Mariana GURZA: Basarabie răstignită (15) de Valeriu Dulgheru, Chișinău, 2019 (prefață)

          Motto:

                     ,,Nu putem concepe existența neamului românesc fără Nistru, cum nu putem să o concepem fără Dunăre și Tisa, ca să ne despartă de elementul slav. Basarabia reprezintă pentru noi intrarea casei noastre.

(Gheorghe Brătianu)

 

Chiar dacă unele voci reclamă ,,politica sentimentală a unioniștilor”, scriitorul Valeriu Dulgheru continuă să-și argumenteze teoriile privind Basarabia prin volumul – „Basarabia răstignită (15)”.

Basarabie răstignită (15) vine într-un moment când situația globală a omenirii este una destul de tumultoasă şi nesigură, iar pentru Basarabia, chiar cu accente îngrijorătoare. Mereu prezent în sufletul autorului,  la început de An Nou  visul reunificării Basarabiei cu ţara mamă s-a transformat într-un puternic strigăt de trezire a celor care mai pot face ceva în această vădită degringoladă pe scena politică internă şi internaţională.

Volumul este structurat în șase capitole: Basarabie încotro?; Basarabia în Anul Centenar;   Alegeri compromise; Istoria multimilenară…; Putinism, dodonismși alte isme; Portrete în timp, opinii, reflecţii.

Preocupat de viața cetății, autorul este foarte atent la grupurile de interese ce fac jocurile în detrimentul interesului național. Campania electorală cu ,,socialiștii din nou pe baricade,… în Basarabia, mama lichelelor este veșnic însărcinată”. Umorul fin cu toată amărăciunea se simte la fiecare capitol. Istoria ne urmărește. Parafrazându-l pe Nicolae Iorga, „Moldova de răsărit, care poartă numele dinastiei Basarabilor, stăpână pe gurile Dunării, continuă o viață de două ori milenară în legătură cu strămoșii noștri cei mai îndepărtați, iar punerea în valoare a acestor teritorii de o bogăție unică în ce privește roadele pământului se datorește muncii românești sub conducerea, timp de 500 de ani a domnilor moldoveni, legitimi suverani ai Basarabiei încă din secolul al XlV-lea”.

         Nevoia de întoarcere la românism a dat roade în special în viața satelor;  biserica îşi face simţită menirea, și prin ea, Basarabia românească-și eliberează sufletul. Rolul intelectualului de a se implica sporește. Intelectualul are o datorie, o mare datorie, faţă de bietul ţăran basarabean, pe spinarea căruia a învăţat carte, care-i permite să aleagă grâul de neghină, să distingă semi-adevărul sau falsul adevăr de adevărul curat, să se descurce deseori în prea complicatele scheme politice. Moş Ion îşi face datoria: creşte „pâinea cea de toate zilele”, pe care o mănâncă toţi în fiecare zi. Cu voinţă neîntreruptă o frământă, o dospeşte şi o creşte pentru el şi pentru cei din acelaşi sânge cu el. Ce fac intelectualii pentru a-l ajuta pe moş Ion să se descurce în junglele politice, să discearnă firescul, adevărul din avalanşa informaţională cu care este bombardat zilnic? Autorul îndemnat de semnele vremii știe că Moldova a fost pusă păzitoare a gurilor Dunării cu tot ținutul care le acoperă, convins că are o datorie sfântă de a lupta pentru Neamul Românesc, pentru reunificare. Cel mai mare eveniment unionist din acest an este considerat de autor, semnarea Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații, printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare.

Acum, nu există decât o ,,uzurpație determinată de confuzii, de noțiuni, dorințe trecătoare, a unei epoci de criză fără pereche”. Alegerile parlamentare din 24 februarie 2019 pot fi fatale pentru mult doritul parcurs proeuropean, prounionist, susţine autorul. ,,Actualmente Basarabia este un stat capturat… Iar noi ce facem? Ne scărpinăm la ceafă. Bravii noștri politicieni de dreapta fac politică specific basarabeană.”

Valeriu Dulgheru consideră anul 2019 unul de cotitură. Ar putea să ne apropiem de visul care ne mistuie de secole – acela de a fi împreună cu frații, dar ar putea avea și alt deznodământ. „S-ar putea să fie un val care va mătura totul în calea sa după alegerile din 2019”, după cum declara și T. Băsescu.

Portretele unor nume ilustre ale Basarbiei își găsesc locul printre pagini: Academicienii Nicolae Dabija, Gheorghe Ghidirim, Ion Bostan;  prof. Vasile Puiu, Valeriu Șauga.

Ajunși la sfârșit de An Centenar, autorul a asistat cu amărăciune la tot felul de manifestări și declarații fără a se discuta pe proiecte reale despre felul cum ar fi gazoductul Ungheni-Chișinău, adaptarea rețelelor electrice din Republica Moldova la parametrii rețelelor din România (Uniunea Europeană) ș.a. ,,Am mai avut astfel de situații. Totuși Unirea va fi. Sunt sigur! …Este un proces natural. Dumnezeu dorește ca la ziua de apoi să vină neamurile adunate, iar poporul român nu e o excepție. Desigur, ne-am fi dorit ca acest act înălțător să se întâmple mai repede dar, probabil, aceasta este soarta poporului român de a trece prin greutăți, pentru a simți mai bine importanța acestuia. Așa a fost întotdeauna de-a lungul multimilenarei istorii a poporului român.”

