Legenda a avut și în acele ,,zile de vară” o prospețime inimaginabilă. Parcul ,,Santa Clauuz,,din Rovani –Cercul Artic .Satul a fost întemeiat în 1989. Parcul e deosebit de tot ce am vizitat (parcuri,grădini cu o mare varietate de soiuri și culori de flori) iar îndrumătorii au fost de o amabilitate ,poate neîntîlnită altundeva. Orașul ROVAN (satul) e veșnic înzăpezit.Ne-am plimbat cu un soi de bicicletă –foarte confortabilă și ușor de mânuit ,pentru orice vârstă. De altfel, toată regiunea este înconjurată de păduri cu arbori semeți, frumoși, soiuri neîntâlnite  și destul de deși. Dar cărările sunt însemnate vizibil, încât –chiar fără ghid, nu te poți rătăci. Canionul Koromoma oferă vizitatorilor atracții deosebite, chiar în mijlocul ,,verii”. Excursia oferă imagini unice în ceea privesc ,,căderile de ape Auttikongas” – căderi de la mari înălțimi. Iar coloritul apelor –pentru privirea noastră de la depărtări ,,e fascinantă” – aș putea afirma ,,căderi basmice”. Una dintre excursiile care ni s-au oferit era la PYHA-LOUSTO-un parc de dealuri, sate antice și panorame basmice.

ROVANIEMY –capitala Laponiei, este cunoscută, mai degrabă drept ,,CASA lui MOȘ CRĂCIUN” . Orășelul a suferit enorme pagube în perioada celui de al Doilea Război Mondial ,,Rovaniemy  a făcut parte din grupul de sate resfirate în Cercul Artic, unde indigenii practicau agricultura pentru hrana animalelor și întreținerea familiei. În iernile dure, doar renii erau sursa de hrană, cît și animale de companie. După încheierea celui de al Doilea Război Mondial, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți –ALVAR Aalton a primit misiunea de a proiecta un nou RAVANIEMY. Înspirat de peisajul și viața sălbatică a Finlandei, Aalton și-a ales ca sursă de inspirație unică și originală, cel mai iubit animal al Finlandei ,,RENUL”. Văzut de la înălțime conturul orașului  seamănă într-adevăr cu un REN. În 1950 a fost construită o cabană specială pentru găzduirea D-nei ELEONOR ROOSWELT – soția Președintelui S.U.A – în inima orășelului. Casa ,peste vremi a devenit ,,CASA LUI MOȘ CRĂCIUN” care este înconjurată de un imens parc tematic dedicat faimosului ,îndrăgitului personaj de basm ,,MOȘ CRĂCIUN,,

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Legenda ,,MOȘ CRĂCIUN””

Paul LEIBOVICI: Drumeț pe plaiuri românești

Retrăiesc zilele de odinioară cînd urcam cu ușurință pe munții Bucegi. Excursiile noaste erau neplanificate ,spontane și nelimitate. Atît cît ne ținea ,,cureaua,,. Urcam tot grupul de colegi și colege avînd doar rucsacul pe spinare  pe care l-am umplut cu cele strict necesare, ca nu cumva să ne îngreuieze urcușul. Nimic nu era fix: nici cîte zile să rămînem, nici la ce cabane vom poposi,iar traseul îl parcurgeam în funcție de starea vremii. O luam pe un povîrniș însemnat care ducea spre vîrful muntelui. Dacă ne simțeam obosiți sau dacă ne apuca o vreme neprielnică ne adăposteam pe unde eram pînă apoi o luam iar la drum. Așa am reacționat cînd ne-a apucat ,,ploaia ciobănească,, ;o ploaie deasă și rece. Ne-am adăpostit la Costila. A trecut după numai cîteva ore.Iar am luat-o la drum.

Masivul Bucegi ne întîmpină c-am la o înălțime cuprinsă între 798-1055m. Mai întîi ne-am scăldat privirile. Încă în zori zilei am observat priveliștele, de o frumusețe magică- care ne înconjurau. Era zona de la poalele munților Vîrful cu Dor ,Furnica,Piatra Arsă.

Pentru a face alpinism pe Bucegi nu trebuie numai decît s-o pornești din Sinaia. Se poate pleca și de la Bușteni-o veche așezare care permite turistului să urce pe Bucegi  din diferite puncte. Bușteni a devenit ,în special după cel de al doilea război mondial ,una din cele mai populare orașe turistice. Excursiile și vacanțele petrecute aci sunt o adevărată plăcere și relaxare.

