Ioan POPOIU :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA


MARIANA GURZA – EVOCARE
Pe Mariana, am cunoscut-o
oarecum pe neașteptate, nu-mi
amintesc exact împrejurările (nu, nu
am cunoscut-o direct, nu am mai avut
răgazul…), când anume s-a
întâmplat…
Eram deja pe facebook, în
primăvara lui 2017, iar după câteva luni, prin vara-toamna aceluiași an,
m-am întâlnit cu acest nume, indirect, prin intermediul unei reviste,
LOGOS și AGAPE, și al unui post de radio, ROMANTIC! Concret,
Mioara Hususan, din partea acestui post, mi-a vorbit despre o antologie
lirică, PRINTRE RÂNDURI, PRINTRE GÂNDURI, PRINTRE
OAMENI!

Mi-a plăcut această denumire metaforică, am trimis niște
poeme pentru această antologie și, tot atunci, m-am înscris în Grupul
Romantic, am început să ascult emisiunile de sâmbătă ale acestui post
de radio, unde erau citite inclusiv poeme de ale mele și ascultam muzică
frumoasă, după gusturile noastre romantice…

Intrând în antologie și în

grup, sub genericul ,,Romantic cu armonie și bucurie”, am devenit de-
al casei și am fost imediat adoptat, am cunoscut rapid o serie de nume,

în afară de Mioara, precum Camelia Cristea, Doina Spilca, Tamara
Tomiris Gorincioi, Vasilica Grigoraș, Adriana Popa… Am lăsat-o la
urmă, pentru că, prin mijlocirea ei, am ajuns în paginile Antologiei și în
rândul membrilor Grupului Romantic! De fapt, Adriana Popa m-a
condus în rândul colaboratorilor revistei Logos și Agape, unde am
început să public poeme (citite apoi la radio Romantic), și ea este aceea
care i-a vorbit Marianei Gurza despre mine.
Publicam frecvent în Logos și Agape, (eram în fiecare sâmbătă
pe Romantic), eram activ, comentam textele publicate aici,
eram prezent, sociabil, frecventabil… Mai mult decât atât,
grație relațiilor sale, Mariana a publicat poeme, texte (interviuri)
semnate de mine, în diaspora, în bloguri din SUA, Saltmin
Media și Miorița, și Canada, ca și în Australia, în
Confluențe literare.

Astfel că, la scurtă vreme, Mariana

mi-a propus (mie și Adrianei Popa) să devin redactor de literatură al
revistei Logos și Agape, trebuia să identific poeți și să-i promovez în
paginile revistei. În această calitate, am promovat o serie de poeți tineri
sau în curs de afirmare, precum Daniela Bălăuță, și am realizat
numeroase interviuri cu poeți și scriitori, Ioan Pop, Mariana Grigore,
Tamara Gorincioi, Doina Spilca, Vasilica Grigoraș… Eram prezent
săptămânal cu aceste lansări și interviuri, primite cu interes de cititori,
materialele erau bine cotate în diaspora, îmi plăcea ceea ce făceam,
descopeream în mine calități de jurnalist, autor de reportaje, înclinație
spre dezbatere și polemică.

Am continuat astfel mai mult de jumătate
de an, încât, în primăvara anului 2018, când la Chișinău se organiza
Marșul Centenarului (100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România),
la 25 martie 2018, am fost trimis de Mariana Gurza, la Chișinău, în
calitate de corespondent al revistei Logos și Agape. La scurtă vreme
după ce-am revenit de la acest eveniment, am publicat un articol
răsunător, cu acest titlu (Marșul Centenarului) în revista Logos și
Agape, reluat ulterior și în revista ASLRQ (Canada).


Publicarea articolului în Logos și Agape a provocat controverse și,
în această împrejurare, s-a vădit fermitatea caracterului Marianei, care
s-a opus schimbării articolului, apărând dreptul la opinie și la
exprimare liberă! Am continuat să public materiale literare interesante
(grupaje și interviuri) și, în același timp, am început să public materiale
diverse, studii istorice și teologice, care apăreau săptămânal în paginile
revistei, grație generozității ei. Era un fapt notoriu că era foarte
înțelegătoare și căuta să-i ajute pe toți, să promoveze pe cât mai mulți
în paginile revistei sale. Publicase multe volume, era o poetă
cunoscută, profundă, dar nu se gândea la ea, nu se promova pe sine, ci
urmărea să facă cunoscuți pe alții, să fie alături de tinerele talente,
pentru afirmarea lor. La toate solicitările mele, ale colaboratorilor
revistei, ale celorlalți în general, Mariana se dovedea mereu receptivă,
era specială, prin această empatie totală față de cei din jur.