Într-adevăr îndemnul: „Naţiune nu dormi… Acesta ar putea fi somnul cel de moarte” este binevenit, oportun vremurilor pe care le trăim. „Un tablou asemănător se poate vedea și în practica internaționlă, o divizare politică pe trei segmente principale: dreapta, centru și stânga, cu unele devieri de la centru spre dreapta sau stânga. Stânga europeană este una moderată care împărtășește, în principal doctrina socialistă. În fostele republici ale defunctului URSS, dar și în țările foste satelit din Europa de Est și alte părți ale lumii, stânga înclină spre doctrina de extremă stânga de factură leninist-stalinistă, oricare ar fi denumirea partidului; comunist, socialist, social-democrat și chiar democrat.”.

Autorul volumului „Basarabie răstignită” (15) ne prezintă o realitate dureroasă a fraților de peste Prut. Să fie vorba de teamă? Suntem oare prea slabi? Sau suntem prea obosiți și saturați de jocurile meschine ale celor care nu iubesc România şi pe români…  Nicidecum, Valeriu Dulgheru, bătăios și optimist, nu cedează. Ce ar trebui să facem? „Să fim curajoşi şi uniţi! Unirea este Puterea! Unirea este aproape!” De admirat iniţiativa, curajul și perseverența autorului! Doar prin unitatea tuturor s-ar mai putea salva Mişcarea Unionistă  împlindu-și visul măreţ al Unirii. !

Admirabilă este încrederea autorului în tinerele vlăstare privind ,,Învierea Neamului Românesc”. Pentru el, această Credință este o certitudine.

,,Ce cale poate țara să apuce?/ În tragica, neconvertita zi, / Se urcă Basarabia pe cruce/ Și nu știm învierea când va fi. ” Adrian Păunescu-Basarabia pe cruce!

Recomand cu multă căldură volumul Basarabie răstignită (15), purtând semnătura scriitorului Valeriu Dulgheru.

———————————

Mariana GURZA

Timișoara

15 ianuarie 2019

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (4)

Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade. Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente, ci de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politicii fac prostii, ca niște ignoranți ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu-și fac datoria. Imparțialii și încrezătorii înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.

(Nicolae Steinhardt, 1937).

 

Cât de actuale pentru acest colț de țară pre nume Basarabia sunt astăzi aceste triste constatări ale marelui martir moralist român N. Steinhardt. La putere au năvălit barbarii, proștii, derbedeii, iar oamenii cumsecade se fac că nu văd și nu aud. De fapt „nu-și fac datoria, trădează”. Ei sunt „cei mai vinovați”.

Revoluția tinerilor din șapte aprilie 2009 trebuia să fie o debarasare de la ideologia comunistă promovată de regimul lui Voronin timp de opt ani, pe care tot noi, cei „imparțiali și încrezători” l-am adus la putere, prin miopia noastră. Nu în zadar se spune că revoluțiile le fac idealiștii, iar roadele le culeg derbedeii. Ce am avut după 2009? După opt ani de regim totalitar voronist trebuia să apară noi forțe democratice. Au apărut. A apărut Partidul Liberal Democrat din Moldova care avea în rândurile sale tineri pragmatici, bine instruiți, unii în România, care reușise să fie pe locul doi (după comuniști) după reprezentativitate în parlament. Și unde e? Trădat de președintele Filat practic nu mai există.

În locul PPCD adus de Roșca la groapa istoriei a apărut Partidul Liberal în frunte cu locomotiva Chirtoacă, o mare speranță nerealizată. Unde e acest promițător partid? Nu mai există ca partid cu putere decizională.

Iar ambele partide democrate au fost ajutate să ajungă acolo unde au ajuns de Partidul Democrat și, în special, de V. Plahotniuc, care a folosit abil slăbiciunile celor doi, ranchiunoși și îngâmfați. Vă mai amintiți cum acest mare bussinesman, consilier în ale bussinesului al feciorașului lui Voronin Oleg, a apărut în marea politică. După desprinderea lui M. Lupu și a unei așchii de la pcrm (o acțiune planificată de strategi!) în mod spectaculos M. Lupu devine președinte al partiduțului lui Diacov care în ultimele alegeri (aprilie 2009) luase tocmai 2.97%. În prima variantă a listei PDM, care se pregătea de alegerile anticipate din 29 iulie 2009, numele lui V. Plahotniuc nu figura. Mai mult decât atât în una din declarații nou plămăditul președinte M. Lupu a declarat că el știe cine e Plahotniuc, că face parte din familia Voronin. Peste doar două săptămâni pe listele PDM pe locul doi (!) apare numele lui V. Plahotniuc. Ce metamorfoză s-a întâmplat cu această nevertebrată M. Lupu ca să-și schimbe părerile la doar două săptămâni? Ce vânt a bătut și din ce direcție? Acum, după acest spectaculos urcuș al PDM de la 2.97% în aprilie 2009 la unic partid de guvernământ în 2017 grație lui V. Plahotniuc (nu datorită abilităților de mare conducător de partid ci abilităților personale de manipulare, corupere) devine clară misiunea lui V. Plahotniuc în marea politică basarabeană.

