Ești și tămăduirea mea
Cea mult râvnită, căutată
Întruchipând chiar dragostea
Reală, sinceră, curată.

Când totul este efemer
Poți fi ușor influențat
Și de râvnești s-ajungi la cer,
Nu-i rău să fii asigurat.

Ca să hălăduiești prin lume
Îți trebuie mobilitate
Dar rădăcinile sunt bune
Dându-ți și stabilitate.

Și doar păstrând un echilibru
Între tendințele opuse,
Nici ușuratic nici prea sobru,
Poți s-atingi scopuri propuse.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

21 februarie 2019

Dar chiar de se îndepărtează
Zilele de neuitat
Ele nu se estompează,
Totul e-n inimă gravat.

Și nici nu este necesar
Prin amintiri să răscolesc,
Mi-ai fost al tinereții far
Și-n suflet eu te găzduiesc.

Ai camera ta rezervată
Ca într-un spațiu locativ,
Plină de dragoste, curată
Și în regim “all inclusive”.

Oferta este permanentă
Și totul este gratuit,
Ca recompensă decentă
Pentru cât mi-ai oferit.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

2 februarie 2019

Voiam să las semne în urmă
Ca să se știe c-am trecut
În liniște și nevăzut.

Urcam impins de aspirații
Având bagaje doar povești
Spre unde eu credeam că ești.

Călcam pe clipe, pe minute
Atras de nevăzutul țel
Neclar și mișcător și el.

Și ani întregi am tot urcat
Înverșunat, încrâncenat,
Robot greșit programat.

Abia târziu am căpătat
O altă atitudine
Bazată pe certitudine,

Că nu urcușul este totul
Că-s multe opțiuni pe lume
Și accesibile și bune.

Iar după descrâncenare
A fost o perioadă calmă,
Că mi-am pus sufletul în palmă.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

12 ianuarie  2019

Chiar dacă-i o dorință vagă
Pe care ne-o împărtășim,
Pentru că-mi ești atât de dragă,
Mă străduiesc să o previn.

Înlăturând false premize,
Îți netezesc calea cât pot
Și neplăcutele surprize
Încerc din drumul tău să scot.

Și orice bucurie a ta,
Faptul că ție-ți este bine
Și îți asigur liniștea,
Contează dublu pentru mine.

E un motiv întemeiat
Să-ncerc să fac tot ce îți place,
Să mă implic, chiar să mă zbat
Ca viața să decurgă-n pace.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

22 decembrie, 2018

Chiar dacă nici nu ne cunoaștem
Tu ești exact ce îmi lipsea
Un om onest, un bun prieten
Pe care să mă pot baza.

Chiar dacă nici nu ne cunoaștem
Atracția se manifestă
Și acceptăm, vrem sau nu vrem
Că-i o atracție celestă.

Chiar dacă nici nu ne cunoaștem
Cum împreună am ajuns
Avem motiv să presupunem
Că-i vrerea Celui de Sus.

Chiar dacă nici nu ne cunoaștem,
Minunea că ne-am întâlnit
E semnul că noi deja suntem
Și fi-vom de nedespărțit.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

18 decembrie, 2018

Aud plutirea unui fulg
Nesigură și tremurândă,
Nesațul meu cu care smulg
Din veșnicie, o secundă.

Sau mugurii unor idei
Încolțiți în nelumină,
Prezența unei femei
Ce niciodată n-o să vină.

Percep și foșnetul de gând
Care abia se înfiripă,
Puiul de înger bătând
Timid din a sa aripă.

Aromă de mirodenii,
Esență de copilărie
Străbătând peste decenii
Cu ce ar fi putut să fie.

Sau e ecoul cristalin
Al unor vorbe nespuse
Sau aspirații spre sublim
Din fașa viselor ucise.

Colb de regrete măcinate
Duse de vânt spre nicăieri,
Urmând să se depună, poate,
Pe netrăite primăveri.

Ori văd schița unui zâmbet
Pregătit să-l înflorească,
Enigmatic și discret,
O Mona Lisa românească.

E gânguritul unui prunc
Sau adierea unui mac
Pe care sigur o produc
Petalele când se desfac.

Sunt gânduri nevinovate
Care ajung la mine-n prag
Si cum sunt sincere, curate
Le deschid ușa cât mai larg.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

10 decembrie, 2018