Avea un suflet deosebit și de-aici izvora totul… Era originară din
Bucovina pierdută, făcea parte dintr-o familie prigonită de soartă, de
dușmanii neamului românesc, se refugiase în țara rămasă liberă, după
1940, vorbea cu durere, marcată, de aceste întâmplări triste… Era o
natură etică, morală, profund credincioasă, împărtășea valorile
tradiționale, iubea biserica, mănăstirile, tot ce era sacru, lucrurile
frumoase, sensibile, vorbea puțin, era interiorizată, tristețea sau

nemulțumirea o părăseau repede, îi plăcea să-și arate bunătatea. De multe
ori, vorbeam cu ea, o ascultam, îi percepeam vocea (timpul n-a mai avut
răbdare, n-am ajuns să o cunosc…), transmitea ceva special, avea o
vibrație anume a sufletului, scriu aceste rânduri și îmi dau seama că mi-e
greu să vorbesc despre ea la trecut…


Acolo unde se afla, în conducerea revistei Logos și Agape, era
puternică, inegalabilă, era cunoscută, prețuită, admirată, reușea să facă
mult bine și să-și arate astfel frumusețea sufletului. Ființă morală, fermă,
tradiționalistă, credea în valorile perene, vibra la neamul acesta, la cerul
și pământul lui, trăia într-un univers familiar alcătuit din frumusețe,
credință, ethos, se opunea relativizării valorilor și principiilor! În
interviuri, își dezvăluia sufletul, ideile și principiile îi erau foarte clare,
nu-i plăceau jumătățile de măsură și se ferea de compromisuri, era o
luptătoare, știa când să fie vehementă, activă, neînduplecată, plină de
energie și dinamism!

Era o persoană deschisă, spontană, vie, autoare a
unui mare număr de volume, valoroase, substanțiale, era mai curând
modestă, nu vorbea de persoana ei, foarte greu publica ceva, dar îndemna
pe mulți să fie activi, creativi, să scrie, să publice, să intre în uniunile de
creație, să se dedice scrisului! Avea vocație de ctitor, era neobosită,
doritoare să facă ceva, să inițieze, să conducă, să fondeze, să lase în urma
ei lucruri frumoase și durabile, să antreneze și pe alții într-o activitate
constructivă, să-i ajute să-și descopere vocația.


Ca poetă, autoare a numeroase volume apreciate, și director al unei
reviste cunoscute și prețuite de cititori, Mariana Gurza și-ar fi putut construi
un nume răsunător, o platformă publică de afirmare personală, dar nu a
făcut-o, iar acest lucru denotă o particularitate a sufletului ei ales, a
caracterului ei deosebit. Multe persoane roiau în jurul revistei, intelectuali
din țară și diaspora, poeți tineri sau consacrați, iar radio Romantic, tutelat
de ea, era deschis practic tuturor, doritori să-și asculte propriile creații pe
undele acestuia. Mariana, detașată, interiorizată, era activă și făcea multe,
dar aproape nu-i simțeai prezența, fiind foarte discretă, rezervată chiar.
Avea această capacitate rară de a uita de sine, pentru a se deschide
celorlalți, convinsă că aceasta se aștepta de la ea, practic, voind să facă cât
mai mult bine, nu se mai gândea la persoana ei.

Generozitatea sufletească și atitudinea dezinteresată proveneau dintr-
o calitate aparte a personalității ei, credința puternică în Dumnezeu,

trăirea și fapta creștină, aceasta era temelia caracterului său! De-aici îi
provenea forța interioară, motivația actelor sale, de-aici se năștea și

slăbiciunea, în sensul bun al cuvântului, căldura și bunătatea care îi erau
proprii și o defineau atât de bine. S-a spus despre ea (Mariana) că este
,,poeta cu suflet de înger”, iar aceasta se referă la persoana și
sensibilitatea ei, dar, în același timp, este definitorie și pentru poezia ei,
care atingea inefabilul, universul ei poetic nu era caracterizat doar de
lirism, de estetică, ci și (mai ales) de finețe spirituală, de rațiuni înalte,
de dimensiune religioasă. Un volum al său se intitulează, nu
întâmplător, ,,Dumnezeu și umbră”! Scriind o poezie aleasă, cu ținută
estetică și spirituală pregnantă, Mariana era receptivă la tot ce era
valoros în creațiile poeților și scriitorilor, pe care îi stimula, în
publicațiile literare periodice, pe care știa să le prețuiască și aprecieze
(avea cuvinte calde de apreciere pentru revista noastră, Ofranda literară,
la care colabora cu plăcere).


Despre Mariana, nu se poate vorbi conjunctural, fie și în paginile
unei cărți, despre ea trebuie să vorbim firesc, cald, uman și frecvent,
prin ceea ce a scris, prin ceea ce a făcut, prin faptele ei bune și
dezinteresate, ea este aici, alături de noi, printre rânduri, printre gânduri,
printre oameni…


În încheiere, aș dori să reproduc integral poemul pe care i l-am dedicat,
sub impresia copleșitoare a plecării ei neașteptate:
CA O BALTĂ DE SÂNGE
Motto: ,,nu știi ce strânsă mi-este inima
și-o viață-i doar
cât ai clipi din ochi”
(Shakespeare)