După căderea regimului comunist al lui Voronin pe segmentul centru-dreapta, dreapta apăruseră două forțe politice noi promițătoare –  PLDM și PL (în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 ambele luaseră câte 14.85%). Dacă Pl în continuare a tot dat înapoi (chiar dacă ulterior la el se alipise un alt partid de dreapta „Mișcarea Acțiunea Europeană” (MAE)) în mare parte din cauza managementului defectuos al lui M. Ghimpu (rând pe rând de la PL s-au tot desprins așchii) atunci PLDM a crescut constant și în alegerile din 2010 vine pe locul doi cu 32 de mandate după PCRM, care era în scădere și luase 42 de mandate). PDM crescuse cu două mandate (de la 13 mandate luate la 29 iulie 2009 la 15 mandate în 28 noiembrie 2010). În alegerile din 30 noiembrie 2014 comuniștii se împart în două forțe – PCRM și PSRM cu nou plămăditul (de fapt hoțul de partid!) Dodon în frunte, fiecare luând 21 și, respectiv, 25 de mandate (de fapt aici un rol hotărâtor l-a jucat ajutorul acordat de Plahotniuc care pe ultima sută de metri l-a scos din cursa electorală pe R. Usatîi, puterea reală a PSRM fiind în jurul a 10…15 mandate!). PLDM scade de la 32 de mandate la 23, scădere cauzată de conducerea proastă a lui V. Filat (și PLDM rând pe rând este părăsit de personalități de vază, din cauza lui V. Filat). PDM crește cu puțin, cu încă 4 mandate ajungând la 19 mandate. Ulterior, cu 19 mandate legitime după debarcarea rivalului principal V. Filat (pe care l-a băgat la dubă iar partidul decapitat a devenit pradă ușoară pentru  V. Plahotniuc) prin corupere, constrângere, dosariade, târguieli politice ajunge în 2017 unic partid de guvernământ, eliminându-i pe PLDM care luase 23 de mandate și pe ultimul aliat la guvernare PL, care luase 12 mandate. Cadoul făcut de V. Voronin lui V. Plahotniuc cu cei 14 deputați comuniști deveniți peste noapte social-democrați a avut rolul hotărâtor.

Acum este destul de clar care a fost misiunea lui V. Plahotniuc apărut „pe neașteptate! (mai corect parașutat abil de știm noi cine!) în marea politică basarabeană: de a distruge completamente noile forțe politice eurounioniste care apăruseră pe centru dreapta și dreapta și care deveneau tot mai deranjante. Acum nu mai avem nimic pe dreapta, doar așchii liberale cu lideri ranchiunoși, și o tulpină liberală putredă (ajunsă la această stare din cauza liderului M. Ghimpu!) pe care încearcă (fără nicio șansă!) să înverzească o nouă ramură (venirea lui D. Chirtoacă în fruntea partidului). Pe centru-dreapta PLDM practic a dispărut ca forță de decizie însă în locul lui a apărut o nouă forță – blocul ACUM, care nu intra în planurile lui Plahotniuc.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (4)”

Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”

(Emil Cioran)

 

Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an plin de evenimente unioniste: marșul unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.

Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l consider faptul semnării Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare. Toată stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se datorează parțial și Sfatului Țării 2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de România localităților basarabene pe parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.

            Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie profesorii UTM au semnat o declarație de susținere a primarilor semnatari atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de către 296 de profesori, academicieni, decani  a Declarației de Unire cu România. De menționat că până în prezent UTM este unica instituție de învățământ superior care a semnat această Declarație.

Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS”, a organizat împreună cu autoritățile locale Costești, Ialoveni un frumos eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!” cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii) din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.

Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment cultural „Centenar Autumnal” cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități din Basarabia și România.

Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai Universității Tehnice a Moldovei care a participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.

La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe proiecte:

  • Interconectarea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și României;
  • Gazoductul Ungheni-Chișinău;
  • Autostrada „Unirea” ș.a.

Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu regret a fost și Anul celei mai mari dezbinări între unioniști. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari” spunea marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de propriile noastre greșeli. Atât de mari și deciși am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.

Ce ne așteaptă în anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima dată de la 90’ încoace când unioniștii nu vor fi reprezentați în parlament de o forță unionistă. Este regretabil că s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste. Curentul unionist este în continuă creștere. A depășit cota de 30%. Dar unde sunt liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?

Referitor la Convenția EuroUnionistă. Mi se par pripite și neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege aceste roade dacă le-ar fi reușit să unească toate așchiile liberale unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe liberale (așa cum sunt ele!) blocul „Convenția EuroUnionistă” nu are nicio șansa de succes. Cu atât mai mult  acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e ceva mai serios la mijloc?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)”

Comitetul Româno-American pentru Basarabia: Scrisoare de protest către Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii

The Romanian – American Committee

for Bessarabia

5150 Leesburg Pike, Alexandria, VA 22302-1030.

E-mail : Bessarabia44@gmail.com

October 15, 2018

Honorable Michael R. Pompeo

United States Secretary of State

  1. S. State Department

2201 C Str. NW

Washington, DC, 20520

Dear Mr. Secretary:

We write you as loyal Americans who want to see America great again. At the same time and as citizens of Romanian origin we also want to see our native country great and an ever stronger ally of the United States. Romania is currently a staunch American friend and one of the main pivots of U.S. policy in Eastern Europe. In recent years, for example, Romanian troops fought and sacrificed together with the American troops in the Middle East.

