Eleonora SCHIPOR: De ,,Ziua Mondială a Poeziei” la Cupca

O ședință a cenaclului literar LĂMÂIȚA de la CIE Cupca a avut loc chiar în incinta muzeului istoric. Aici se află expoziții permanente dedicate scriitorilor noștri atât clasici, cât și actuali – Taras Șevcenko, Mihai Eminescu, Olga Kobâleanska, Ilie Motrescu, Ion Cozmei și alții. Elevii au susținut un scurt recital poetic. Au citit versuri ale celor doi poeți pe care îi comemorăm în luna martie – Taras Șevcenko și Ion Cozmei. De asemenea ne-am aminit și de marele Eminescu, s-au citit versuri de ale regretatului nostru comământean Ilie Motrescu. La fine am dat citire câtorva creații proprii, versueri scurte, fragmente din compuneri, descrieri ale naturii. Am răsfoit ziare, reviste, buclete.

Ne-am amintit în această zi (deși facem permanent acest lucru) de regretatul nostru consătean Petre Ciobanu, omul și activistul, datorită căruia cupcenii au monografia satului de baștină. Am vorbit despre doamna scriitoare și activistă Mariana Gurza, din Timișoara, harnica doamnă, care acolo, în România, a scris mult despre domnul Petre Ciobanu, le-am arătat și creațiile mele proprii dedicate vrednicului român și patriot al baștinii, care a lăsat o urmă de neșters în amintirea sătenilor, dar și a tuturor bucovinenilor.

Nu l-am uitat nici pe un alt vrednic cupcean Vasile Plăvan, ale cărui creații au ajuns la noi, tot datorită stăruinței depuse de doamna Mariana Gurza, care niciodată nu uită de unde își are  rădăcinile. Cupcenii se pot mândri pe bună dreptate cu asemenea personalități.

——————————-

Eleonora SCHIPOR,

profesoară, conducătoarea cenaclului literar LĂMÂIȚA

Cupca, Ucraina

21 martie 2018

*În foto, membri cenaclului în incinta muzeului școlar, cu șefa cercului și președinta comitetului școlăresc Marta Belici.

Eleonora SCHIPOR: Limbă maternă – floare eternă

          De Ziua Mondială a Limbii Materne la CIE Cupca, au fost pregătite mai multe lecții și măsuri cu caracter educativ.

          Sub îndrumarea profesorilor de limbă maternă, elevii noștri au scris dictarea «Fără limbă nu poate exista popor». Au avut loc lecturi și recitaluri poetice din marii noștri înaintași M. Eminescu, V. Alecsandri, A. Mateevici, N. Stănescu, Gr. Vieru, Gh. Sion,  I. Motrescu ș. a.

          N-am uitat în această zi să-l pomenin și pe autorul monografiei satului Cupca, regretatul Petre Ciobanu din Brașov, precum și pe autorii și folcloriștii locali care și-au adus și ei contribuția la dezvoltarea limbii și culturii satului natal. Printre aceștia se numără regretații Magdalina Morar, poetă populară, Vasile Timiș, cantor al bisericii locale, cât și cei actuali.

          Pe ușile cabinetelor au fost afișate citate despre limbă ale oamenilor iluștri din toate timpurile.

       La lecțiile de limba și literatura română s-a vorbit mult despre rolul limbii materne pentru fiecare popor, despre păstrarea limbii, rolul bibliotecilor, bisericii, părinților, societății etc.

          În clasele mijlocii și mari elevii au scris compuneri sub genericul «Nemurirea din cuvânt».

          Recitaluri s-au susținut aproape în toate clasele.

          Pe parcursul săptămânii respective s-au scris și se vor scrie o serie de compuneri despre rolul limbii meterne în viața noastră. Cele mai reușite vor fi menționte cu diplome și foi de laudă.

          Cei mai activi elevi ai școlii au citit și au recitat versuri și cugetări despre limbă scrise pe steluțele simbolice.

          Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Limbă maternă – floare eternă”

Mariana GURZA: Ce zi frumoasă!

