Galina MARTEA: Erorile trecutului dictează prezentul incert

În ciuda tuturor neplăcerilor ce au loc în lumea pământească, adevărul este acel conținut care   mai devreme sau mai târziu vine la suprafață cu realitatea lucrurilor întâmplate cândva. Astfel, acțiunea adevărului își face efectul ulterior, prezentându-se cu fapte concrete din trecut. Acest lucru este deja cunoscut în istoria omenirii. Adevărul, ca formă fidelă a realității obiective, este un component mereu ascuns și împotmolit în negura vremii din cauza unor circumstante absurde de timp, însă necătând la toate acestea el reusește să-și spună cuvântul dorit atunci când falsitatea, minciuna și intoleranța atinge apogeul. Acțiunea adevărului, de obicei, suferă mereu din cauza gafelor efectuate de către om în procesul de existență, astfel, producând reprezentări false asupra unei situații, asupra existenței unui act normativ etc., în rezultat, acestea fiind denumite erori/ aberații/ înșelări. În majoritatea cazurilor, erorile sunt provocate de incapabilitatea și incapacitatea omului în a vedea lucrurile în formă corectă și, cel mai grav, atunci când omul devine complice cu impertinența, trădarea și puterea de a domina lumea. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când omul se vede ajuns în capul puterii, având în subordine mase de oameni cărora, prin influență, le pot fi impuse stări de frică, de inferioritate, de neîncredere în sine. O asemenea imagine ce traversează prin viața reală a unui popor, credem, este societatea basarabeană care de-a lungul timpului a cunoscut din plin fenomenul supunerii, al tăcerii, al umilinței, al inferiorității față de sine, aspecte ce domină societatea și la ziua de azi. Respectivele calități ce sunt inhibate în psihologia basarabenilor au fost acumulate în timp, dar, mai ales, din timpul regimului comunist, regim care a subminat tot ceea ce este uman. Astfel, sentimentul de inferioritate, prin umilință, a prins rădăcini atât de adânci întrucât basarabeanul crede că o asemenea realitate este normală în viața omului. Plin de neajunsuri materiale, dar, departe și de cele spirituale, plin de nedreptate socială, basarabeanul continuă să existe în tăcere, o mare parte fiind destul de supus în fața omului putere. Fiind prostit de neajunsurile vieții cotidiene și de atitudinea umilă în fața puterii statale/ omului puterii, basarabeanul acceptă în continuare, cu multă ușurință, să existe cu erorile trecutului, astfel rămânând un adept al trecutului, indiferent de faptul că îi este compromis prezentul plin de incertitudini și fără un viitor decent. Acest lucru se referă, cu precădere, la persoanele de vârsta a treia, dar și la o bună parte din generația mai tânără care, prin smerenie sau și alte calități, contribuie frecvent cu votul majoritar în alegeri locale/ parlamentare/ prezidențiale, astfel determinând viitorul nefast al societății și, totodată, menținând în capul puterii statale personalități cu însușiri negative și cu capacități limitate în administrare.