Poetei Mariana Gurza

știi tu ce mi se-ntâmplă acum în ce abis sunt scufundat ai văzut
vreodată apusul strălucind ca o baltă de sânge sunt clipe în care te simți
sfâșiat făcut bucăți nu știi dacă ești viu sau mort ființa ta prinsă într-un
imens malaxor de tocat vieți în ceasurile acelea de foc chiar nimic nu
contează vorbe vorbe vorbe nimic nu te poate distruge mai bine decât o
mare durere care te arde de viu pierderea unei ființe ce poate fi de
neînlocuit va ști cineva să ne spună ce-a simțit Ahile la moartea lui
Patrocle el care refuzase un rege nu știm nimic despre pierdere suferință

până când pumnalul ei nu pătrunde adânc în noi să simți moartea s-o
trăiești în viață fiind în strălucire iată ce nu se poate povesti este
neverosimilul însuși câte ceasuri infernale trăim zilnic să percepi sfârșitul
doar imaginar este cumplit înainte să fie aievea crede-mă prietene
cuvintele nu ne mai ajută vom înțelege cumva pe Alexandru cuceritorul
Orientului în singurătatea Babilonului strigătele sale de durere pentru
Hefaistion pe care-l iubea mai mult decât viața nu știm nimic despre
durere mental nu poți suferi cu creierul nu poți iubi din creier durerea
aceea care te arde te face scrum într-o clipită când pierzi pe cineva de
neînlocuit cine poate să-nțeleagă să descrie nu poți trăi prin procură ce
poate fi mai personal decât durerea acel cineva lipit de sufletul tău ce-a
simțit Horatio când îl plângea îmbrățișând pe Hamlet prieten ființă iubită
rațiunea sa de a fi să știi că ai o singură ființă în univers și să o vezi căzând
fulgerată de soartă să vrei să-i dai viața ta la schimb să primești moartea
în locul ei și să nu poți schimba voința neînduplecată a destinului poate
cineva înțelege trăi suporta sunt hotare de netrecut enigme de neînțeles de
neîndurat cum să-ți educi durerea încât să o-mblânzești când te privește
cu ochi de fiară
te-ntreb acum în ceasul acesta greu în plină noapte
când simt cum mă arde și miile de cărți citite și trăirile alese nu mă pot
apăra de această durere tăioasă care îmi sfâșie ființa de sus până jos…

Mioara HUSUSAN :Comunicări celeste In memoriam Mariana GURZA

Am intrat în familia ei de suflet
…aşa îmi zicea mereu!
S-au scris atât de multe despre prietenie, încât nu ştiu dacă voi scrie
ceva nou, dar voi sublinia anumite aspecte la modul particular. Prietenia
depinde de cei doi sau mai mulţi oameni implicaţi.
Am întâlnit-o pe Mariana într-un grup de radio în 2012. Intrase în
direct, lăudând iniţiativa prezentatorului de a citi, de a lectura câteva
poezii care apăruseră pe grupul respectiv. Nu ştiam nimic despre dânsa!
Un nume într-o mare de multe alte nume, dar mi-a captat atenţia prin
vocea sigură, prin claritate, dar mai ales prin cuvintele elegante şi foarte
bine alese. Laudă şi încurajare am auzit. Suntsentimente pe care le găseşti
rar sau foarte rar printre oameni.


Am început să am emisiuni la acel radio şi Mariana Gurza, mereu
prezentă, foarte atentă la modul cum mă exprimam, cum mă comportam
cu oamenii. Am început să vorbim la telefon sau prin messenger. Timpul
a legat o prietenie deosebită între noi. Ne ştiam fără să ne cunoaştem
fizic.
Vorbind la telefon foarte mult, i-am cunoscut generozitatea, puterea
de a se lăsa pe sine pentru a ajuta, pentru a promova, pentru a susţine
autori cu diverse scrieri: proză, poezie, eseuri, prezentări de carte. Au
trecut 3 ani de zile care ne-au apropiat şi mai mult.


Eu am pornit o emisiune personală la un radio online, iar ea pornea
Revista Logos&Agape. În timpul emisiunilor, publica articole, spunând
mereu că face acest lucru mult mai bine cu mine alături. Nu de puţine ori
îmi spunea că şi soţul este prezent pe unde. De multe ori îmi zicea: „Sunt
aici lângă tine dar mi-au venit copii Ioana și Vlad cu nepoțeii. Și ei te
ascultă! Ești în familia mea de suflet!” Lucrând pe calculator foarte mult,
îmi spunea de foarte multe ori că o dor ochii, dar nu se lăsa până nu
termina ce îşi propunea. Am cunoscut mulţi oameni de calitate prin
intermediul ei. Nu de puţine ori a fost omul din umbra multor surprize
care au avut loc în aceste emisiuni de radio.

Lansări de carte multiple,

sărbători aniversare, sărbători culturale, ediții de colecție, toate au fost
pline de emoţie datorită Marianei Gurza.
Mariana era de un profesionalism cum rar am întâlnit la cineva.
Verifica tot timpul ceea ce promova, în două trei locuri. Nu o puteai
minţi! Simţea minciuna! Mă surprindea mereu pentru că imediat intuia
sursa din care citam.


A fost – cât de mult doare acest cuvânt – omul care m-a susţinut în
apariţia celor trei antologii „Printre rânduri… printre gânduri… printre
oameni…”, apărute la Editura Singur, sub conducerea lui Ştefan Doru
Dăncuş. Nu doar că m-a susţinut, dar a şi participat la corectarea lor din
punct de vedere literar. Promovarea lor, a autorilor din cadrul acestor
antologii a avut loc în foarte multe reviste la care colabora ca redactor sau
ca scriitor. Nu degeaba, numită „poeta cu suflet de înger” mi-a dăruit cu
foarte mare generozitate multe din ceea ce ştia. O prietenie nu apare din
senin, ci doar atunci când eşti pe aceeaşi lungime de undă, când credinţele
şi princiipiile tale de viaţă le regăsești şi în celălalt, când ceea ce te
caracterizează vezi oglindit în celălalt. Pentru mine a fost mai mult decât
prietenă, a fost ca o mamă, ca o soră mai mare, a fost un om despre care
nu prea pot vorbi la trecut…