Ce zi frumoasă!

                            (Cu drag, Eleonorei Schipor)

 

Bucovină, floare aleasă

ce zi frumoasă

când păsările apar pe cer

doinind pline de mister

de la Cernăuți la Pătrăuți

dorul trece munții

se bucură și soarele

se bucură și luna

din stele azi primești cunună

lumini te vor cuprinde

aduse-n tainicul potir

urări de viață sănătate

zile binecuvântate

 

ce zi frumoasă

pe plaiuri cupcene

când florile se-aplecă duios

aducând omagiul lor

omului frumos…

 

La Mulți și Frumoși Ani, Eleonora Schipor

————————

Mariana GURZA

6 februarie 2018

Timișoara

Mariana GURZA: Lumina din cuvânt

Lumina din cuvânt

                     (Cu prietenie, poetului Viorel Bîrtu Pîrăianu)

 

În fața ta nemărginirea

rece și sfidătoare…

azi, în fața clipei

ce vrea să te înduplece

să-ți îmbraci iubirea

cu versul cald

cu vorba dulce

cu zborul tău de pescăruș

rănit de margine de ape.

 

și vântul sună a tăcere Continue reading „Mariana GURZA: Lumina din cuvânt”

Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete

Motto:

,,Poezia – trandafirul ce creşte în potir de aur, sufletul frumos”.

M. Eminescu

 

 

Poeta  Irina Lucia Mihalca, este o călătoare în univers, ,,înghițând / din lacrimile Maicii Domnului / în secțiunea de aur a Timpului cu Veșnicia. Un drum lung și încărcat de sentimentele autoarei ce sunt prezente între cer și pământ.

Volumul ,,Dincolo de luntrea visului apărut în condiții excelente la editura Mușatinia, Roman, 2016, surprinde poeta la porțile cerului vorbind cu sine, cu freamătul pământului, cu valurile iubirii răscolite de timp. Astfel transcede tainic într-o altă lume plină de înțelesuri. ,,Prin lumina felinarelor, / aripi de înger sfâșie tăcerea, / Prelinse în urmă, două din umbrele mele / se întind către cer”. Urmele sufletului caută urmele poetei în timpuri.

Lirismul autoarei inundă paginile ca un susur cristalin. Trăiri unice își găsesc locul în sacralitate. O poezie existențială, mitologică, erotică, așa cum pentru antici, poezia era o aventură a spiritului care caută, instruiește și ne comunică o cunoaștere. Pentru Irina Lucia Mihalca „destinul lumii se vesteşte în poezie”(M. Heidegger). În căutarea sufletului pereche, cutreierând prin cer, prin ierarhia îngerilor, se simte ,,manifestarea Absolutului…”

Găsim în discursul poetic idei care au fost abordate la majoritatea scriitorilor preocupați de timp și spațiu, de dorința de a atinge veșnicia. Se știe că omul prin creație, descoperă prin el însuși, dumnezeirea. „Dacă poeziei îi e dat atît de mult – să păstreze în cuvînt adîncimile fiinţei şi uneori să le redea ecoul sau cutremurul – cum poţi cuteza să fii poet?” (C. Noica)

Continue reading „Mariana GURZA: Arta poetică a Irinei Lucia Mihalca, ziditoare de suflete”

Buchetul prieteniei

,,Nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii”.

Aristotel

Doamna Vavila Popovici, o prezență remarcabilă în viața literaturii române, este înainte de toate frumoasa noastră prietenă.

Așa cum bine precizează George Danciu, cu ocazia zilei de naștere a doamnei Vavila,  prieteniile sunt întărite, adesea, și de conjunctură, dar consolidate și  pline de viață atunci când ele sunt  unse sufletește, atrase și menținute prin ceea ce are celălalt, în el, intrinsec, sau ca nevoie în împlinirea celuilalt, tocmai atunci când se află sus, în mare bucurie, sau jos, căzut la pământ, în tristețe.

