Motto:
,,Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie, omul nu s-ar distinge de neant”. Nichita Stănescu
Într-o lume literară unde poeții abundă din plin, o notă aparte îi revine poetului Costache Năstase care ne surprinde, din nou, prin lirismul său. Noul său volum de versuri, vine să certifice firescul poeziei sale deja cunoscut.
,,Poetul predestinat pentru a scrie”, nu-și irosește harul, lăsându-se captivat de armonia cuvântului. El scrie într-un mod disciplinat, preocupat de existența umană, de frumusețea lumii înconjurătoare, dăruind iubire.
Poemele sale, scrise în stil clasic, cuceresc cititorii prin simplitate și printr-un mod direct de abordare. Îndrăzneț, încrezător în puterea cuvântului, uneori destul de șugubăț, poetul Costache Năstase se lasă descoperit prin spiritul său pătrunzător în diverse ipostaze.
Prețuiește libertatea, considerând-o ca mulți alții, ,,necesitatea înţeleasă”. ,,E cutezanţa omului/ In zborul către infinit,/ E necuprinsul gândului.// E sănătate, bunăstare/ Şanse la orice în viaţă/ Libertate de mişcare,/ Năzuinţă şi speranţă.” (Libertate)
Eul liric al poetului este definitoriu. Poetul dă culoare fiecărui moment prin versuri, fie că este vorba de aroma cafelei sau de curgerea anotimpurilor…Autorul nu se ascunde după cuvinte, ci meditează asupra existenței umane, a destinului. Parafrazând din Seneca, ,,destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune”. ,,În timpul care-i infinit,/ Când două suflete s-ating,/ Destinul este împlinit/ Căci zeii binelui înving”. (Destin)
Iubirea rămâne statornică, deși poetul este frământat de /,,reminiscențe din trecut,/ emoții neconsumate// doar acțiunea conjugată// și în acord cu legea firii/ îl pot duce înc-odată/ sus pe culmile trăirii.(Încercări)
Poezia, ,,o lacrimă care plânge cu ochii”, a determinat versuri dedicate lui Nichita Stănescu. ,,Trăim, iubim, visăm, cântăm/ Sub semnul poeziei sale.”(Nichita totdeauna)
Costache Năstase ne prezintă un tablou social-liric cu ecouri angelice. ,,Sunt translatorul unor îngeri/ Care-mi șoptesc la ureche/ Cuvinte potrivite, ziceri/ Din înțelepciunea veche.// Eu le aranjez în versuri/ Ca să ajungă mai ușor/ Și cu depline înțelesuri/ La îndemâna tuturor.”(Interpret)
Poetul Costache Năstase scrie ,,din preaplinul sufletesc/ Idei, gânduri disparate/ Își găsesc locul firesc/ Tipărite într-o carte. ” (O carte)
Pe lângă poezia clasică, fabula și poezia niponă (haiku), își găsesc locul în actualul volum. Singurătatea poetului, providențială de altfel, se simte în multe din creațiile sale. ,,Înconjurat de ploi și vânturi/ Mi-s anii grei, sunt obosit,/ Trosnesc pe la încheieturi/ Și prietenii mi-au ruginit.” (Singurătate târzie)
Costache Năstase scrie dintr-un preaplin sufletesc. Cu demnitate și dragoste pentru neamul ce l-a plămădit. Citindu-i poezia, încerci să-l descoperi ca poet, dar mai ales ca om.
Poezia sa rămâne ,,o taină şi o lucrare de sine stătătoare”, cum ar spune Nichita.
—————–––––––––––
Mariana GURZA, poet, eseist, editor
(Prefață la volumul de poezii ,,Urme pe pământ”, semnat de Costache Năstase, Editura Dandes Editory, 2018)