Pe la mijlocul lunii februarie 2021, în cadrul unei convorbiri, m-a
rugat să devin redactor în cadrul revistei personale „Logos & Agape”. Nu
am să uit cât voi trăi cum mi-a zis „În vremurile tulburi în care trăim,
chiar dacă mi se întâmplă ceva, ştiu sigur că Revista este pe mâini bune!
Nu-mi lăsa revista să moară!”
Nu aveam de unde să ştiu că se v-a încheia bine luna februarie şi aceste
cuvinte vor deveni atât de grele, aş putea spune că mă urmăresc și acum.
De atunci, împreună cu Lavinia Elena Niculicea, redactor și ea în cadrul
revistei Logos&Agape, încercăm să continuăm munca titanică depusă de
Mariana pe tărâmul culturii române. Închei aceste rânduri cu gândurile și
spusele Marianei:
„Pe lumea asta, nimeni nu moare, doar plecăm puţin, pentru a ne
reîntâlni undeva… cândva!”

Singură,
te caut în freamătul nopții
în acorduri nesfârșite printre poeme.
Uneori poposești printre filele nescrise
încercând să-mi lași zâmbetul tău.

Ești așa cum imaginația mea
te-a desenat pe un petic de cer.
Prea falnic pentru a te opri
din zborul tău îngeresc
Pot spune doar MULŢUMESC!

Mioara HUSUSAN: Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni

Privind peste umăr

Te caut și apari printre rânduri

Te strig și vii printre gânduri.

Totul e semn de întrebare,

Multe răspunsuri când dai căutare!

.

Zilele trec și nopțile odată cu ele,

Iar visul urcă… încet către stele.

Nu încetez a mă întrebă

Ce se întâmplă în viață mea?

.

Trăiesc la cumpăna dintre zile

Zâmbesc, iar bucuria străbate mile.

Ce e versul și hârtia?

Când prin vârf, curge trăirea?

.

Am dat mâna cu speranța

Și mi-a zis că asta-i viața.

Bune și rele vin mereu pe pământ

Lacrimi curg chiar și în gând.

.

Uneori mă mir privind în urmă,

Câte sunt, dar câte se strâng în urnă,

Nu caut mistere să dezleg

Printre lucruri simple eu alerg.

.

Pe toate le – îndrăgesc,

Viață-n vers ele împlinesc.

.

Unde ești tu oare?

Un petec de cer și un colț de rai

O melodie și un suflet de pai,

Într-o lume cu răutate și nimicnicii

Ajungi la gândul că, doar ele-s veșnicii!

.

Cu gândul, tu ia-mă și du-mă departe,

Unde zarea se întâlnește cu marea,

Unde cerul e albastru infinit

Unde sufletul e plin și împlinit.

.

E greu să vezi frumos,

Unde lumea lasă privirea în jos.

E greu să vezi curat

Unde liniștea ajunge un grav păcat!

.

Privind la verdele ce mă înconjoară

La roșii și galbeni trandafiri,

La păsări ce plutesc pe cer și zboară

Mai este oare loc să te miri?

.

Un gând pe hârtie, astfel, coboară

Umple spațiul și măsoară

Un vis cu trăire și culoare,

Într-o zi de aleasă sărbătoare.

.

Gândesc, ascult și privesc,

Dorul încerc să-l ostoiesc,

Și gândul zboară pe acel petec de cer

Mi-ajunge ziua și nimic nu mai cer!

Autor: Mioara HUSUSAN

Diana IORDAN: Mioara Hususan, la ceas aniversar

Mioara Hususan, realizatoarea emisiunii ,,Printre rânduri…printre gânduri, printre oameni”.

 

Ieri, mi-am amintit de tine, azi, m-am gândit la tine, mâine îmi vă fi dor de tine… Nu te îngrijora pentru mâine, o să-mi fie iarăși dor de tine ! Zâmbește pentru că zâmbetul tău poate provoca multe zâmbete în jurul tău ! Pentru Tine, ființă cu suflet de dor, am darul Frumosului ! Nu știu să fiu nici clipă, nici veșnicie, nici apă, nici uscat, nici Cer, nici Pământ, nici multe altele , dar am învățat de la voi, romanticii, să fiu un altfel de OM, unul mai frumos! Să iubesc și să dăruiesc iubire !

Întinde mâinile pentru a primi Prețuirea mea! M-am regăsit de multe ori în emisiunile tale, a fost o reală bucurie de fiecare dată. Dacă m-ai întreba vreodată ce-mi doresc din toată inima, ţi-aş răspunde – fără să stau mult pe gânduri – că-mi doresc sănătate pentru cei pe care-i iubesc! !

Om minunat, să-ți de-a Dumnezeu multă sănătate și inspirație, să ne încânți în continuare cu minunate emisiuni. …. căldură sufletească și mult zâmbet în suflet.


LA MULTI ANI, DRAGA NOASTRĂ , PRIETENĂ MIOARA!

Felicitări cu ocazia zilei de naștere!

Îți urez să fii sănătoasă, plină de energie și inspirație, să te simți mereu apreciată și iubită! Realizări frumoase în tot ceea ce faci, căldură și dragoste în suflet!