Împreună cu George, și cu mulți alții, suntem într-o relație privilegiată cu doamna Vavila în care comunicarea și simțirea noastră s-a topit sufletește rupând multe din barierile pe care oamenii  le pun între ei din varii motive, deloc străine celor care mânuiesc cuvintele cu har și cu mare răspundere.

Imaginile primite, însoțite de un scurt mesaj privind biruința vieții, sunt înălțătoare.

Domnule George,

Ieri am împlinit 83 de ani. Incredibil, nu? Am pășit spre 84. Doamne ajută! Va trimit pozele făcute.

Cu prietenie,

Vavila

Continue reading „Buchetul prieteniei”

Mariana GURZA: Aspazia Oțel Petrescu mucenița Neamului Românesc !

Aspazia Otel Petrescu s-a născut în ziua de 9 decembrie 1923, în localitatea Cotul Ostriței, nu departe de Cernăuți, în județul Noua Suliță. A crescut în spiritul de jertfă al Mişcării Legionare, al trăirii creştine şi naţionale. Fiică a Bucovinei, colţ de ţară de atâtea ori înstrăinat de străinii, dar izvor nesecat de talente şi caractere româneşti.
Aspazia Oţel Petrescu a venit ca un dar de la Cel de sus, într-o toamnă nostalgică…Despre domnia sa, s-a scris mult și încă se va scrie. Filonul bucovinean ne-a legat încă de la prima convorbire. Caldă, iubitoare și smerită. O viață închinată lui Hristos, Neamului Românesc. Un model de românism incontestabil. La început eram temătoare, copleșită de personalitatea celei care a cunoscut jertfa. Am realizat că, lumina divina, i-a aratat mereu drumul, a întărit-o, reușind să depășescă toate barierele.
A rămas aceeasi…un ochi de lumină pentru Neamul Românesc. Nu și-a părăsit niciodată crezul. Iubirea, jertfa „te împlineşte şi te face desăvârşit”.
Doamna Aspazia Oţel Petrescu este un Om împlinit, desăvârșită prin mucenicie.
Am simțit puterea credinței. O vibrație ce te poate învălui oriunde te-ai afla. Majoritatea celor care au devenit mărturisitori și au cunoscut temnița, teroarea, au devenit mai puternici în credință. Acolo, în celule, Aspazia Oţel Petrescu și alți martiri ai Neamului Românesc au fost mai aproape de Dumnezeu ! Cu “Iisus în celulă” !
În prag aniversar am simțit nevoia de a-i dărui o îmbrațișare caldă, îmbrăcând-o în vers, așa cum mi-a fost dat…Un gest de iubire, de prețuire, de respect…O lacrimă de dor, rostogolită din “Țara fagilor”…
Vivat, crescat, floreat, mucenița Neamului Românesc,
Aspazia Oțel Petrescu!

“De-aş fi vântul cu miresme parfumate …”
ți-aș săruta inima cuprinsă de dor
aș șterge urmele-ți însângerate
lacrimile vărsate pentru popor.

M-aș cuibări ca o copilă
în poala ta sfântă mucenică
și-am depăna filă cu filă
povești din dulcea Bucovina.

“Strigat-am către Tine, Doamne…”
și vom striga mereu iar în Cetate
cinsitindu-ne martirii, prin ale Tale taine
să ai milă, Doamne, să faci dreptate…

Destine frânte, umilința
te-au întărit în vremuri grele
reazăm ți-a fost credința
frații te-au vegheat din stele.

Neamul Românesc ți-a fost casă
Sfinții din cer prieteni în veșnicie
lupta pentru adevăr, mireasmă
drumul tău, drum spre mucenicie.

Strig catre Tine, Doamne
azi la ceas aniversar
dăiruiește-i sănătate
bucurii, înmulțește-i al său har.

O îmbrățișare creștină
din Țara Fagilor venită
ca o sfântă cetină-n lumină
de la legionari primită.

Doamne, te rog, Tată Ceresc,
jertfa i-a fost viața, mult a patimit
Aspazia Oțel Petrescu,
În lumină, prin iubire, a biruit!

