lumina ce pâlpâie
simţi că ţi s-a mai întâmplat asta.
ţi-e dificil să alegi.
de ce ne-amintim viitorul?
plouă. timpul pare golit, limitat.
aminteşte-ţi, ne vom întâlni.
viaţa este acolo unde creşte iarba.
să luminăm drumurile şi să vedem gropile.
siguranţa şi nesiguranţa depind de noi.
poţi să-ţi uiţi bătăile inimii. totul urcă.
urcăm, nimic nu se-opreşte pe drum.
veche-i memoria clipei.
nu are timpul acesta niciun timp.
simţi magnetul dintre noi.
accepţi ciocnirea faliilor.
te bucuri de cutremur.
cunoaştem bine verdele diafan al câmpului.
sclipiri de lumină licăresc din trecutul cald.
dacă eşti în gândul cuiva,
ceva din tine s-a transferat acolo.
picătura
foc biruit de apă.
unde cade o stea ies toţi
să se hrănească.
fac dragoste literele-ntre ele.
ca să simţi gustul apei
cauţi picătura în secetă.
oscilezi, ac de busolă, între nord şi sud,
între est şi vest.
caută răspunsul în globul de cristal.
părea un fluviu
ce nicicum nu poate fi trecut înot.
mă aşteptai la mal cu focul aprins
să-mi usuci hainele.
cu vârful degetelor
asta eşti tu
o gazdă bună, cu ceaiul fierbinte pe masă
am cucerit priveliştea ta.
mulţi maci pe acolo.
mult dor de libertate de exprimare.
fericire-atinsă cu vârful degetelor.
ziua de mâine tot va veni.
doar faptele ne fac eroi.
ascuns printre litere
am pătruns în adânc pe câmpul deschis.
căutări, mirări, adâncimi.
bucurii. abisul neliniştilor.
un bărbat rareori plânge.
în lumina din noapte pietrele dorm.
în tăcere te-ai risipit.
să nu mă rătăcesc îţi las semne fără sens.
nu eşti niciodată singur
ascuns printre litere.
priveşte prin lumina degetelor.
––––––––––––
Irina Lucia MIHALCA
București
16 aprilie, 2018
