„Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proștilor, trădarea oamenilor cumsecade. Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente, ci de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceștia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur și simplu, în sensul cel mai categoric – proștii și inculții la putere și în ciuda tuturor legilor economice și tuturor regulilor politicii fac prostii, ca niște ignoranți ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd și nu aud, pe scurt trădează. Nu-și fac datoria. Imparțialii și încrezătorii înregistrează și tac. Sunt cei mai vinovați”.

(Nicolae Steinhardt, 1937).

Cât de actuale pentru acest colț de țară pre nume Basarabia sunt astăzi aceste triste constatări ale marelui martir moralist român N. Steinhardt. La putere au năvălit barbarii, proștii, derbedeii, iar oamenii cumsecade se fac că nu văd și nu aud. De fapt „nu-și fac datoria, trădează”. Ei sunt „cei mai vinovați”.

Revoluția tinerilor din șapte aprilie 2009 trebuia să fie o debarasare de la ideologia comunistă promovată de regimul lui Voronin timp de opt ani, pe care tot noi, cei „imparțiali și încrezători” l-am adus la putere, prin miopia noastră. Nu în zadar se spune că revoluțiile le fac idealiștii, iar roadele le culeg derbedeii. Ce am avut după 2009? După opt ani de regim totalitar voronist trebuia să apară noi forțe democratice. Au apărut. A apărut Partidul Liberal Democrat din Moldova care avea în rândurile sale tineri pragmatici, bine instruiți, unii în România, care reușise să fie pe locul doi (după comuniști) după reprezentativitate în parlament. Și unde e? Trădat de președintele Filat practic nu mai există.

În locul PPCD adus de Roșca la groapa istoriei a apărut Partidul Liberal în frunte cu locomotiva Chirtoacă, o mare speranță nerealizată. Unde e acest promițător partid? Nu mai există ca partid cu putere decizională.

Iar ambele partide democrate au fost ajutate să ajungă acolo unde au ajuns de Partidul Democrat și, în special, de V. Plahotniuc, care a folosit abil slăbiciunile celor doi, ranchiunoși și îngâmfați. Vă mai amintiți cum acest mare bussinesman, consilier în ale bussinesului al feciorașului lui Voronin Oleg, a apărut în marea politică. După desprinderea lui M. Lupu și a unei așchii de la pcrm (o acțiune planificată de strategi!) în mod spectaculos M. Lupu devine președinte al partiduțului lui Diacov care în ultimele alegeri (aprilie 2009) luase tocmai 2.97%. În prima variantă a listei PDM, care se pregătea de alegerile anticipate din 29 iulie 2009, numele lui V. Plahotniuc nu figura. Mai mult decât atât în una din declarații nou plămăditul președinte M. Lupu a declarat că el știe cine e Plahotniuc, că face parte din familia Voronin. Peste doar două săptămâni pe listele PDM pe locul doi (!) apare numele lui V. Plahotniuc. Ce metamorfoză s-a întâmplat cu această nevertebrată M. Lupu ca să-și schimbe părerile la doar două săptămâni? Ce vânt a bătut și din ce direcție? Acum, după acest spectaculos urcuș al PDM de la 2.97% în aprilie 2009 la unic partid de guvernământ în 2017 grație lui V. Plahotniuc (nu datorită abilităților de mare conducător de partid ci abilităților personale de manipulare, corupere) devine clară misiunea lui V. Plahotniuc în marea politică basarabeană.

După căderea regimului comunist al lui Voronin pe segmentul centru-dreapta, dreapta apăruseră două forțe politice noi promițătoare –  PLDM și PL (în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 ambele luaseră câte 14.85%). Dacă Pl în continuare a tot dat înapoi (chiar dacă ulterior la el se alipise un alt partid de dreapta „Mișcarea Acțiunea Europeană” (MAE)) în mare parte din cauza managementului defectuos al lui M. Ghimpu (rând pe rând de la PL s-au tot desprins așchii) atunci PLDM a crescut constant și în alegerile din 2010 vine pe locul doi cu 32 de mandate după PCRM, care era în scădere și luase 42 de mandate). PDM crescuse cu două mandate (de la 13 mandate luate la 29 iulie 2009 la 15 mandate în 28 noiembrie 2010). În alegerile din 30 noiembrie 2014 comuniștii se împart în două forțe – PCRM și PSRM cu nou plămăditul (de fapt hoțul de partid!) Dodon în frunte, fiecare luând 21 și, respectiv, 25 de mandate (de fapt aici un rol hotărâtor l-a jucat ajutorul acordat de Plahotniuc care pe ultima sută de metri l-a scos din cursa electorală pe R. Usatîi, puterea reală a PSRM fiind în jurul a 10…15 mandate!). PLDM scade de la 32 de mandate la 23, scădere cauzată de conducerea proastă a lui V. Filat (și PLDM rând pe rând este părăsit de personalități de vază, din cauza lui V. Filat). PDM crește cu puțin, cu încă 4 mandate ajungând la 19 mandate. Ulterior, cu 19 mandate legitime după debarcarea rivalului principal V. Filat (pe care l-a băgat la dubă iar partidul decapitat a devenit pradă ușoară pentru  V. Plahotniuc) prin corupere, constrângere, dosariade, târguieli politice ajunge în 2017 unic partid de guvernământ, eliminându-i pe PLDM care luase 23 de mandate și pe ultimul aliat la guvernare PL, care luase 12 mandate. Cadoul făcut de V. Voronin lui V. Plahotniuc cu cei 14 deputați comuniști deveniți peste noapte social-democrați a avut rolul hotărâtor.

Acum este destul de clar care a fost misiunea lui V. Plahotniuc apărut „pe neașteptate! (mai corect parașutat abil de știm noi cine!) în marea politică basarabeană: de a distruge completamente noile forțe politice eurounioniste care apăruseră pe centru dreapta și dreapta și care deveneau tot mai deranjante. Acum nu mai avem nimic pe dreapta, doar așchii liberale cu lideri ranchiunoși, și o tulpină liberală putredă (ajunsă la această stare din cauza liderului M. Ghimpu!) pe care încearcă (fără nicio șansă!) să înverzească o nouă ramură (venirea lui D. Chirtoacă în fruntea partidului). Pe centru-dreapta PLDM practic a dispărut ca forță de decizie însă în locul lui a apărut o nouă forță – blocul ACUM, care nu intra în planurile lui Plahotniuc.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (4)” →

„Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari”

(Emil Cioran)

Suntem în ultimele zile ale Anului Centenar. A fost un an plin de evenimente unioniste: marșul unionist Alba Iulia – Chișinău, marșul centenar de la 25 martie, marșuri unioniste, proteste împotriva oligarhiei, Marea Sărbătoare Centenară de la Alba Iulia.

Dar cel mai mare eveniment unionist din acest an î-l consider faptul semnării Declarațiilor de Unire cu România de către 166 de autorități locale, municipii, consilii raionale, 11 organizații printre care și Universitatea Tehnică a Moldovei, 37 comune, municipii și consilii județene din România, 3 organizații de peste hotare. Toată stima și adâncă considerațiune celor de la Parcova în persoana primarului Marcel Snegur, care au fost spărgătorul de gheață în acest proces. Toată stima autorității locale de la Cimișlia, personal primarului Gheorghe Răileanu, care a fost primul oraș semnatar al Declarației de Unire. Aceasta este o demonstrație a faptului că unionismul a devenit mai pragmatic. Faptele contează mult mai mult decât declarațiile oricât de frumoase ar fi ele. De menționat faptul că aceste semnături se datorează parțial și Sfatului Țării 2, fondat cu doi ani în urma (oricare ar fi opinia unora!), și activităților duse de tineri în cadrul Caravanei Unirii, de asemenea, ajutorului acordat de România localităților basarabene pe parcursul ultimilor ani, multe din ele semnatare ale Declarației de Unire.

            Fiind de la Universitatea Tehnică a Moldovei vreau să declar că Universitatea a participat activ la organizarea mai multor evenimente centenare unioniste în acest An Jubiliar. În primul rând în februarie profesorii UTM au semnat o declarație de susținere a primarilor semnatari atunci când mankurtul Dodon a început să-i persecute. Pe 24 martie 2018 la UTM a fost organizat un frumos eveniment centenar care a finalizat cu semnarea de către 296 de profesori, academicieni, decani  a Declarației de Unire cu România. De menționat că până în prezent UTM este unica instituție de învățământ superior care a semnat această Declarație.

Pe 20 mai 2018, în cadrul Simpozionului Internațional „Cucuteni 5000 REDIVIVUS”, a organizat împreună cu autoritățile locale Costești, Ialoveni un frumos eveniment cultural unionist „Hora care ne unește!” cu participarea unui număr mare de colective artistice (în mare parte de copii) din Basarabia (inclusiv din sudul Basarabiei din actuala Ucraină!) și România.

Pe 24 noiembrie 2018 a organizat un frumos eveniment cultural „Centenar Autumnal” cu participarea excelenței sale ambasadorul României la Chișinău Daniel Ioniță, a mai multor personalități din Basarabia și România.

Pe 1 decembrie 2018 a organizat un grup de profesori ai Universității Tehnice a Moldovei care a participat în mod organizat la marele eveniment unionist de la Alba Iulia.

La nivel guvernamental România a promovat activ mai multe proiecte:

• Interconectarea sistemelor electroenergetice ale Republicii Moldova și României;
• Gazoductul Ungheni-Chișinău;
• Autostrada „Unirea” ș.a.

Acestea au fost cele mai importante acțiuni unioniste în acest An Centenar. Dar cu regret a fost și Anul celei mai mari dezbinări între unioniști. „Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari” spunea marele filozof Emil Cioran. Este un mare adevăr, confirmat din păcate de propriile noastre greșeli. Atât de mari și deciși am fost în anii 90 și atât de mici și indeciși suntem acum, în acest An Centenar, în ajunul alegerilor parlamentare cruciale.

Ce ne așteaptă în anul viitor? Alegerile parlamentare care sunt cruciale. Din păcate este prima dată de la 90’ încoace când unioniștii nu vor fi reprezentați în parlament de o forță unionistă. Este regretabil că s-a ajuns la această tristă stare cauzată doar de elitele politice unioniste. Curentul unionist este în continuă creștere. A depășit cota de 30%. Dar unde sunt liderii care ar trebui doar să culeagă aceste roade?

Referitor la Convenția EuroUnionistă. Mi se par pripite și neargumentate etichetările venite în adresa acestui bloc eurounionist, care ar fi putut să-i reprezinte plenar pe unioniști în viitorul parlament, acumulând cele vreo 10-15% tradiționale de voturi unioniste. Acest bloc ar fi putut culege aceste roade dacă le-ar fi reușit să unească toate așchiile liberale unioniste (PL, PUN, PLR). Fără aceste partiduțe liberale (așa cum sunt ele!) blocul „Convenția EuroUnionistă” nu are nicio șansa de succes. Cu atât mai mult  acum când unul din cele 2 partide componente, este vorba de PNL, a părăsit această Convenție și s-a lansat de unul singur. Mă întreb: ce se întâmplă în capul liderilor acestui partid când în alegerile de toate nivelurile (ultimul fiind localele din vară unde au luat tocmai 0,17%!) ei nu depășesc 1% de voturi ale susținătorilor. Să fie doar un bussines sau e ceva mai serios la mijloc?

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Basarabie încotro? (3)” →