Noi am început urcușul în zorii zilei ,în așa fel ca razele solare ale amiezii să ne găsească la Cabană sau în apropierea acesteia.Aprovizionarea ne-o făcusem de cu seară,doar cu strictul necesar . Ne-am umplut cu apă sticlele ,pe care le-am pus în buzunarele rucksacului,plus cîte ceva de îmbucat.Am pornit-o la drum .Privirea ne era îndreptată mai tot timpul spre natura din jur.Respiram adînc căci aerul proaspăt,răcoros  ne dădea o stare de înviorare.Toate cărăruiele ,mai înguste cît laba piciorului,ori alteori mai late că puteam merge cîte doi-trei,dar pietroase,cu spițuri de piatră tăioase.De sub tălpile bocancilor se răsturna prundișul mărunt,iar semnele pașilor se îngropau în pămîntul care respira după ploaia din timpul nopții.Direcția noastră era Vîrful Babele.Aci  se încrucișează principalele drumuri .,,Ciupercile ,,de piatră de munte,,Babele,,-monumentele naturii precum ,,Sfinxul,,,care e numai la cîțiva metri de Cabană.Numele acesta i s-a dat în anul 1936 ;e înalt de 8 metri și are o lățime se 12 m.Privindu-l dinspre direcția Baba Vîntoaselor –o stîncă din preajma lui ,acesta are înfățișarea unui Sfinx. Numaidecît ,în apropiere de Sfinx ,am dat peste un grup de stînci a cărei nume e Babele sau cum li se spune ,,Altarele ciclopice din Caraiman,,fiind închinate Pămîntului,Cerului,Soarelui și Lunii ca și lui Marte-zeu al războaielor  și al agriculturii.

Așa cum se întîmplă și în alte locuri  din natură  unde apa și vîntul ,înghețul și dezghețul sunt adevărați sculptori ,meșteri în această artă a dăltuitului  natural,rocile de pe acest platou –gresii și calcare-s-au lăsat cioplite de diversele fenomene  naturale.Și iată că în decursul anilor au dat o formă acestor stînci ,cărora poporul le-a atribuit denumirea de Babele.

Pentru ca excursia să fie mai plină de farmec ,să avem cît mai multe povestiri ,ne-am hotărît să ne împărțim în două grupe .Unii din colegi au luat drumul din Bușteni pe cărarea însemnată cu semnul triunghiului albastru ,iar alții au urcat pe cea cu cruce .Așa am putut fotografia aspecte diferite și schimburi de impresii. Buștenii se găsesc la o înălțime de 883 m.Am pornit-o pe valea Urlătoarea Mică și Urlătoarea Mare pînă în cantonul JEPI.De aici ne-am orientat după semnul triunghiului roșu pînă sub Vîrful Ciocîrlia care se află la 2025 m. Aici drumul se încrucișează  cu cel însemnat cu o dungă galbenă care urmează linia telefoanelor și apoi spre Babe. E un drum care durează 5-6 ore .

Vă povesteam că o parte din grupul nostru a pornit-o pe poteca marcată cu crucea albastră,respectiv Valea Caraimanului (Valea Jepilor) care trece pe la cabana Caraiman la o altitudine de 2025 m.Acest drum e mai scurt și în acelaș timp mai lesne de urcat. După ce ne-am odihnit ,aruncînd de pe noi mai întîi hainele prăfuite și pline de apa ploii ,de transpirație ,ne-am spălat cu apă rece de la pompă. Așa ne-am înviorat. Ne-a răzbit și foamea.În popasul nostru am terminat întreaga provizie de alimente. Prin împrejurime am dat de o stînă ,turme de oi însoțite de un tînăr păstor  și cîțiva cîini.

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Drumeț pe plaiuri românești”

Paul LEIBOVICI: Opera ,,Nabucco” de Verdi

,,NABUCCO este opera care i-a atras recunoașterea generală a lui VERDI, drept compozitor”.

Cu ani în urmă, fiind la Milano,am avut prilejul să vizionez spectacolul ,,NABUCCO” a cărei partitură a fost compusă de VERDI. Opera se desfășoară de-a lungul a patru acte. Libretul a fost scris  și semnat de TEMISTOCLE SOLARA. Scenariul s-a bazat pe povestirea din BIBLIE (TANAH), în care guvernatorul  din acele vremuri îndepărtate i-a prigonit pe evrei din Eretz Israel și a distrus TEMPLUL din Ierusalim. Libretul (textele cîntecelor au fost compuse de Francis Koran. Întreaga compoziție muzicală o semnează GIUSEPPE  VERDI -1841. În scenariu sunt prezentate personalitățile biblice autentice precum Iermiahu, Ica și Daniel.