            Așadar, cu erorile trecutului de până la anii’90, societatea basarabeană rămâne și astăzi teritoriul unde puterea statală a transformat țara într-o anarhie absolută, fiind monopolizată toată sfera de activitate socială și publică. Iar în acest teren al anarhiei și al haosului social există o masă de oameni, poporul care își duce viața nespus de greu de la o zi la alta, traversându-și existența printr-o sărăcie și umilință nemaipomenită. Dacă o asemenea situație de criză ar exista în o altă parte a lumii, atunci aceasta ar fi considerată o tragedie națională, însă în Basarabia contemporană totul se reduce la normalitate, fără a fi abordate soluții urgente de salvare a societății. O realitate în care omul din subordine, omul simplu al societății este privit prin prisma unor dogme din antichitate, iar administratorii acestei societăți, prin acțiunile lor, nu țin seama de nimic și de alții, guvernând totul în mod arbitrar. Starea de dezorganizare și haos instaurată în țară este precum un spectacol fără spectatori, unde guvernatorul își joacă rolul doar pentru a fi interpretat și de a primi plăcere din ceea ce face. Pe când, spectatorii lipsesc din diverse motive: nu sunt bani pentru a procura biletul de intrare în teatru; nu este binevenit rolul și subiectul care urmează a fi interpretat; lipsește pasiunea de a mai privi spectacole cu caracter ironat; lipsește timpul care îi presează; lipsește interesul și pasiunea pentru a se dezvolta intelectual etc. În așa mod, lipsesc multe lucruri în viața omului din societatea basarabeană, însă el se mulțumește și se limitează la ceea ce are și nu mai pretinde la ceva mai mult. Însă, acest lucru convine acelor persoane care joacă rolul în această  reprezentație teatrală, fiind chiar și fără spectatori. Dar nu mai contează această latură, nu mai contează nimic, contează faptul că acțiunea spectacolului este o dramă reală din viața societății basarabene în care oamenii puterii demonstrează prin fapte vizibile cum înrobește propriul popor prin cele mai ușoare căi ale administrării, în așa mod, creând poporului o existență plină de sărăcie și mizerie. De aici vine și fireasca dramă națională a societății, în mod aparte, a celui oropsit de soartă, masele de oameni care sunt prea indiferente față de tot ceea ce se petrece în jurul lor/ în societate. O realitate paradoxală, dar fără precedent.

Societatea basarabeană arhiplină de neajunsuri sociale, arhiplină de erori ale trecutului, dar, și a prezentului. Prezența omului sau, mai bine zis, existența umană într-un asemenea spațiu social este un factor destul de alarmant care, totodată, îngrijorează și opinia publică internațională. Este de necrezut că o asemenea sutuație este prezentă în epoca civilizației moderne, dar, cu mare regret, este o dezvoltare umană ce se produce și are loc în Basarabia. Omul acestei societăți este îndobitocit la extremă de un asemenea mod de viață și un asemenea destin secular. O mare parte dintre concetăţenii ţării nu numai că și-au pierdut facultățile morale, dar, cu atât mai mult, și-au pierdut credința totală în divinitate și încrederea în propria ființă. Populația locală/ băștinașă este atât de dezorientată de oamenii puterii, încât nu deslușește clar realitatea existentă. Mediul social în care se regăsește poporul este nespus de afectat de virusuri otrăvitori ai conducerii din stat. Poporul divizat în diverse partide și grupări sociale s-a împotmolit într-o fază de spirit complet contrară unei conviețuiri umane normale. O mare parte din populația băștinașă a pierdut orice orientare socială și nu mai dorește să-și recunoască nici macar originea de neam și națiune. Tendințele sunt diferite care, în rezultat, afectează și mai mult mediul social și relațiile dintre oameni. Idealurile naționale ale populației băștinașe, în mare parte a celei de vârsta a treia și nu numai, sunt spulberate de niște aluzii străine care nu sunt compatibile cu totalitatea valorilor naționale, iar mișcările pentru reîntregirea neamului românesc sunt mereu o provocare. La acest subiect, în majoritatea cazurilor, își manifestă interesul o mare parte din generația tânără, conștientizând corect care este drumul adevărat spre o civilizație autentică. Este de necrezut că în acest scenariu este atât de indiferentă şi o mare parte din clasa intelectuală, pătura socială care de fapt reprezintă nucleul în dezvoltarea unei societăți. Clasa intelectuală, care de fapt trebuie să exercite autoritatea superioară în societate, deseori își manifestă atitudinea incorectă, necoordonată și inadmisibilă în soluționarea problemelor sociale și în realizarea idealului național, fiind influențată destul de mult de erorile trecutului/ prezentului. Menținerea în capul puterii statale a unor personalități cu caracter mediocru și corupt este o dovadă reală că o asemenea societate nu va fi niciodata capabilă să întreprindă măsurile necesare pentru a ieși din impasul social atât de grav afectat. Este o luptă continuă pentru menținerea puterii în stat pe principii neautentice, iar scopul central este de a ține în întuneric un popor și o întreagă societate, falsificându-le, în același timp, istoria și graiul națiunii, originea acestui neam și pământ. Situația politică și cea socială ce decurge din diverse împrejurări și orientări este ca o epidemie ce tinde spre a nu lasă în urmă vieți omenești sănătoase, capabile de a construi în continuare o societate normală. Această epidemie contagioasă care s-a răspândit destul de mult pe teritotiul țării tinde să șteargă în calea sa orice substanță cu conținut pozitiv. Acest lucru se întamplă mai ales în localitățile rurale unde au rămas și locuiesc, în majoritatea cazurilor, persoane de vârsta a treia. Deci, acesta este terenul cel mai favorabil pentru a activa fără nici un fel de restriții în psihologia omului. Într-un asemenea mediu social omul este cel mai ușor afectat și influiențat de acțiunea negativă în procesul de gândire. Însă, este de necrezut faptul că un asemenea proces contagios se produce și în zonele urbane ale  societății unde locuiește, în mare parte, colectivitatea intelectuală și tineretul studios ce este capabil de o gândire trează. Dar, contrar voinței omului, aici situația devine și mai gravă față de zona rurală, deoarece conflictele de interese, cu conținut politic și social, capată un caracter și mai contagios care destabilizează și mai mult mediul social existent. Evenimentele ce cuprind și traversează haosul din societate nu este altceva decât expresia unei atitudini inumane a clasei politice și de guvernare, probabil, având drept scop distrugerea până în talpă a societății basarabene.

