Salonul trist
E un salon ce plânge,
Bolnavi, chinuite suflete
Unde se scurge sânge,
Din răni şi eprubete.
Orizontul lor a dispărut
In clipa ce moare-n zare,
Lacrimi amare au apărut
În ochii trişti de refuzare
Îşi pun adesea întrebări,
De ce noi,sau tu, sau eu?
De ce aceste mari dureri?
Răspunsu-l ştie Dumnezeu
Timpul aici greu se scurge
Printre reci priviri pierdute,
Aici bucuria nu mai ajunge
Auzi doar suspine, gemete,
Credința-i rază de lumină,
Rugăciunea le este alinare,
Speranța-i a vieții vitamină,
Icoana-i sufletului luminare
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
16 aprilie 2019
Pictură by Chiriac Cristian Dan