Premiera acestui gigant spectacol a avut loc pe data de 9 Martie 1842. Așa dar, suntem la o distanță de 180 de ani. Scenariul genialei opere are la bază adevărul  istoric al pribegiei poporului evreu în urma izgonirii din propria lui țară ERETZ ISRAEL. Evenimentul istoric –zguduitor- a stat –ca un document autentic-la baza scenariului. Corul sclavilor evrei –exprimă cu precădere –tema principală –Capitolul din Biblie.

Criticul muzical Giulian Bodendau a scris la vremea sa ,,Verdi a avut grijă –în compoziția sa- să fie cît mai aproape de capitolul bibliei”. (Există, de altfel și mărturii scrise-documente autentice –prin care atît scenaristul cît și compozitorul au coordonat textul și partitura muzicală a soliștilor, în spiritul impus de atmosfera vremurilor înainte de era noastră. În  Istoria celebrului scenariu scris de Temistocle SOLERA se relatează faptul că scenaristul i-a prezentat lucrarea literară mai întîi compozitorului Otto Nicolai. Deasemeni VERDI, pentru început –după ce a studiat scenariul, la respins. De altfel, în această priviință a  ,,studierii” de către compozitor am găsit diverse versiuni. Ceea ce cunoaștem din literatura –cronicile vremii- compozitorului VERDI i-a luat un timp îndelungat ,pînă a început să compună. Unii susțin ,că celebrul compozitor  ar fi dorit ca însăși partitura să fie cît mai apropiată de cîntările antice. Fiecare pasaj a suferit schimbări ,căci dorea ca autenticitatea cîntului să exprime –pe cît posibil –gîndirea eroilor autentici ai bibliei. Fiecare pasaj la scris și rescris ,studiind din aproape, pe cît posibil, autenticitatea exprimării muzicale. Pentru compozitor, era de o importanță deosebită ,,exprimarea muzicală, cu precizie creind în acest mod o atmosferă potrivită în pas cu distanța istorică, autenticitatea melodiei. Giuseppe VERDI s-a aplecat  cu atenție asupra fiecărei fragment, căci dorea să redea cu o cît mai mare autenticitate dominația brutală a lui Nabucodonosar și îngrădirile populației evreiești. Iată ,doar un scurt fragment din adevărul istoric: În anul 605 î.e.n. după moartea tatălui său Nabucodonosar preia puterea și începe o campanie de cucerire și întinderea imperiului. Între anii 598 -597 î.e.n. armatele sale au cucerit Iudeea și Ierusalimul. În anul 586 î.e.n. îi asuprește și-i gonește pe evreii, capturîndul pe Ioachim-regele evreilor, în timp ce oprește ca prizonieri o parte din tinerii evrei ca să-l slujească. După MIKRA printre aceștea au fost Daniel,Hanania,Mișol și Azaria. Cercetătorii din zilele noastre,precum Donald  Wiseman pe vremea cînd a fost custode la Muzeului Britanic , a descoperit și confirmat adevărul petrecut în anii 597 î.e.n.  Printre obiectele descoperite aparținînd acelor vremi îndepărtate este și o tăbliță a cronicii babiloniene precum și un fragment pe care stătea scris:în anul al șaptelea ,în luna kislev  regele Babilonului a mărșăluit din țara evreii ,a asediat cetatea lui Iuda,pe care a cucerito în luna Adar. După relatarea evenimentului istoric-ca bază a scenariului și mai ales a compozițiilor muzicale a lui Verdi,voi face scurte aprecieri a neîntrecutei compoziții și prezentării pe scena operei din MILANO. Citisem pagina introductivă a elegantului ,,Program,,în care se scria” NABUCCO, rege, eliberează poporul evreu din Babilon-anul 600 î.e.n.A doua eliberare a acestui popor, după cea din Egipt. Libertatea popoarelor, sfînt ideal al sec.XIX,secol al revoltelor naționale .VERDI este primul chemat în ași exprima într-o partitură care a devenit o avalanșă muzicală de înaltă calitate și fină alcătuire a partiturei. Uvertura la opera ,,NABUCCO” monumentală, compusă în 1842, a fost impresionantă prin multirala ei desfășurare care a provocat aplauzele auditorului, de cîteva ori în cursul execuției. Uvertura arată strălucirea lui Nabucco, care înțelege că Dumnezeu este unul și el aparține poporului evreu. Se aud acordurile care anunță celebrul cor. Excepționala orchestrație, muzica cuprinde publicul! O muzicalitate înălțătoare!

