Mai sunt cuvinte…
Mai sunt cuvinte
Nu le-am epuizat,
Visele nu sunt frânte,
Căci în iubire te-ai arătat.
Mai sunt cuvinte
Deși mă privești,
Vocale stau înaripate,
În muzica ce o înveselești.
Mai sunt cuvinte
Tu ai inima deschisă!
Perle nedescoperite,
Într-o flacără neatinsă.
Mai sunt cuvinte
Pe care le aștept,
Fraze vii, șoptite,
Pe care să le accept.
Mai sunt cuvinte,
Spuse în zorii dimineții,
Menite să fie gravate,
Și să înfrunte valurile vieții.
———————————
Claudia BOTA
8 Martie 2019
Brâncuși pasăre măiastră
Când piatra cântă și pasărea zboară,
Tăcerea divină te-nfioară,
Atinge coloana infinitului dintru răsărit,
În miezul nopții un alt cântec s-a ivit.
Brâncuși un tată al pietrei,
Dăltuiește puterea sărutului Evei,
Creează la Masa Tăcerii,
La Cina de Taină vorbește cu îngerii.
Un om al smereniei în rugul aprins,
Ce-i viata de nu l-a învins?
Coloana infinitului sunt trepte în paradis,
Lutul și cerul e poarta ce s-a deschis.
———————————
Claudia BOTA
22 februarie 2019
Umbre ascuțite
Moartea umblă despletită în lume,
Roțile orologiului stau încadrate în neguri dure,
Când aduni în viață frământate sume,
În vâltoarea aceasta suntem ascuțite umbre.
Ziduri colțuroase între zile sumbre,
Stau rănită în desișul fără de sfârșit
Și dau tribut vieții fără să fi greșit,
Cine lacrima mi-o cere, fără mângâiere?
Iar tăcerea nopții stabilită în priviri,
Vorba bună stă conturată în trăiri,
Măreția inimii se apropie de moarte,
Las inima să vorbească între șoapte.
De iubirea nu există într-o zi ce a trecut,
Valurile vieții spumegă umbrele ascuțite,
Zile mohorâte pentru ce v-aș fi plăcut?
Când durerea noastră nu s-ar fi născut.
———————————
Claudia BOTA
28 ianuarie 2019
Dumnezeu ni l-a dăruit pe Eminescu
Dumnezeu ne-a trimis îngeri ocrotitori,
La acest neam ai venit Eminescu cu dor,
Fiind o stea între solii buni cuvântători,
Ai învățat fiii noștri să iubească patria lor.
Eminescu, fericit bărbat cu dragoste de țară,
Trăiască națiunea și dușmanii să piară,
Ai întipărit cuvinte pe pietrele din suflet,
Iubim glasul tău viu din cugetul de ascet.
Dorința ta de reîntregire a Daciei Mari
Făclie ce luminează mintea peste veacuri,
Înger de pază mai cere o șansă,
Mirul din candelă stă și nu se varsă .
Luceafăr luminos ce strălucești pe cale,
Codrul fiindu-ți aproape și marea departe ,
Buciumul sună cu jale, dușmanii o iau la vale,
Prigonit este profetul în propria țară pentru dreptate.
———————————
Claudia BOTA
12 ianuarie 2019
Pictură de Sabin Bălașa
Nașterea Ta Hristoase
Prin dorul iernii liniștea pătrunde tainic
Prin fulgi de nea iubirea coboară serafic,
Cerul amoțit atinge-n suflet nemurirea,
Copilul Mariei aduce astăzi lumii fericirea.
Îngerii coboară împletindu-i frumoasă cunună,
Un glas, un freamăt dau mângâiere pe raza cea lină,
O, ce veste minunată s-a răspândit în Betleem cetate!
Magii călăuziți de stea străbat atâta singurătate.
Pe toți iubirea Ta nemărginită în Eden ne înalță,
Nașterea Ta, Hristoase a trezit pe morți la viață,
Adam cel Nou a răstignit teroarea cruntă a morții,
Din somnul cel de veci ai prigonit negura rece a sorții.
Lumină sălășluită din Cuvântul lui Dumnezeu,
Logos întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioară,
Venit-ai în lume pentru a ne elibera de povară,
Nu sol, nici înger, ci Însuși Fiul lui Dumnezeu.
Nașterea Ta, Hristoase, Răsăritul cel de Sus,
Lerui Ler și Domn din cer,
Într-o iesle săracă azi vi s-a născut Iisus,
Fie-vă milă de cei ce cer,
Pentru a colinda nașterea Ta !
Lerui Ler și Domn din cer.
———————————
Claudia BOTA
26 decembrie, 2018
Centenarul Marii Uniri
Aici suntem cei mulți și vii
Țara cheamă a noștri copii,
Mormintele nu s-au deschis,
Jertfa românilor e un paraclis.
Din osemintele uitate,
Noi ne-am făurit o sfântă carte,
O carte scrisă de martiri,
Ce nu sunt firave amintiri.
Rupeți lanțurile trecând peste toate,
Lumina românilor stă în dreptate.
Ce liniște înfiorătoare te apasă,
Când nu ești cu frații tăi la aceeași masă.
O, țară mea, cu glorie ai renăscut!
Din lacrimă între Carpați și Dunăre,
Vitejii eroi te-au apărat ca și un scut,
Deși barbarii au căutat ca să te fure.
Tu n-ai îngenunchiat între genune,
Credința și iubirea ta a renăscut,
În fiecare petic de cer, soarele n-apune,
Căci tricolorul în suflet îți e cusut.
———————————
Claudia BOTA
1 Decembrie, 2018
Autumnală
Razele soarelui stăpânesc odiseea gândurilor,
Lumina luminează Cuvântul absolut,
Viața stă în mâinile Tale.
Ceasornicarul armonizează trecerea timpului,
Înfierat într-un lanț de verigi ruginite.
Când frunzele copacilor toamnei s-au scuturat
Anii stau în metamorfoza autumnală,
Bunica mă întâmpină cu galbena gutuie
Ce îmi luminează palma dintr-un vis ce nu s-a sfârșit.
Vântul caută destinul brumei ce s-a lipit de-a ta scrisoare
În trecerile tale mi-am așezat urechea la inima ta,
Cântecul iubirii învinge singurătatea,
Blestemul, durerea și patima grea,
Pe drumul toamnei am rupt sigiliul,
Și-am pus hotar între cuvântul tău și liniștea mea.
———————————
Claudia BOTA
19 noiembrie, 2018
Malul Prutului atinge cerul
Nemurirea nu se câștigă decât cu sfinții
Pământul Basarabiei fiind lacrimă amară,
Fiică pierdută și sacrificată la masa durerii
Malul Prutului atinge cerul ce ne separă.
Doamne, Te chem și stinge-ne focul cel noros,
România este Mama cuvântului tainic duios,
Ion și Doina au cântat cu lacrimi fără de păcat
Și au aprins făclii pe urmele călăilor ce ne-au secat.
Privesc câmpia noastră însorită a libertății
Cât vor mai plânge înstrăinați în lume frații?
Sfântul, Ștefan, Domn cel Mare crucile veghează,
”Nu vă lăsați, adun iar oastea până se înserează!”
———————————
Claudia BOTA
27 septembrie, 2018
Țărm de lumină
Valurile înspumate se zbat
Nisipul fierbinte îl străbat,
Muzica din adâncuri se aude idilic,
Lumina reține paradisul frenetic.
Cuvintele Tale mă cheamă ținându-mă de mână,
Cerul îmi pune pe umeri cunună.
La acest răsărit marin,
Furtunarii străbat briza mării, acolo unde totu-i divin.
Cu răsuflarea în tăcere așteptăm la mal,
Minutele spectacolului se-aștern ca un semnal,
Când discul soarelui răsare,
Unde cerul se unește cu marea ce nu dispare,
Iar depărtarea adună liniștea în tăcere,
Nimic în drumul ei nu cere.
Doar necuprisul topește simfonia aurie a largului,
Vegheată de clipa neastâmpărului,
Ce va izbi în val și-n van,
Corăbii ce vor veni din an în an.
Iar mișcătoarele iluzii cuprinde-n inima mea discul solar,
Cu ondulări de raze ce oglindesc pe trepte.
De voi pleca dorul mă va cuprinde,
Voi reveni amprenta străjuiește-n mine,
Ca un magnet ce s-a desprins din vuietul de ape,
Atunci când soarele stă pe postament.
O, răsărit luminat!
Răsărit al păcii și al iubirii!
Lumina răsare și se dăruiește-n tăcere,
Uimirea ne este dată ca taină.
Privirea se îndreaptă în frumosul din noi,
Splendoarea trece în veșnicie când valurile se zbat.
Pașii mei calcă nisipul fierbinte,
Redevin omul primordial al universului.
Ce bine mă simt în prezența elementelor universale!
Algele verde de smarald dansează,
Mișcări ce îți rețin privirea încărcată,
Călătorii pescăruși străbat înaltul cerului,
Când valurile cresc,
Inima topește din minte neliniștea.
———————————
Claudia BOTA
3 septembrie, 2018
———————————
Claudia BOTA
2 septembrie, 2018