One of the most delicate Romanian issues that have been ignored by the previous U.S. administrations is Bessarabia, a former Romanian province that was separated from Romania by the secret provisions of the Molotov-Ribbentrop Pact of August 1939. This part of Romania became a Soviet Republic and then, after the collapse of the Soviet Union in August 1991, the independent  Republic of Moldova. Most of the inhabitants of this area are ethnic Romanians and their desire to reunite with Romania is ever growing.

Mr. Secretary, at the beginning of October, George Simion, a Romanian citizen and the General Secretary of the Actiunea 2012, a Romanian organization that advocates the reunification of Moldova with Romania, while travelling through Moldova was detained by the Moldovan authorities, was abused and maltreated, and was banned for five years to reenter Moldova.

On behalf of the American community of Romanian origin we protest strongly against such acts and ask the Department of State to take a stand in defense of the Romanian nation.

In our deep conviction, the sooner Washington understands that reunification of the Romanian nation is imminent, and the sooner the State Department acts correspondingly, the better for America’s national security interests.

Sincerely

Prof. Dr. Nicholas Dima

Prof. Dr. Nicholas Dima, President

Lia Roberts, Executive Vice President

Neculai Popa, Public Relations Vice President

Valentin V. Tepordei, Communications Vice President

Nicholas Buda, Vice President for Youth Issues

 Alexandru Tomescu, Vice President for Canada

***

Notă:

Stimaţi prieteni vă trimit pentru informare şi difuzare scrisoarea de lămurire şi protest trimisă de Comitetul Româno-American pentru Basarabia la departamentul de stat. Scrisoarea a fost trimisă doar în versiunea engleză. Traducerea este pentru Români. O găsiţi în text mai jos.

Va mulţumesc

Prof. Dr. Nicholas Dima

*

Stimate d-le Secretar de Stat:

În calitate de cetăţeni americani dorim să vedem America din nou mare şi puternică. În acelaşi timp, dorim să vedem şi ţara noastră natală reîntregită şi o aliată puternică a Americii. În prezent, România reprezintă deja un pivot important al politicii SUA în Europa de Est şi în ultimii ani trupele româneşti au luptat şi s-au sacrificat împreună de cele americane în Orientul Mijlociu…

Cu toate acestea, una din cele mai delicate probleme româneşti, anume Basarabia, a fost însă ignorată de administraţiile americane anterioare. Fosta provincie românească a fost ocupată de URSS în urma protocoalelor secrete ale pactului Ribbenrop-Molotov din august 1939. Cea mai mare parte a provinciei a fost transformată într-o republică sovietică care după dizolvarea URSS-ului în 1991 a devenit Republica Moldova. Majoritatea locuitorilor acestei republici sunt etnici români şi dorinţa lor de a se reuni cu România este în continuă creştere…

Domnule Secretar, la începutul lunii octombrie, George Simion, cetăţean roman şi secretar general al organizaţiei „Acţiunea 2012” care militează pentru reunificarea Republicii Moldova cu România, a fost reţinut, abuzat şi maltratat fizic de autorităţile de la Chişinău. În plus, i s-a interzis să reintre în Republica Moldova pe o perioadă de cinci ani…

În numele comunităţii de origine română din Statele Unite protestăm categoric faţă de un asemenea act şi cerem Departamentului de Stat să ia atitudine în apărarea naţiunii române.

Ne exprimăm totodată convingerea fermă că reunificarea României este iminentă! Cu cât Washingtonul înţelege mai repede acest lucru şi Departamentul de Stat acţionează în mod corespunzător, cu atât mai bine pentru interesele naţionale ale Statelor Unite.

–––––––––––––––

Prof. Dr. Nicholas Dima, President

Lia Roberts, Executive Vice President

Neculai Popa, Public Relations Vice President

Valentin V. Tepordei, Communications Vice President

Nicholas Buda, Vice President for Youth Issues

Alexandru Tomescu, Vice President for Canada

Ioan POPOIU: Marșul Centenarului – note şi impresii

Sâmbătă 24 martie dimineaţa, înainte de ora 7, în stradă, în drum spre gară, mă întâmpină o zi de iarnă veritabilă, cu multă zăpadă şi un uşor viscol. În sfârşit, sunt în tren, în acceleratul de Timişoara, atmosferă calmă, obişnuită, de wekeend, lume puţină, care nu are o destinaţie specială, nu are gândul la ceea ce se pregăteşte mâine.

Sunt obosit, febril, am dormit puţin, încerc să-mi fac ordine în gânduri, nerăbdător să ajung mai repede la Iaşi, unde mă aşteaptă o lungă călătorie. Cobor grăbit în gară, înainte de ora 11, şi mă îndrept în pas alert spre autogară, ajung la peronul unde se află microbuzul care face cursă regulată între Iaşi şi Chişinău. Intru rapid în vorbă cu şoferul, aveam să aflu mai târziucă îl chema Igor, îi pun un potop de întrebări, îmi spune că la 11, 15 plecăm prin Sculeni-Prut, spre Basarabia! Traversăm lent Iaşul, vremea se face frumoasă, se înseninează, apă peste tot. Ajungem la vama Sculeni abia pe la 12,30, urmează controlul actelor (unii au paşapoarte, alţii cărţi de identitate) şi bagajelor, apoi alt control al poliţiei de frontieră, normal (nu-i aşa ?), doar mergem într-o ţară străină, Republica Moldova! Şi eu care credeam că merg peste Prut, în Basarabia!