–––––––––––

Mariana GURZA
Timișoara
Decembrie, 2013

 

  • Acum, o lacrimă se rostogolește încet pe tastatură…Azi am aflat de plecarea măicuței Aspazia Oțel Petrescu spre veșnicie. A trecut ceva vreme de când nu am sunat-o. Avea o voce blândă, ca o rugăciune. Dumnezeu să-i dăruiască pacea veșniciei!

Mariana GURZA: Volumul “Cu Hristos în celulă”, de Aspazia Oțel Petrescu, “o vecernie de suflet …”

Motto:

,,Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist şi ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
Si-L făcea mai înalt şi mai trist.
……………………………….
Unde ești, Doamne ? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de căţui…
M-am pipăit… şi pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.”

(Radu Gyr – Cu Iisus în celulă)

 

Cu Hristos în celulă, de Aspazia Oțel Petrescu, ediția a doua revizuită şi coordonată de Danion Vasile, Editura Meditații, Bucureşti, 2013, ,,promite o vecernie de suflet, în care veţi auzi cum picură lin lumina jertfei neînserate…”

O carte document, de trăire ortodoxa ,,într-un timp învolburat, când o lume debusolată se clătina pe marginea abisului apostazic”.

Am folosit aceste cuvinte ale autoarei pe care le-am savurat citind prefața cărţii. Cuvintele mele ar fi prea sărace în faţa dezvăluirilor cutremurătoare, Aspazia Oțel Petrescu, vorbindu-ne despre un ,,trecut ziditor de suflete” despre acea călătorie statornică ,,spre un ideal sfânt” pe care l-a slujit până la jertfă.

Este şi va rămâne o mărturisitoare a lui Hristos, Cel care i-a trimis îngeri păzitori în celule comuniste. Așa cum bine subliniază editorul, ,,în volumul de faţă sunt ecouri ale acestei mărturisiri”…fiind vorba de femeia creștină, gata să rabde chinuri muceniceşti din iubire pentru Hristos şi pentru Neamul Românesc…”

Fidelă convingerilor legionare, așa cum au fost majoritatea intelectualilor, din acea perioadă, 14 ani de temniță, cu Hristos în celulă, Aspazia Oțel Petrescu, a știut să-şi păstreze demnitatea şi dragostea pentru neam, credinţa fiind prezentă alături de mărturisitori. Cu toții au fost animaţi de același ideal:  iubirea pentru Hristos, lupta împotriva comunismului, dragostea pentru ţară şi neam.

,,Noi l-am întâlnit (pe Hristos -.n.n.) viu şi adevărat în vârful foamei, al setei, al frigului, al singurătăţii şi al terorii de nedescris…”

Pentru Aspazia Oțel Petrescu, temniţa, a fost ,,o onoare aşa cum şi Petre Ţutea o considera”,  toți răspunzând la o chemare a suferinței pentru izbăvirea neamului.

Strigătul i-a fost auzit în toți anii de cumpănă. Rugăciunea i-a salvat viața.

Cuvinte de folos, cuvinte vii…Comunicarea directă, smerită, i-a adus lumina tainică a Celui Preaînalt. Acolo, în răceala zidurilor, a primit mângâiere, mulțumind pentru suferința primită.

Emoționantă evocarea,  aruncării sale în izolatorul 3, o celulă mică cu șobolani… Experiența sa mistică  pare fi desprinsă dintr-o filă de pateric.

,,Doamne nu mă lăsa…”  

Şi strigătul i-a fost auzit…,,în clipa aceea toată realitatea din jurul meu s-a transfigurat. Nu mai era nici lucarna, nici platforma, nici scări care coborau, nici șobolani. Nu mai era nimic. Era o imensitate alba, era o lumină albă, eu eram cuprinsă de aceasta lumină, eu o simțeam concretă, atât de concretă încât eu o credeam materială. Era ca o lumină concretă, materială, o simțeam, mă simţeam cuprinsă în ea…Şi nu era o lumină ca de la soare sau ca de la bec. Era o lumină ireală, o lumină…vibratoare” aducătoare de bucurie, de liniște şi pace.