Continue reading „Paul LEIBOVICI: Opera ,,Nabucco” de Verdi”

Paul LEIBOVICI: Dan Pagis

Poet și cercetător literar al poeziei ebraice din perioada renașterii. S-a născut în orașul RĂDĂUȚI din Bucovina-România pe data de 16 octombrie 1930. La vârsta de 4 ani ,după ce a rămas orfan de mamă, care se îmbolnăvise, a fost crescut de bunici. –familia Auslander. În 1940 odată cu cedarea Bucovinei –Uniunii Sovietice – ,evreii din Bucovina și Basarabia au fost evacuați –în condiții neumane, respectiv au fost urcați în vagoane de marfă, fără a avea posibilitatea de a lua cu ei decât un rucksac sau o valiză cu cele strict necesare. Pe data de 13 oct.1941 ultimii 4000 de evrei au fost transportați la Atacki  și de acolo în Transnistria.  Dan, rămase în seama bunicilor de la o vîrstă fragedă, deoarece tatăl său emigrase în Palestina încă în anul 1939. După eliberarea din lagărele Transnistriei bunicii cu micul Dan s-au întors în România. În 1946 Dan  a emigrat singur în cadrul Emigrației tineretului –Aliat Ha-Noar,, în Eretz Israel. Legătura cu tatăl său a fost dificilă. Tănărul Dan a intrat în kibuțul Gad integrîndu-se în acest mediu. Apoi, a învățat la Seminarul kibuțurilor. Ca absolvent –educator a intrat în învățămînt. A fost mai  întîi învățător. După absolvirea Seminarului kibuțurilor,ca profesor a predat la Kiriat Gad. În 1956 se mută la Ierusalim și studiază la Universitatea Ebraică. A predat ca profesor la Gimnaziul Rehavia. În 1976 devine profesor în cadrul Univesității din Ierusalim și cercetător al poeziei ebraice din Evul Mediu…Primele sale poezii le-a publicat în  1949 și mai apoi în 1956. Toate aceste versuri de început au apărut în ziarele și revistele acelor ani. Dar, prima carte ,,ȘAON haȚEL,, (Ceasul din umbră)  în care a selectat o parte din operele sale a cunoscut lumina tiparului în 1959 .Pe parcursul anilor au cunoscut versurile sale noi apariții prin cele șase cărții. După fiecare carte , cronicari   au  analizat  , la vremea sa,mănunchiul de poezii,în revistele vremii. Dan Pagis avînd o formație intelectuală și cunoscînd cîteva limbi germana, franceza și engleza-fapt care i-a permis și  abordarea profesiei  de traducător și redactor. O ultimă carte a sa a apărut în 1991- Lucrarea conține numeroase versuri din arhiva personală cît și fragmente de proză.  O preocupare deosebită a poetului a fost perioada,,CATASTROFEI HOLOCAUSTULUI,,a anilor cînd evreii –nu numai din Bucovina ,Basarabia ,ci și din unele țări din Europa precum Ungaria,Polonia au fost măcelăriți fie în Camerele de gazare,îngropați de vii în urma nenumăratelor boli infecțioase, a lipsei de hrană elementată (Transnistria). Unul din primele sale versuri în care se reflectă suferințele celor evacuați ,,Scris cu creioane pe vagon,, a apărut în 1970. Trebuie subliniat faptul, aceste versuri ,prin puternicul lor mesaj au fost alese de a străjuii pe Andarta de la YAD VA ȘEM din Ierusalim. Le vom găsi deasemenea pe Andarta fostului lagăr de la Bîltzi. În cartea,, Poetul cu cerneală secretă,, vom citi versuri tăioase,precum ,,Nopți sigilate/În fumul tăios,de oțel/ în rătăcirea pescărușilor,fără țintă/la răspîndirea bărcilor negre. Amintim lectorilor, poetul se referă la trecerea forțată a Nistrului, unde și-au găsit pieirea numeroși deportați. În alte versuri ,,Fabricantul de arme,, exprimările sunt tăioase,, Aruncat ca un instrument în lingura războaielor/ Și tot ce-am trăit încet/ S-a dărămat.  Menționez în mod deosebit,,Poetul cu ceneală secretă ,,în care poezia ,,ULTIMA rugăciune a lui Saul,, este sguduitoare prin imaginile adînci ,influențînd cutremurător, lectorii. ,,Portretele poeților,, în curs de apariție la editura ,,Bialik,, în care cronicara face o analiză substanțială –comparativă a poeților de origine romînă Paul Celan și Dan Pagis. Cu mulți ani înainte ,pe cînd la un seminar al Universității din Ierusalim au participat  cei doi poeți de origină romînă-amintiți mai sus- la care li s-a alăturat scriitorul și cronicarul Iehuda Amihai. Ceea ce a determinat-o ,în ultimă instanță a scrie despre Dan PAGIS șI Celan a fost mediul,educația primită de aceștea în anii 20.Ambii au fost educați în limba germană-ani 20 a secolului trecut. Ambii au părăsit Romînia după perioada fascistă. Celan poposind o perioadă în Germania, după care s-a stabilit în Franța, iar Pagis a fost educat și s-a integrat în mediul israelian. De altfel, cu prilejul vizitei lui Celan la Ierusalim, s-a constatat că limba ebraică nu ia fost străină. Ambii scriitori au primit o educație religioasă, în vremea copilăriei. În ceea ce privește activitatea educativă a lui Pagis, e demn de menționat perioada cînd a fost cercetător al ,,copilăriei poeziei ebraice (PIUT) și a predat la catedra ,,literatura ebraică primitivă,, a Universității în paralel cu literatura Baroc. De altfel, chiar în școlile din Germania sunt analizate unele poezii ale lui Pagis ,în special cele care se referă la perioada holocaustului .Poezia sa,,Lovitura de moarte(Pogaat mavet)-textul a fost tradus pe note muzicale ,iar în unele școli a devenit foarte cunoscut. Împreună cu versurile amintite mai sus,,,,Scris cu creionul pe vagon și semnat,, au devenit foarte cunoscute în școlile din Germania. Continue reading „Paul LEIBOVICI: Dan Pagis”

Paul LEIBOVICI: B ă i l e de A B U R I

O fi!? N-o fi!? Mai știi? Istoria ,,țărilor care folosesc băi cu aburi e veche și preluată din generații în generații.Un leac băbesc?! Camerele de baie cu aburi originale au fost mult timp populare aproape la fiecare națiune. Toate ritualurile și procedurile de băi au ca scop îmbunătățirea stării de sănătate a unei persoane și întărirea  viguarei. Băile de aburi s-au dovedit,de-a lungul zecilor de ani avînd un efect pozitiv asupra corpului omenesc. Se recomandau a fi făcute odată la două săptămîni, în loc de un antrenament obișnuit,,o zi de baie cu aburi,,. O astfel de îmbăiere șochează corpul ,îl scot din ritmul obișnuit ,încît nu are de făcut decît o încercare ,,violentă,, de a face corpul mai puternic,mai rezistent ,mai frumos. Rezultatele unei ,,zile de baie cu aburi,, este prelungit, efectul său se va răsfrînge timp de cel puțin o săptămînă. Literatura de specialitate ne informează nu numai de efectul pozitiv a unor asemenea băi, dar de o vastă răspîndire a acestui tratament în lume.Unii dintre noi,au cunoscut ,,baia de aburi,,încă din copilărie, care se denumea ,,baie turcească,,. În literatura de specialitate ni se descriu ,,băile cu aburi ,,din sec. XVIII,, păstrate integral pînă în zilele noastre. Camerele acestor băi au pereții groși și în unele părți se observă o serie de găuri căptușite cu ceramică. Rolul acestora fiind de a permite circulației aburilor, aerisirea perfectă. Pe alocuri a fost denumită ,,baia neagră,, deoarece la începutul sec. XX cînd boala de rîie se răspîndise, a fost recomandată ca una din soluțiile de vindecare. Specialiștii le recomandă ca fiind o instituție de vindecare –de sănătate. De altfel, datorită răspîndirii și folosirii acestor ,,băi de aburi ,,în antrenarea sănătății corpului omenesc ,,vom găsi ,,băile cu aburi ,,în literatură în general și în folklor în mod special.,,BAIA ESTE O A DOUA MANĂ /  Ține minte ziua de sîmbătă, ziua de îmbăiere,, ,,Baia este sărbătoarea pentru trup și suflet,,.. Camerele de băi cu aburi ,originale sunt foarte populare aproape tuturor națiunilor. Camerele perechi din diferite țări diferă în funcție de propriile lor caracteristici,dar fiecare din ele au efect pozitiv asupra corpului. De altfel se recomandă ca o dată la două săptămîni, în loc de antrenament sportiv obișnuit, ar trebui să ai parte de,,o zi de băi cu aburi,,.Cu foarte mulți ani în urmă, se răspîndise un obicei în orașul Iași ,,baia cu aburi,, sau ,,Moișe beider,,. Una din cele mai populare ,,sporturi,, de  sfîrșit de săptămînă. Actori, regisori, scriitori-într-un cuvînt ,,oamenii de artă și cultură,, din Iași se îndreptau spre o margine de cartier a Iașiului. Fiecare avea în sacul său prosoape și bine înțeles un cearșaf alb, proaspăt apretat. Cele cîteva camere erau proaspăt aerisite. Camera de primire luminoasă, cu cîteva scaune și vreo două bănci; apoi camera cu dușuri calde și reci în care –ți pregăteai corpul –spălat cu săpun ;iar intrarea în Camera