La mulți ani, binecuvântați Mioara, multe îmbrățișări cu sufletul !

––––––––-

Diana IORDAN

București

3 noiembrie 2020

Foto: Carmena Tudoran

Mioara HUSUSAN: Clipa sacră (versuri)

Autobiografie

 

În ani viața s-a scurs

Și printre lacrimi, iubirea a apus…

Să nu am tragere spre viu,

Sufletul să-l simt pustiu.

Lucrurile întorsătură iau,

Când trec de supraviețuire

Și ajung încet la simțire…

În mine doi oameni se zbat,

Unul puternic și cald, armonios

Iar celălalt timid, modest, sfios.

Când singur și al nimănui ești

Ai vrea mereu să dăruiești,

Și darul vine ca și condiție,

Timpul se transformă-n evoluție.

Toate devin scop și țel,

Credința apare altfel;

În muncă și oameni te avânți

Fruntea încerci să descrunți,

Lacrimi ce curg pe obraz,

Ajung mărgăritare de topaz.

Zâmbetul din suflet vine,

Pacea mereu înspre tine.

Restul este necondiționat

În vers, bine menționat.

Asta sunt, simt și trăiesc

De minciuni, zilnic mă feresc…

 

 

Vultur în zbor

 

O stare vecină cu dorul

Cu clipa și gândul și zborul,

Lângă tine poposesc

Și mă face să zâmbesc.

Un vultur cu aripi deschise

Planează ușor printre vise

Și smulge o pană și-un gând,

Precum o floare albă din pământ.

În turnul de fildeș aș vrea să-l închid

Și starea și clipa de care depind,

Efemere sunt toate zice soarele mereu,

Înclin să cred că, nu este chiar greu…

Privirea ageră și vultur în zbor,

Turnul de fildeș, gândul onor

Și floarea cea albă pe cerul senin,

O urmă de parfum aduce zâmbind

 

 

Privind peste umăr

 

Te caut și apari printre rânduri

Te strig și vii printre gânduri.

Totul e semn de întrebare,

Multe răspunsuri când dai căutare!

Zilele trec și nopțile odată cu ele,

Iar visul urcă… încet către stele.

Nu încetez a mă întreba

Ce se întâmplă în viața mea?

Trăiesc la cumpăna dintre zile

Zâmbesc, iar bucuria străbate mile…

Ce e versul și hârtia?

Când prin vârf, curge trăirea?

Am dat mâna cu speranța

Și mi-a zis că asta-i viața.

Bune și rele vin mereu pe pământ

Lacrimi curg chiar și în gând

Uneori mă mir privind în urmă,

Câte sunt, dar câte se strâng în urnă,

Nu caut mistere să dezleg

Printre lucruri simple eu alerg.

Pe toate le îndrăgesc,

Viața-n vers ele împlinesc.

 

 

Unde ești tu oare?

 

Un petec de cer și un colț de rai

O melodie și un suflet de pai,

Într-o lume cu răutate și nimicnicii

Ajungi la gândul că, doar ele-s veșnicii!

Cu gândul, tu, ia-mă și du-mă departe,

Unde zarea se întâlnește cu marea,

Unde cerul e albastru infinit

Unde sufletul e plin și împlinit.

E greu să vezi frumos,

Unde lumea lasă privirea în jos.

E greu să vezi curat

Unde liniștea ajunge un grav păcat!

Privind la verdele ce mă înconjoară

La roșii și galbeni trandafiri,

La păsări ce plutesc pe cer și zboară

Mai este oare loc să te miri?

Un gând pe hârtie, astfel coboară

Umple spațiul și măsoară

Un vis cu trăire și culoare,

Într-o zi de aleasă sărbătoare.

Gândesc, ascult și privesc,

dorul încerc să-l ostoiesc

Și gândul zboară pe acel petec de cer

Mi-ajunge ziua și nimic nu mai cer!

 

 

Omenia în clepsidră

 

Clepsidra curge într-un mod ireversibil

Și toate prind un ritm incredibil,

Când ești diferit și ieși din anonimat

Pe tarabă, sufletul îl ai la mezat.

Într-o lume cu susul în jos

Ce încerci îți iese pe dos

Lumea să poți să o împaci

Eforturi să dregi tot ce faci.

Locul în viață pe o alee șerpuită

Să zâmbești cu fațadă, ești nevoită

O cafea cu prieteni, dacă servești

Starea pe loc o depășești.

Omenia în van dispare

Egoismul fără regret apare

Să lupți pentru tine devine curaj,

Diverse achiziții le pui drept gaj.

 

 

 

Ai frunza galbenă

 

Și visul mi-e galben ca ceara

Iar părul l-aș vrea negru ca smoala

Dar părul, la tâmple, albit e de timp

Și visul demult nu mai are ritm.

Vreau ore la zi să aduc în plus

Și clipe la noapte de-aș putea

Doar Soarele precum un suflet adus

Nu lasă să înțepenească… unica stea.

Lină e armonia

Continue reading „Mioara HUSUSAN: Clipa sacră (versuri)”

Gabriela RAUCĂ: Aniversară

Aniversară

                                               (Cu prietenie, Mioarei Hususan)

 

La tine-n casă-i sărbătoare:

Juma’ de veac ai împlinit.

Dar, să vedem, în lumea mare

Ce se-ntâmpla, când ai venit.