Nu a rămas nimic sfânt pe această bucată de pământ, decât suferința și îndurarea poporului care trăiește de azi pe mâine în nedreptate, foame, necaz și umilință. Disperarea poporului a ajuns la limită. Persoanele mai tinere cu vârsta între 24-50 de ani, apte de a munci, emigrează în masă pentru a-și salva propria existență și existența celor apropiați. Copiii și bătrânii, în special din zonele rurale, își trăiesc viața în condiții halucinante, existența fiindu-le plină de încercări și neajunsuri materiale care le scurtează viața în mod condiționat. Astfel, societatea basarabeană a devenit învingătoare la sărăcie în podiumul european și mondial (ultimul loc, clasament european) și printre ultimile locuri în lume (clasament mondial). Este o tragedie națională, însă acest lucru nu-i afectează absolut deloc pe acei oameni ce stau la guvernarea țării/ în capul puterii. Condițiile sociale sunt nespus de critice pentru popor, iar, în același timp, nelegiuirile conducătorilor cu putere în stat au demarat o activitate care depășește orice cadru legal și uman. Gravitatea situației este cunoscută foarte bine și în plan mondial, însă și acest lucru nu-i deranjează pe conducătorii acestei țări, modalitatea de a acționa fiind cu aceleași erori și cu multă indiferență/ nepăsare față de popor și societatea pe care o administrează. Deci, este firesc că într-o asemenea societate, cu asemenea cârmuitori, poporul își va trăi mereu viața în suferință și umilință, iar nivelul de dezvoltare umană al acestuia va fi acel conținut care va reflecta epoca primitivă a unei comunități. Respectiv, oare mai este cazul să ne întrebăm: unde este cultura și inteligența demnitarilor de stat odată ajunși în capul puterii, unde este capacitatea profesională ale acestora în calitate de administratori în a regla societatea pe principii democratice și umane? Evident, răspunsul nu va urma cu caracteristici pozitive, așa cum nu vor urma în timpul apropiat schimbările pozitive în societatea basarabeană, dar, mai ales, în mentalitatea omului-putere care încă trăiește cu trecutul autoritar de până la anii’90. Astfel, erorile trecutului își vor spune cuvântul ferm încă mult timp în conștiința omului și, în același timp, vor dicta prezentul arhiplin de incertitudini, având la bază incapacitatea și incultura omului-putere. Respectivele aprecieri denotă încă o dată faptul că o societate nu va prospera niciodată, atâta timp cât în capul puterii vor exista oameni cu o morală decăzută și cu o inteligență redusă, cu atât mai mult, când masele din subordine îi vor susține mereu prin supunere și umilință.

––––––––

Galina MARTEA

Basarabia/Belgia

11 aprilie, 2018

 

Lasă un răspuns