Dar, înainte de trecerea râului, aş vrea să spun câteva cuvinte despre cei cu care călătoresc în microbuz. Şoferul, Igor, care îmi spune că are dublă cetăţenie, la întrebarea mea dacă este român, îmi răspunde că nu, deduc însă că este moldovean sau moldo-rus, prenumele său evocă o posibilă simbioză. Poartă părul scurt, vorbeşte cu accent moldovenesc, zâmbeşte frecvent, se mişcă cu mare agilitate, discută amical cu tânăra de lângă el, pare prieten cu toată lumea, îmi dă cartea lui vizită, l-am sunat mai târziu pentru întoarcere şi-mi răspunde cu amabilitate. În faţa mea, aşezată lângă şofer, se află Cătălina, studentă la Bacău, se întoarce la Chişinău, este de-acolo înţeleg, o întreb dacă vine mâine la Adunare, îmi răspunde că nu, are alt program. Pe banca din spate, lateral, se află Victoria, o doamnă ca la 50 de ani, a fost la fiica ei din Timişoara, iar acum se întoarce acasă, dincolo de Prut. O întreb, mai întâi, despre locul unde mă duc, despre hotelul ,,Zarea”, unde voi fi cazat, despre staţia unde ar trebui să cobor. Oprindu-ne pe ndrum, ca să luăm câte ceva, deschid discuţia despre miting şi Basarabia, mişcarea unionistă, ea se arată sceptică, îl citează pe Lenin (cât de odios îmi sună acest nume!), conform căruia nu sunt întrunite toate condiţiile pentru o schimbare decisivă. Sunt dezamăgit să întâlnesc o asemenea mentalitate. La un alt popas, intru în vorbă cu un alt pasager, este tânăr, blond, îmi spune că a făcut ASE-ul, la Chişinău, are un serviciu, aflu de la el că-l cheamă Vasile, îl întreb dacă este român (de teamă să nu aflu că este moldovean!), îmi dă un răspuns care îmi încălzeşte sufletul: ,,suntem români”! Mă întreb însă câţi gândesc ca el. Îmi confirmă că va merge la mitingul de mâine.

Pe nesimţite, trecem Prutul şi suntem deja dincolo, aflu despre aceasta numai după ce-am trecut, râul practic nu l-am văzut din microbuz (nu l-am văzut nici la întoarcere, era noapte). Iată-mă, într-o zi frumoasă de primăvară, în ajun de Bunavestire, în Basarabia! Acest pământ al făgăduinţei, mi l-am imaginat în dorinţele mele în multe feluri, nu este nicio altă provincie românească care să-mi provoace un asemenea fior sufletesc, de emoţie, încântare şi uimire, precum Basarabia, cuvânt cu patru a, pământul cu picioarele muiate în mare! Numai ce-am trecut dincolo, devin febril, îmi întorc privirile în toate părţile, încercând să aflu, să surprind cât mai multe despre locuri, oameni şi stări de lucru. De la început, remarc, ca o surpriză plăcută, că mă întâmpină un ţinut cunoscut, un fel de ,,acasă” bine ştiut, imagini blânde, plăcute, care se lipesc de suflet, locuri care îmi amintesc de ,,Privelişti moldoveneşti”, a compozitorului Mihail Jora. Nu observ nimic strident, nimic străin, coline domoale, pajişti şi pădurici, liniile orizontului coboară blânde, ca şi când am călători între Siret şi Prut. Realizez, pe viu, că mă aflu înlăuntrul aceluiaşi pământ vechi românesc, între hotarele aceluiaşi neam! Numai graniţa silnică, artificială, de la Prut, îţi crează impresia unui ,,dincolo”, care de fapt nu există! Este foarte simplu: aşa cum, dacă treci Oltul, pătrunzi în Oltenia, dacă treci Prutul, ai pătruns în Basarabia. Această armonie primitoare, blândeţea, simplitatea, te întâmpină peste tot, chiar în oraşe, la Chişinău, şi toate acestea ţin de firesc. Observ aşezări, sate, orăşele, cu nume curat româneşti, Unteşti, Corneşti, Nisporeni, Străşeni, Călăraşi, alternativ, rar, localităţi ca Nicolaevka, Elisabetovka, Romanovka, care nu sunt altceva decât implanturi etnice ale stăpânirii ruse, de după 1812, colonişti aduşi din diferite părţi, care au dat numele localităţilor de unde proveneau.

Continue reading „Ioan POPOIU: Marșul Centenarului – note şi impresii”