 

Sosisei, la maternitate

Sau te nășteai la tine-acasă

Când eu, de-o lună jumătate,

Intrasem în a doua clasă.

 

Un Rai era, întreg Pământul,

C-o omenire mult mai bună

Și tot atunci și-au luat avântul

De s-au urcat până la Lună.

 

Iar patru genii muzicale,

Cu breton și talent divin,

Creau cântece colosale,

Despre un galben submarin.

 

Evenimente de renume,

Am strâns în versurile mele,

Dar și venirea ta pe lume,

Știu, că e unul dintre ele.

 

Tu le-ai făcut o bucurie

Părinților, când te-ai născut,

Și mi-o transmiți, acum, și mie.

Mă bucur că te-am cunoscut!

—————————

Gabriela RAUCĂ

3 noiembrie 2019

Revista Logos și Agape

Mioara HUSUSAN: Tornada șutului !

 

Oamenii ce-i întâlnești

Cu încredere învestești

În blândețe îi tratezi

Până când te enervezi.

 

Bunul simț de crezi că-l are

Te înșeli, chiar foarte tare

Sub o mască de om blând

Șade o viperă crescând

 

Mâțe blânde vor să pară,

Șerpi în spate să îți sară,

Cu cuvântul ei rănesc,

Ca și bățul te lovesc.

 

Azi e una , mâine alta

Într-o zi vine și plata

Du-te omule dă-mi pace

Nu mai vreau să stau pe ace.

 

Du-te și ÎNVAȚă drept,

Caracterul să-l clădești

Repetent tu ești în viață

Stai pe gard, ca o paiață.

 

Pleci scârbit, dezamăgit,

Cât teatru ai înghițit,

Te închizi nu-ți pică bine

Ai strigă …dar n-ai la cine.

 

Câte rele-s pe pământ ,

Omenia e lucru sfânt

Tot pățitu-i priceput

Încercat, deși n-a vrut !

————————————–

Mioara HUSUSAN

Slimnic

4 octombrie 2019

Ioan POPOIU: ’’Cărțile sunt pietre de temelie spre o altă dimensiune, aceea a frumosului din fiecare”- Interviu cu Mioara HUSUSAN

Ioan POPOIU: Mulțumesc mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!

Mai întâi, să vorbim despre originile tale, familie, părinți, ce ne poți spune?

Mioara HUSUSAN: În primul rând și eu mulțumesc! Nu m-am gândit niciodată să  ajung să scriu ceva despre mine. Nu este tocmai ușor pentru că în  momentul când reflectoarele sunt pe tine…, nu ai aceeași stare de confort, ca atunci când esti mai în umbră.

    Origini? Vin dintr-o familie a căror rădăcini se află aici în Mărginimea Sibiului, mai exact din satul castraveților, Ludos, și un alt sat de peste deal, Pauca. Primii ani de viață i-am petrecut lângă bunicii din partea mamei. Acolo cred că  s-a infiltrat sub piele  dorința de a mă înconjura de natură, de flori. Mă jucam cu pământ, cu frunze de salcâm-erau bănuții cu care plăteam diverse flori   adunate mănunchi și legate cu fire de iarbă. Găurelele din strampeni erau totdeauna lărgite și pe acolo intra tărâna. Cred că îmi plăcea foarte mult cum se bucura bunicul când mă vedea și cum mă certa bunica. Era o ceartă cu zâmbetul ascuns, dar pe amândoi îi simțeam cum râd. Mai târziu…am aflat că de câte ori  mergea tata în vizită la bunica, ea își punea sorț nou, nu cumva să aibă o găurică…pentru că acel sorț devenea o bucata de material   numai bună de aruncat la gunoi. Mi-am iubit mult bunicii. Îmi iubesc și părinții. De la mama am blândețea și răbdarea, iar de la tata cred că am luat ambiția și tenacitatea de a lupta cu orice. Tata  era un om care avea mereu o glumă  la îndemână. Nu suporta  tristețea în jurul lui. De asemenea, era un om care sărea în ajutor și  rezolva orice problemă, chiar și imposibilă! Culmea era că îi și reușea. Îmi lipsește mult! Din păcate,  a plecat între stele la 5-6 luni   dupa ce ne-am mutat în Slimnic. A reușit să vadă locul unde ne-am  mutat, i-a plăcut, totuși a avut o undă de regret…Orice părinte  își dorește o viață lină pentru copilul său, iar eu plecam din inima  Sibiului, din centrul istoric, într-o casă mare, la țară! Cu toate  problemele care decurg din asta!

Ioan POPOIU: Te-ai născut în Sibiu, când te-ai mutat la Slimnic, cum este acest loc ?

Mioara HUSUSAN: Da, m-am născut în Sibiu, fiind primul copil din familie. Mai am un frate și o soră, astăzi fiecare la casa lui. În Sibiu am locuit 34 ani. Aici am terminat școala, liceul. Am încercat doi ani și intrarea la facultate, dar n-a fost să fie. Nu am învățat îndeajuns pentru asta, dar asta nu înseamna că nu mi-a plăcut cartea.

Cum este  la  Slimnic?

