NAȚIUNEA
M-aș sufoca de n-aș mai fi român,
Chiar inima ar refuza să bată
De i-aș impune-un ritm străin
În care n-a pulsat vreodată.
Și m-aș topi puțin câte puțin
Ros permanent de disperare
De-ar fi lipsit al meu destin
De-a țării binecuvântare.
Datini, tradiții, obiceiuri,
Tot ce-am văzut și tot ce știu
Venind de la străbuni prin vremuri
Asigură un neam unit și viu.
Ne-asigură identitate,
Mersul firesc spre înainte,
Ieșiri din situații complicate,
Vigoare pentru trup și minte.
Desigur sunt și rătăciți
În stare chiar să și ucidă
Pentru o mână de arginți
Dar națiunea, în ansamblu, e solidă.
—————————————
Costache NĂSTASE
Bucureşti
29 noiembrie, 2018