Galina MARTEA: Erorile trecutului dictează prezentul incert

În ciuda tuturor neplăcerilor ce au loc în lumea pământească, adevărul este acel conținut care   mai devreme sau mai târziu vine la suprafață cu realitatea lucrurilor întâmplate cândva. Astfel, acțiunea adevărului își face efectul ulterior, prezentându-se cu fapte concrete din trecut. Acest lucru este deja cunoscut în istoria omenirii. Adevărul, ca formă fidelă a realității obiective, este un component mereu ascuns și împotmolit în negura vremii din cauza unor circumstante absurde de timp, însă necătând la toate acestea el reusește să-și spună cuvântul dorit atunci când falsitatea, minciuna și intoleranța atinge apogeul. Acțiunea adevărului, de obicei, suferă mereu din cauza gafelor efectuate de către om în procesul de existență, astfel, producând reprezentări false asupra unei situații, asupra existenței unui act normativ etc., în rezultat, acestea fiind denumite erori/ aberații/ înșelări. În majoritatea cazurilor, erorile sunt provocate de incapabilitatea și incapacitatea omului în a vedea lucrurile în formă corectă și, cel mai grav, atunci când omul devine complice cu impertinența, trădarea și puterea de a domina lumea. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când omul se vede ajuns în capul puterii, având în subordine mase de oameni cărora, prin influență, le pot fi impuse stări de frică, de inferioritate, de neîncredere în sine. O asemenea imagine ce traversează prin viața reală a unui popor, credem, este societatea basarabeană care de-a lungul timpului a cunoscut din plin fenomenul supunerii, al tăcerii, al umilinței, al inferiorității față de sine, aspecte ce domină societatea și la ziua de azi. Respectivele calități ce sunt inhibate în psihologia basarabenilor au fost acumulate în timp, dar, mai ales, din timpul regimului comunist, regim care a subminat tot ceea ce este uman. Astfel, sentimentul de inferioritate, prin umilință, a prins rădăcini atât de adânci întrucât basarabeanul crede că o asemenea realitate este normală în viața omului. Plin de neajunsuri materiale, dar, departe și de cele spirituale, plin de nedreptate socială, basarabeanul continuă să existe în tăcere, o mare parte fiind destul de supus în fața omului putere. Fiind prostit de neajunsurile vieții cotidiene și de atitudinea umilă în fața puterii statale/ omului puterii, basarabeanul acceptă în continuare, cu multă ușurință, să existe cu erorile trecutului, astfel rămânând un adept al trecutului, indiferent de faptul că îi este compromis prezentul plin de incertitudini și fără un viitor decent. Acest lucru se referă, cu precădere, la persoanele de vârsta a treia, dar și la o bună parte din generația mai tânără care, prin smerenie sau și alte calități, contribuie frecvent cu votul majoritar în alegeri locale/ parlamentare/ prezidențiale, astfel determinând viitorul nefast al societății și, totodată, menținând în capul puterii statale personalități cu însușiri negative și cu capacități limitate în administrare.

            Așadar, cu erorile trecutului de până la anii’90, societatea basarabeană rămâne și astăzi teritoriul unde puterea statală a transformat țara într-o anarhie absolută, fiind monopolizată toată sfera de activitate socială și publică. Iar în acest teren al anarhiei și al haosului social există o masă de oameni, poporul care își duce viața nespus de greu de la o zi la alta, traversându-și existența printr-o sărăcie și umilință nemaipomenită. Dacă o asemenea situație de criză ar exista în o altă parte a lumii, atunci aceasta ar fi considerată o tragedie națională, însă în Basarabia contemporană totul se reduce la normalitate, fără a fi abordate soluții urgente de salvare a societății. O realitate în care omul din subordine, omul simplu al societății este privit prin prisma unor dogme din antichitate, iar administratorii acestei societăți, prin acțiunile lor, nu țin seama de nimic și de alții, guvernând totul în mod arbitrar. Starea de dezorganizare și haos instaurată în țară este precum un spectacol fără spectatori, unde guvernatorul își joacă rolul doar pentru a fi interpretat și de a primi plăcere din ceea ce face. Pe când, spectatorii lipsesc din diverse motive: nu sunt bani pentru a procura biletul de intrare în teatru; nu este binevenit rolul și subiectul care urmează a fi interpretat; lipsește pasiunea de a mai privi spectacole cu caracter ironat; lipsește timpul care îi presează; lipsește interesul și pasiunea pentru a se dezvolta intelectual etc. În așa mod, lipsesc multe lucruri în viața omului din societatea basarabeană, însă el se mulțumește și se limitează la ceea ce are și nu mai pretinde la ceva mai mult. Însă, acest lucru convine acelor persoane care joacă rolul în această  reprezentație teatrală, fiind chiar și fără spectatori. Dar nu mai contează această latură, nu mai contează nimic, contează faptul că acțiunea spectacolului este o dramă reală din viața societății basarabene în care oamenii puterii demonstrează prin fapte vizibile cum înrobește propriul popor prin cele mai ușoare căi ale administrării, în așa mod, creând poporului o existență plină de sărăcie și mizerie. De aici vine și fireasca dramă națională a societății, în mod aparte, a celui oropsit de soartă, masele de oameni care sunt prea indiferente față de tot ceea ce se petrece în jurul lor/ în societate. O realitate paradoxală, dar fără precedent.

Continue reading „Galina MARTEA: Erorile trecutului dictează prezentul incert”

Emilia ŢUȚUIANU: O viaţă de Om şi un nume – Boris David (interviu)

,,Ismailul răpit rămâne pentru mine

parte din România Mare” (Boris David)

