Am scris din inimă
Am adunat in poezii,
Ce inima mi-a mişcat,
Amintiri, gânduri, iluzii,
Visuri ce m-au marcat,
Am adunat in inimă
Amintiri de neuitat
O floare, o lacrimă,
Iubirea ce a meritat
Am descris în culori,
Ce m-a impresionat,
Mare, munți ecouri,
Mâini ce-au mângaiat
Am adunat cuvinte,
De bucurie şi ocară,
Oameni, locuri sfinte,
Ploi repezi de vară
Din inimă am cules,
Doar cuvinte potrivite,
Simțiri, trairi am descris,
Cu dantelă-n vers tivite
În trista-mi singuratate,
Erau amintiri de departe,
Dar ce le simt aproape,
Le cern pentru eternitate
Declarație de avere
Averea mea nu este-n bani sau aur,
Eu am iubirea ca binecuvântare,
Ea e Muza poeziei, ea-mi este faur,
Versurile-s a sufletului încântare
Averea mea sunt cuvintele scrise
Şi stă-n voința de a răspândi lumină,
Prin foi scrise numite manuscrise,
Răsărite ca nufărul născut din tină
Averea mea-i un pansament literat
Şi ploaia caldă de cuvinte înşirate
Spăl răni ce din iubire-au sângerat,
Se vor închide cu poeme-nflăcărate
Sufletu-i de îngeri mângâiat iubind
Şi te-nvăluie-ntr-o muzică celestă
Eu pot iubi şi-s răsplătită scriind,
Dacă-n lume dragoste şi pace există
Petală de panseluță
În lumea asta sunt doar un punct,
Un graunte de de nisip, dar distinct,
Cu-n suflet mare şi ochi de mură,
Păr auriu din soare şi maci pe gură,
Sunt un fulg de nea din alba iarnă,
Sau un pumn din gradină de țărână,
O picătură din apa clară de izvoare,
Un bob de rouă pe o colorată floare
Sunt o notă cântată dintr-o simfonie,
O clipită din a Universului nebunie,
O rază luminoasă dintr-o steluță,
O petală catifelată dintr-o panseluță
Sunt doar o idee aşternută pe hârtie
O boare pe o floare in luna martie,
Dar sunt cineva când scriu poezie
Şi aduc bucurie cu această ocazie
Sunt o picatură albastră de cerneală,
Ce scrie pentru voi şi-si dă osteneală,
Să fac o lume cu înțelegere şi pace,
Ca să trăim în armonie cum ne place
Sufletul tău
Aseara m-am culcat langă sufletul tău,
Îi simteam răsuflarea lângă buzele mele,
Era de departe sosit la mine şi obosit rău,
A adormit îmediat sub mângâierile mele
Era uşor ca şi un fulg din aripa îngerului,
Şi mă facea sa mă visez cu tine în Rai,
Pluteam amandoi pe aripa visului
Simțeam dragostea cum tu o izvorai
Distanţa nu contează când sufletul vibrează,
Prin universul dragostei te caut nencetat,
Gândul mă animă şi-mi ţine mintea trează,
Căci inima-i nebună şi dorul necurmat
M-am rugat ca trupul tau să se alăture
Sufletului tău alături de mine veşnic,
Iubirea să ne insoteasca ca un fluture,
Să ardem pătimaş ca lumânarea-n sfeşnic
Continue reading „Alexandra GĂLUȘCĂ: Dragoste cu miros de cais (poeme)” →