Legată indirect de dispariția tatalui meu, în 2006, pentru că mi-a spus când ne-am mutat: „Mioara vei munci ca un chinez și te vei  izbi de tot felul de probleme!” A avut mare dreptate…Slimnicul este la 15 km de Sibiu! Cum este? Nu pot să definesc exact pentru că există două stări contradictorii: Pe de o parte e frumos, pentru că ești  înconjurat de natură, si greu pentru ca să poți ajunge la zicala  “omul sfințește locul“. Trebuie, în primul rând, multă muncă, voință și   compromisuri, pe lângă că trebuie să accepți ideea că trebuie sa faci ceea ce poți, nu doar ceea ce vrei. Am ales o casă mare, cu grădină și curte. Toate necesită prezență, mână fiabilă de muncă și pricepere.

Ioan POPOIU: Ce amintiri ai despre copilărie?

Mioara HUSUSAN: Frumoase! Chiar și cele care atunci mă faceau să plâng, acum mi se par sublime. Îmi plăcea și îmi place și acum să citesc. Născută în  1969, terminând liceul în 1988, sunt un copil crescut în epoca comunistă, în care nu erau foarte multe, dar parinții s-au străduit și  ne-au creat amintiri plăcute. Concedii în țară și micile bucurii  zilnice. Ziceam că-mi place să citesc. Și atunci era la fel sau mai mult, pentru că aveam mai mult timp. Ascundeam cărțile lui Jules  Verne, Ciresarii, Dumas și orice carte prindeam a citi, sub caietul de matematică. Daca eram la masa de învățat…pe genunchi sau sub carte, era o carte de citit. Aveam o rapiditate fantastică să le ascund, când se deschidea ușa și apărea mama sau tata.

Ioan POPOIU: Cum ai privit școala?

Mioara HUSUSAN: O normalitate! Nu am excelat dar nici nu am rămas codașă. Mă învârteam în jurul celor din mijloc.

Ioan POPOIU: Unde ai făcut liceul?

Mioara HUSUSAN: Am facut liceul în Sibiu, și l-am absolvit în 1988.

Ioan POPOIU: După liceu, ce s-a întâmplat, ai încercat la facultate?

Mioara HUSUSAN: După ce am încercat în doi ani să intru la facultate, lucrând în acest  timp la domiciliu, aveam 20 ani. M-am angajat într-un magazin numit “Arta Populara“. Erau acolo tot felul de  obiecte de artizanat, ii populare, covoare țesute manual, broderii și  macrameuri. Sibiul era și este un loc vizitat de străini, iar în primii ani după 1989 cu atât mai mult. Îmi plăcea să vorbesc cu oamenii, să le arăt frumusețea. Insistam mult pe calitate, 20 de ani am fost  omul amabil, săritor, zâmbitor, omul care și-a făcut treaba și nu numai, cu drag și plăcere…Articole de artizanat inițial, incălțăminte, îmbrăcăminte, electrocasnice mici și mari, telefonie mobilă. Am urmat cursuri de telefonie mobilă, de perfecționare, de expunere, de explicații, de vorbit cu oamenii, care m-au ajutat foarte mult. Fiecare loc de muncă a fost o continuare a celui precedent, aducând odată cu noutatea și alte provocari, dar menținând aceeași dragoste de comunicare. De când mă știu am gândit așa. Comunicarea este regula de bază ca doi sau mai mulți oameni să se  înțeleagă. Dacă nu este comunicare, nu poți să pui în practică nici ceea ce gandești, nici ceea ce vrei. Actualul loc de muncă este  diferit de toate acestea, dar păstrând principiul comunicării dintre  oameni. Uneori se poate, alteori nu!

Ioan POPOIU: Ai o fiică de 15 ani, ce ne poți spune?

Mioara HUSUSAN: În 2001, m-am căsătorit, iar în 2004 s-a născut Luana. A împlinit de   curând 15 ani și urmează perioada de admitere la liceu. Sper din toata inima să se împlinească dorințele ei, pentru că am încercat    de-a lungul timpului să-i insuflu ideea că tot ceea ce face, bun sau rău, sunt cărămizi la construirea vieții ei. Fiecare suntem singurii responsabili de ceea ce primim de la viață. Uneori ține de   conjunctură, de noroc, de dorința de a ieși din anonimat, de acea caracteristică umană dorită de fiecare, numită  împlinire!

Ioan POPOIU: În 2013, ai început un blog în care ești  semnatara mai multor   articole, despre ce este vorba?

 Mioara HUSUSAN: Când ne-am mutat în Slimnic, mi-am dorit foarte mult să așez pe  masă cât mai mult din ceea ce produce pământul. Și nu orice fel de   pământ, ci cel din grădina personală. Eram avidă de gustul roșiilor   de țară. Mă irita gândul că trebuie să cumperi din piață și banala    legătură de pătrunjel. Am început să așez pe coli albe ceea ce știam. Informațiile de pe internet la vremea respectivă începeau să prindă aripi. De multe ori, ca să înțeleg tot, trebuia să caut o tonă de rânduri. De felul meu sunt un om simplu. În această simplitate nu căutam decât să înțeleg ceea ce citeam. Așa a pornit ideea acestui blog, blog care se găsește  la adresa http://remediesnaturist.com/ . De a cuprinde informație în cuvinte simple, în fraze care să aibă logică. Un blog despre remedii naturiste, despre fructe și legume, despre  beneficiul de a le crește în propria ogradă. Primul an a fost greu. La două zile, scriam un articol. Era o muncă pe care o făceam după orele de serviciu. Un blog presupune promovare, informație   corectă, oameni care să citească. Încet, dar cu consecvență, într-un an de zile am ajuns la 2 milioane de cititori, care căutau ca și mine  informație în cuvinte simple.