Născut în anul 1929 (10 mai) în oraşul de pe malul Dunării, Ismail, din România Mare, Boris David (Daris Basarab, pseudonim literar) este invitatul meu în a ne destăinui fapte, întâmplări, realizări, dintr-o interesantă şi exemplară viaţă de om. În anul 1941, aflându-se sub ocupaţie sovietică, familia sa scapă dintr-o coloană de deportaţi şi ia drumul pribegiei: Boris avea 12 ani. Un lung şi istovitor periplu prin oraşe din România începe în primăvara lui 1944 odată cu spargerea frontului pe Nistru, la nici 15 ani împliniți : Călăraşi, Râmnicu Sărat, Beiuş, se încheie în Cetatea Episcopală a oraşului de pe Crişul Repede, unde, sub protecţia, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere. Urmează studiile la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea, apoi Universitatea Politehnică din Timişoara, Facultatea de Chimie Industrială, absolvind în anul 1954. A lucrat la Compania Naţională a Uraniului ca inginer chimist începând cu anul 1954; în instituţie s-a dedicat cercetărilor din domeniul metalelor rare şi radioactive, realizând o serie de invenţii şi inovaţii (împreună cu un colectiv de cercetători) şi numeroase lucrări de specialitate, comunicări ştiinţifice. A lucrat ca inginer chimist în prospecţiuni geologice în: Algeria (1972), Tanzania (1975) şi Mozambic (1977-1978). În paralel, a continuat visul din adolescenţă, scriind poezie şi proză, publicând sub pseudonimul Daris Basarab. Ca editor, am avut privilegiul să îi cunosc scrierile, care m-au ajutat să înţeleg că viaţa, pentru domnia sa, nu se măsoară în ani ci în lecţii însuşite şi misiuni îndeplinite. Iubitorii de carte l-au cunoscut foarte bine în diaspora, iar mai apoi s-a remarcat ,,şovăielnic” şi în România, cu deosebire în paginile revistei Melidonium. Timiditate? Nu, nu cred! Mai degrabă o prudenţă în a ne împărtăşi sentimente şi gânduri, care, aşa cum îmi spunea odată, s-au constituit într-un piedestal pe care a gravat adânc: prietenia, ,,lucru sfânt!”
Între un scriitor şi poporul său există o legătură indisolubilă, o întrepătrundere; aş spune chiar că există o osmoză, pe care scriitorul o transpune în scrierile sale. Autor al volumelor: Povod, Ed. Semne, Bucureşti, 2004; Ecvestra, Ed. Conphys, Bucureşti, 2007; Dor de ducă, Ed. Muşatinia 2014, (autobiografic); Rugul creaţiei – Nicolae Otto Kruch, Ed. Muşatinia, 2014, (dedicat sculptorului Nicolae Otto Kruch); Postume vii, Ed. Muşatinia, 2014, (volum de versuri, un omagiu adus poetei Mariana Gurza), îi confirmă talentul scriitoricesc.
Încerc să pătrund în universul lui Boris David printr-un dialog de cunoaştere şi evaluare a unui drum parcurs într-o viaţă de om.Boris David (pseudonim literar Daris Basarab)

Emilia Ţuţuianu: Dragă Boris, spune-mi te rog de unde această dragoste pentru cuvântul scris?

Boris David: Adolescent fiind, elev la Emanuil Gojdu în Oradea, în încercarea mea de a dărâma cumva zidul invizibil, dar real, pe care l-am întâlnit în privirile şi atitudinile colegilor, care mă defineau ca ,,basarabeanul”, m-am aruncat, cu capul puţin plecat, în tot felul de activităţi. Sport de toate felurile, de la atletism, la înot sau baschet, la cercurile de băieţi şi fete bine conturate în viaţa jururilor organizate de părinţii fetelor, la turnee de şah, la excursii prin Apuseni, din toate câte puţin, ca în cântecul lui Julio Eglesias ,,Soy un trujan, soy un señor”. Am reuşit a fi acceptat ca ,,băiat de comitet”. Împins de fratele meu mai mare, am prins gust şi pentru muzica simfonică, participând la concertele organizate la Catedrala Romano – Catolică. Prima întâlnire a fost cu Simfonia a 8-a, Neterminata lui Schubert. Am cântat în corul operetei ,,Pericola” de Offenbach. Se contura în mine un fel de bas-bariton. Într-o zi m-am pomenit luat pe după umăr de noul coleg venit de la Arad, Titus Popovici. Locuiam pe aceeaşi stradă, a Castanilor, o adevărată alee. Am plecat acasă împreună, vorbea mult, am aflat că scrie, m-a invitat la el. Avea o cameră la mansardă, văruită impecabil, având pe pereţi citate şi panseuri personale, scrise într-o dezordine lucie, cu cărbune. Mi-a spus să nu mă sperii, că dacă mă bântuie vreo idee, o va mâzgăli pe loc. L-a întrebarea dacă scriu, am dat din cap a negaţie, mi-a propus să-mi citească ceva proaspăt, am acceptat şi m-am făcut comod într-un fel de fotoliu uşor incomod. Citea lent, nu mai era precipitat, trăgea cu ochiul spre mine, zâmbind uneori. O poveste inspirată din viaţa de la palatul regal de la Săvârşin. Aşa am aflat, cam pe nepusă masă, pentru acele vremuri, că era ,,regalist”. Mi-a plăcut povestirea, mi-a plăcut forma de exprimare cursivă. La acea vreme citeam tot ce-mi cădea în mână şi visam să scriu poezii. Au urmat alte vizite, am înţeles că mă prefera în locul celor cu care se ,,înhăitase”, vorba lui, într-un Cenaclu Literar, printre care se număra şi viitorul scriitor Mircea Zaciu. Continue reading „Emilia ŢUȚUIANU: O viaţă de Om şi un nume – Boris David (interviu)”

Vasile COMAN: Dacă nu acum…?!

Dacă nu acum…?!

Dacă suntem frați, totul e sinistru,
Generații multe sunt în pribegie,
De la Tisa noastră… dincolo de Nistru,
O știu și copiii… E o Românie!

Plânge și suspină Moldova orfană,
Cizma grea rusească încă nu ne lasă;
Suntem neam de daci și avem o mamă.
Te iubim, Moldovă, vino iar acasă!

