Am intrat în familia ei de suflet
…aşa îmi zicea mereu!
S-au scris atât de multe despre prietenie, încât nu ştiu dacă voi scrie
ceva nou, dar voi sublinia anumite aspecte la modul particular. Prietenia
depinde de cei doi sau mai mulţi oameni implicaţi.
Am întâlnit-o pe Mariana într-un grup de radio în 2012. Intrase în
direct, lăudând iniţiativa prezentatorului de a citi, de a lectura câteva
poezii care apăruseră pe grupul respectiv. Nu ştiam nimic despre dânsa!
Un nume într-o mare de multe alte nume, dar mi-a captat atenţia prin
vocea sigură, prin claritate, dar mai ales prin cuvintele elegante şi foarte
bine alese. Laudă şi încurajare am auzit. Suntsentimente pe care le găseşti
rar sau foarte rar printre oameni.
Am început să am emisiuni la acel radio şi Mariana Gurza, mereu
prezentă, foarte atentă la modul cum mă exprimam, cum mă comportam
cu oamenii. Am început să vorbim la telefon sau prin messenger. Timpul
a legat o prietenie deosebită între noi. Ne ştiam fără să ne cunoaştem
fizic.
Vorbind la telefon foarte mult, i-am cunoscut generozitatea, puterea
de a se lăsa pe sine pentru a ajuta, pentru a promova, pentru a susţine
autori cu diverse scrieri: proză, poezie, eseuri, prezentări de carte. Au
trecut 3 ani de zile care ne-au apropiat şi mai mult.
Eu am pornit o emisiune personală la un radio online, iar ea pornea
Revista Logos&Agape. În timpul emisiunilor, publica articole, spunând
mereu că face acest lucru mult mai bine cu mine alături. Nu de puţine ori
îmi spunea că şi soţul este prezent pe unde. De multe ori îmi zicea: „Sunt
aici lângă tine dar mi-au venit copii Ioana și Vlad cu nepoțeii. Și ei te
ascultă! Ești în familia mea de suflet!” Lucrând pe calculator foarte mult,
îmi spunea de foarte multe ori că o dor ochii, dar nu se lăsa până nu
termina ce îşi propunea. Am cunoscut mulţi oameni de calitate prin
intermediul ei. Nu de puţine ori a fost omul din umbra multor surprize
care au avut loc în aceste emisiuni de radio.
Lansări de carte multiple,
sărbători aniversare, sărbători culturale, ediții de colecție, toate au fost
pline de emoţie datorită Marianei Gurza.
Mariana era de un profesionalism cum rar am întâlnit la cineva.
Verifica tot timpul ceea ce promova, în două trei locuri. Nu o puteai
minţi! Simţea minciuna! Mă surprindea mereu pentru că imediat intuia
sursa din care citam.
A fost – cât de mult doare acest cuvânt – omul care m-a susţinut în
apariţia celor trei antologii „Printre rânduri… printre gânduri… printre
oameni…”, apărute la Editura Singur, sub conducerea lui Ştefan Doru
Dăncuş. Nu doar că m-a susţinut, dar a şi participat la corectarea lor din
punct de vedere literar. Promovarea lor, a autorilor din cadrul acestor
antologii a avut loc în foarte multe reviste la care colabora ca redactor sau
ca scriitor. Nu degeaba, numită „poeta cu suflet de înger” mi-a dăruit cu
foarte mare generozitate multe din ceea ce ştia. O prietenie nu apare din
senin, ci doar atunci când eşti pe aceeaşi lungime de undă, când credinţele
şi princiipiile tale de viaţă le regăsești şi în celălalt, când ceea ce te
caracterizează vezi oglindit în celălalt. Pentru mine a fost mai mult decât
prietenă, a fost ca o mamă, ca o soră mai mare, a fost un om despre care
nu prea pot vorbi la trecut…
Pe la mijlocul lunii februarie 2021, în cadrul unei convorbiri, m-a
rugat să devin redactor în cadrul revistei personale „Logos & Agape”. Nu
am să uit cât voi trăi cum mi-a zis „În vremurile tulburi în care trăim,
chiar dacă mi se întâmplă ceva, ştiu sigur că Revista este pe mâini bune!
Nu-mi lăsa revista să moară!”
Nu aveam de unde să ştiu că se v-a încheia bine luna februarie şi aceste
cuvinte vor deveni atât de grele, aş putea spune că mă urmăresc și acum.
De atunci, împreună cu Lavinia Elena Niculicea, redactor și ea în cadrul
revistei Logos&Agape, încercăm să continuăm munca titanică depusă de
Mariana pe tărâmul culturii române. Închei aceste rânduri cu gândurile și
spusele Marianei:
„Pe lumea asta, nimeni nu moare, doar plecăm puţin, pentru a ne
reîntâlni undeva… cândva!”
Singură,
te caut în freamătul nopții
în acorduri nesfârșite printre poeme.
Uneori poposești printre filele nescrise
încercând să-mi lași zâmbetul tău.
Ești așa cum imaginația mea
te-a desenat pe un petic de cer.
Prea falnic pentru a te opri
din zborul tău îngeresc
Pot spune doar MULŢUMESC!