Ioan POPOIU: În aceeași vreme, ai început colaborarea la diverse posturi de radio, cum comentezi ?!

Mioara HUSUSAN: Tot blogul este vinovat de acest lucru. Articolele semnate de mine, au  început să fie promovate și de alții. Spuse în cadrul unor   emisiuni la radio. Bineînțeles că în momentul în care auzi aceasta,  te cuprinde așa un fel de euforie, de împlinire, cam același lucru se  întâmpla cu omul care scrie și își aude textul sau poezia  promovată de către alcineva. Am început colaborarea cu Radio  Suflețel și am început să învăț din nou. Cine zice că învățatul se   termină odată cu perioada școlară, se înseală. În fiecare zi învățăm, învățăm din greșelile noastre, învățăm de la alții, încercăm să ne   desăvârșim. Suntem perfectibili prin esența noastră ca oameni.

Ioan POPOIU: În 2015, se naște Radio ROMANTIC, care, după un an, dobândește formatul acesta, de muzică și poezie!Ce poți să ne spui? Continue reading „Ioan POPOIU: ’’Cărțile sunt pietre de temelie spre o altă dimensiune, aceea a frumosului din fiecare”- Interviu cu Mioara HUSUSAN”

Mioara HUSUSAN: Poesis

Viața 

 

Viața o clipă în timp,

uneori minunată adesea umbrită de crengi negre

ce ascund în frunzișuri dureri nărăvașe.

 

Fericirea nu este un scop,

este o cale de a întâlni un răsărit de soare

la o margine de lume.

 

Putem să atingem fericirea,

așa cum uneori cu brațele flămânde

atingem cerul

bucurându-ne de ceea ce primim

prin binecuvântarea cerească.

 

Iluzii 

 

Singură,

te caut în freamătul nopții

în acorduri nesfârșite printre poeme.

Uneori poposești printre filele nescrise

încercând să-mi lași zâmbetul tău.

Ești așa cum imaginația mea

te-a desenat pe un petic de cer.

Prea falnic pentru a te opri

din zborul tău egoist…

 

Daruri 

 

Suntem atât de bogați când suntem buni…

Când știm să dăruim iubire și prețuim ce avem…

Suntem împliniți prin ceeea ce facem pentru noi,

pentru cei de lângă noi…

Dăruiți-vă zâmbetul!

Nu-l ascundeți de noi, aducătorii de speranță…

–––––––––––––

Mioara HUSUSAN

Slimnic

3 noiembrie, 2018

 

(Antologia Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni, vol.2, Editura SINGUR, Târgoviște, 2018)

Mioara HUSUSAN: Antologia ,,Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni” volumul 3, Editura SINGUR

Motto:

“Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi cetit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedè că nu-ți vin la socoteală, iè pana în mână și dă și tu altceva mai bun la ivală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut“

  Ion Creangă

 

O carte este precum un castel, trebuie să-i parcurgi culoarele ca să-i poți descoperi tainele.  Volumul 3 din seria Antologiei – Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni nu face excepție de la acest lucru.

Fiecare autor prin harul dăruit de Bunul Dumnezeu dezvăluie unele dintre comorile sufletului sau. La 100 de ani de la Marea Unire din 1918, an de referință pentru poporul român, înainte de a fi uniți prin ceea ce facem, trebuie să fim uniți prin ceea ce exprimăm. Unitatea unui popor stă în primul rând în cunoașterea istoriei, în respectarea limbii române, în iubirea pentru neamul românesc. Cetățenia română însă nu o găsim doar în buletin, ci și în suflet.  A vorbi despre unitate în aceste vremuri înseamnă a crede în ea și a face ceva pentru a duce la desăvârșirea acestui lucru. Pentru a rămâne un popor unit, am învățat de-a lungul timpului, că iubirea și respectul arătată oamenilor de lângă noi ar putea împlini acest vis. Vom știi oare să depășim obstacolele istoriei? Vom ști să apreciem valorile?

Antologia „Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni” vol 3 pornește de la ideea unei ferestre în timp. Fereastră de la care privim trecutul și viitorul prin clipa prezentă. Un pod creat prin alăturarea autorilor clasici de cei contemporani prin exprimarea cuvintelor.  Printre versurile găsite aici, se va simți dorul de satul natal, dorul de părinți, de moși și strămoși, dorul de cele întâmplate în istoria acestui neam. România este România pentru toți cei care simt românește Fiecare autor prin harul cu care a fost înzestrat a lăsat prin versul personal o amprentă unică către unitatea acestui tărâm numit România.

Mulțumesc autorilor pentru dorința de a participa printre rânduri la sărbătoarea noastră națională – 100 de ani de la Marea Unire –  și au lăsat o piedică în calea uitării pentru cei ce vor veni, iar ție cititorule îți doresc să găsești frumosul din cuvânt.

Așa cum am susținut și în prima Antologie frumosul învinge și cunoaște lumina. Lumina tiparului și a lecturii. Lumina timpului ce le va dăinui sau nu. Timpul același prieten și dușman tăcut al fiecăruia. Timp care fuge „Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni”!

————————————–

Mioara HUSUSAN

Slimnic

3 noiembrie, 2018