Robi și peste Nistru și acolo-s frați,
Pod de flori și punți, astăzi ne dorim
Toți același sânge, noi suntem jurați
România Mare… Noi o făurim!

Bucovina plânge după Cernăuți
Și acolo e soră, și acolo e frate,
Și acolo’s dealuri, și acolo’s munți,
Haideți la Unire! Veniți că se poate!

Inima reginei e în Cadrilater
La cetatea Balcik e a ei iubire
Și acolo’s frați, și acolo sper
La o România, la Marea Unire!

Hai să rupem lanțul care ne separă,
Veniți toți românii ce sunteți plecați,
Hai să ne unim că suntem o țară,
Haideți toți acasă, la munții Carpați!!

———————————-

Vasile COMAN

27 martie 2018

Marin BEȘCUCĂ: Chemare!!

CHEMARE !!

 

Prutul s-a ridicat în picioare,
să-l văd și eu !
poet în tremur de Tisă,
plânsu-mi-s-a Luceafărul – vis !
pleoapa tăcea, dinadins
să-mi știe năvalnicu-mi cum pleacă,
desculț, dezvelit în piept, cu inima-mi
trecută-n călimară,
cu sufletu-mi constrâns peniță,
Prutule !
am să-ți aduc o buză de Tisă,
afle-mă Nistrul că nu tac,
am Poemul decupat din stindard,
mi-am adunat toate-mi cele de-mi sunt,
toate mi-au dtrigat într-un cuvânt:
să mergem cât mai iute la Prut !
și era oarece neliniște-n mine,
alergau hematiile- strigând cu gurile pline,
și noi ne suntem pentru UNIRE !
sigur că cerul se minuna auzind,
Luceafărul parcă suspina mai adânc …
de-atâta timp plânsu-mi-s-a,
dar timpul e zămislit din catran
Țara ne-a chinuit în cazan,
și arde-ne focul voințe,
ici colo mai pot unii să strige:
veniți, Prutul ne cere UNIRE !!
și eu strig, de-aici, Mărite Prut,
ți-aș zice frate – dar nu-mi merit,
am numai versu-mi în brâu …
da, mă lupt cu mâinile goale,
dar nu-mi știu scoate din rădăcină secure,
vin viscole mă-ntrebe de voia ți-o știu,
vorbește lacrima-mi în locul meu …
și-un suspin
le-a promis că va veni el dinspre mine,
un suspin !
dar eu sunt o sumă de greșeli în el,
Prutule, atârnă greu păcătosul în mine,
dar mi-a promis DUMNEZEU că ne va fi nouă,
UNA să ne-alipim Țara, din două,
cununa răstimpurilor e plină de strămoși
și toți ne strigă Milcovul să-l vărsăm în Prut,
așa ne vom aduna din mai multă putere
și toate stelele ni s-ar coborî în horă …
și Miorița, de atâția și atâția au blestemat,
ne va veni și ea, cu o ramură de brad,
și și moldoveanul, și și ungureanul, și și munteanul
imediat au să știe Măicuță Bătrână
cu brâu-i de lână
ce-și duce pribegia cu plânsetu-i în mână,
și doar mai poate suspină:
dar Țara e UNA !!
și Danul, căpitanul de plai, mi-a spus c-a să vină
să ne arate cum se sărută glia străbună …
și Mănăstirea Dealul se cutremură,
Mihai Domnul se cere afară
Prutul să-l soarbă, dintr-o sorbire …
asta-i pohta ce-am pohtit !… îl mai aud,
și tot cerul se face un plumb …
și Șerpii,
cu Dunăre cu tot, vor să vie,
să reverse toate durerile neamului scăldate în mare
peste UNIRE …
dar, Prutule,
primește-mă și pe mine,
iar eu am să-i strig pe toți dintr-o CHEMARE,
DUMNEZEU însuși mi-a șoptit:
UNIRE !!

… frunte-mi plecată ție, Cititorule !

——————————
Marin BEȘCUCĂ

27 martie 2018

 

Boris DAVID: Nostalgii târzii (poeme)

Hora Unirii…

 

Hai, să ne unim toţi glasul!

Să vibreze-ntreg pământul!

La nevoie chiar şi braţul –

Să ne apărăm cuvântul!

 

Şi s-o spunem sus şi tare –

Să ne-audă astfel gândul

Ce-l nutrim cu înfocare

Ca să apărăm pământul!

 

Va fi hora bărbăţiei –

Vom lua frânele-n mână –

Din moment ce-s paranoici,

Să-i întoarcem în ţărână!

 

 

Să chemăm cu noi savanţii,

Cei ce uită în neştire,

C-a lor vise minunate,

Pot sfârşi o omenire.

 

Şi în hora asta mare –

Nu tu grai, nu tu frontiere –

Să clădim o lume-a păcii,

Fără boli, fără durere.

 

Hai, să ne unim cu toţii!

Să vibreze-ntreg pământul!

Să-nălţăm un imn al păcii,

Până nu ne-au furat gândul!…

 

Îndemn la Unire

 

Când Mihai intra în Alba

Consfinţind prima Unire

El venea să împlinească

A românilor gândire.

Toţi ştiau ce-nseamnă asta

Un îndemn strigat pe faţă

Pentru-o unică Naţiune

Pentru limbă, pentru viaţă.

 

Continue reading „Boris DAVID: Nostalgii târzii (poeme)”