cu aburi se făcea prin trecerea printr-o ușă de lemn din stejar. Erau cîteva trepte pe care ne așezam, iar la picioare –o cofă cu apă rece. În față -un cuptor cu porți de fier. Doar omul din personalul de serviciu era autorizat să deschidă porțile cuptorului de unde ieșeau aburi fierbinți care învăluiau corpurile. Cofele cu apă rece,foloseau la îmbiere atunci cînd simțeai fierbințeala aburilor. Vreo doi din personalul de servici ne stăteau la dispoziție purtînd în mîini un fel șomoioage formate din cîteva ramuri de frunze de stejar. La atingerea corpului, sensația era puternică,încăt doar stropitul cu apă din cofă te punea pe picioare. În cele cîteva momente ,transpirația curgea de-a lungul și de-a latul. Ici-colo auzeai vaiete,murmure și unul cîte unul, după ce coborau scările de stejar, se așezau pentru ,,o respirație lungă,,.  Cei înscriși pentru,,masaj,, își așteptau rîndul înfășurați în cearșaful alb.Sache,, sau Moșe te preluau pe unul din paturile pregătite și după ce te ungeau cu o pastă, îți fărămițau fiecare bucață a corpului ,încă înfierbîntat. Urma ,,odihna din ,,Salon,, în care balivernele,bancurile și bîrfelile nu se mai opreau.Călătorind, dar și din lectura unor cărți de specialitate,am aflat despre larga răspîndire a ,,Băilor cu aburi,,în Turcia. De altfel într-o seamă de creații  literare din ,,perioada de aur,, a curților otomane din sec. XVII, precum a scriitorului Drauișe Ismail din 1648. Eroul principal fiind un tînăr Imangi Bali. În povestire se descrie, amănunțit, podeaua de ceramică albă din care țîșnesc stropi fierbinți, aceștia sunt vaporii care se împrăștie prin toată încăperea. Una din curiozități ,,într-o țară dictatorială-precum Turcia ,,doar la sauna fierbinte,, oamenii își spun nădufurile. Plasticianul Ahmad Rustam Akigi a prezentat  o expoziție intitulată ,,Hamam,, În Finlanda baia de aburi ,,Flying,, este concepută pentru grupuri mici. Iar în Italia ele găzduiesc doar 10 persoane. Una din cele mai elegante ,,Băi de aburi se află la poalele dealului Gellert. Caracteristic este eleganța deosebită, începînd cu primirea și pînă după gustarea stropită cu băuturi alcoolice de înaltă calitate. Ca să nu mai pomenesc de, ,serviciul din perioada ,,băii de aburi,, .O seamă de artiști plastici au realizat tablouri ,,Venus rusoaica,, de Boris Kustolev; ,,Primăvara,, de Iuri Kugaci; Iar în literatură semnalez ,,Cronica lui Nestier,, Povestea de demult,,; CEHOV ,,povestirea,, La baie,, precum și un ÎNDRUMĂTOR prin Istambul,, de Tisrastebnes-edit.Alben Michel. În Romînia: Olteanu Antoaneta,, Zile și demoni,, Corneliu Ursu ,,Remember epistolar,, Semnalizez deasemeni ,,MUZEUL de istorie a camerelor cu aburi,, din sec.XVI. Ne este prezentată ,,Ceremonia îmbăierii miresei,, diverse obiecte precum săpunuri, piepteni, pantofi de lemn, servicii de cafea și ceai,, ș.a Înainte de a încheia amintesc și o peliculă cinematografică realizată de Al.Rogojkin.     Continue reading „Paul LEIBOVICI: B ă i l e de A B U R I”