Cred, sunt convinsă că această izolare în celula trei, nu a fost întâmplătoare  – Sfânta treime mereu prezentă printre fii săi!

Dar asta Nu aveau cum să știe şi să înţeleagă inchizitorii…

Fascinante aceste trăiri povestite cu blândețe şi smerenie. M-aş bucura dacă în timp ar dispărea ,,disprețul nătâng al unora” faţă de mărturisitorii Neamului Românesc. Istoria acestui încercat popor trebuie cunoscută aşa cum a fost, recunoscându-ne valorile, idealurile înaintașilor.

,,Cum să nu iubești neamul care pune ca pecete pe trăirea sa credința primită de la strămoşi din propria cenușă?”

Nu putem nega sau deforma adevărul. Fără jertfa lor, cum am arata acum ca popor? Ne încăpăţânăm să îi distanțam pe cei care într-o perioadă a vieții lor ne-au arătat calea spre mântuire. Ei l-au cunoscut pe Hristos în celulă!

 ,,Acolo în toiul suferințelor de neîndurat, ni S-a descoperit ca Domn al iubirii şi al îndurării, prieten adevărat, certitudine imediată, naturală şi clară ca lumina zilei”.

Volumul Cu Hristos în celulă se citește cu sufletul. Cuvinte ce zidesc, tainice minuni, îndemn spre desăvârşirea fiecăruia prin credința în Tatăl Ceresc, prin blânda rugăciune.

Aspazia Oțel Petrescu, o truditoare prin Cuvânt în Lumină! O carte scrisa din iubire!

Femeia creştină care a ştiut ,,să rabde chinuri muceniceşti din iubire pentru Hristos şi pentru Neamul Românesc.

––––––––––––

Mariana GURZA
Timișoara
06. Dec. 2013

***

Azi, nu mai este…Ca o floare duhovnicească s-a desprins mergând la Tatăl Ceresc.

Dumnezeu să îi dea odihnă lângă cei drepți.

Rămas bun, măicuță!

25 ianuarie 2018

Mariana GURZA: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia.  Volumul  de poezie și culoare ,,Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în  creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex.

          Ut pictura poesis este o expresie latină care înseamnă literalmente ,,așa cum este pictura așa este poezia”, o declarație ce o întâlnim în Ars Poetica de la Horace. Poezia seamănă cu pictura. Cele 38 picturi pe pânză și cele 12 picturi pe piatră, ale Annei Nora Rotaru, vă vor captiva. Așa cum poezia autoarei într-un sens mai larg, ,,textele imaginative”, merită toată atenția.

Chiar și cu o explicație parțială, comparația de la Horațiu a picturii cu poezia a fost la fel de tentantă ca și augustul pe care și-l dorea să fie. Afirmaţia că poezia și pictura sunt deopotrivă, a avut o anumită rezonanță chiar înainte de Horace, cercetătorii fiind de acord că el ar fi știut lucrarea lui Plutarh, De gloria Atheniensium, 3.347a, mai mult de un secol după Ars Poetica: ,,Poema pictura rătăcește, pictura poema tăcește” (poezia este o poză vorbind, pictează o poezie silențioasă).

O reprezentare mimetică a vieții în pictură și poezie este esențială pentru Poetica lui Aristotel care vede reprezentări poetice și artistice ale lumii ca parte a naturii umane. Pentru el, aceste arte oferă o cale de a ajunge la adevăr. Mai mult, așa cum remarcă Rensselaer W. Lee în analiza iluminată a teoriei umaniste sau a doctrinei picturii afirma că, ,,scriitorii artei se așteptau să citească” sau, ,,așa cum este poezia așa este pictura”. Argumentele lui Aristotel cu privire la structura elementelor structurale în tragedie și pictură au oferit o rampă de lansare pentru discuția renascentistă a poeziei Ut pictura. Leonardo da Vinci a recunoscut imitația naturii în ambele arte, dar, fără să fie surprinzător, a afirmat că pictura este o artă mai nobilă.

          Continue reading „Mariana GURZA: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul”