Umbre ascuțite
Moartea umblă despletită în lume,
Roțile orologiului stau încadrate în neguri dure,
Când aduni în viață frământate sume,
În vâltoarea aceasta suntem ascuțite umbre.
Ziduri colțuroase între zile sumbre,
Stau rănită în desișul fără de sfârșit
Și dau tribut vieții fără să fi greșit,
Cine lacrima mi-o cere, fără mângâiere?
Iar tăcerea nopții stabilită în priviri,
Vorba bună stă conturată în trăiri,
Măreția inimii se apropie de moarte,
Las inima să vorbească între șoapte.
De iubirea nu există într-o zi ce a trecut,
Valurile vieții spumegă umbrele ascuțite,
Zile mohorâte pentru ce v-aș fi plăcut?
Când durerea noastră nu s-ar fi născut.
———————————
Claudia BOTA
28 ianuarie 2019