Alexandra GĂLUȘCĂ: Priveşte-mă iubite

Priveşte-mă când soarele apune
Obrazul tău întoarce-l înspre mine
Să întelegi ce n-am ştiut a spune
Câtă dragoste port eu pentru tine

Priveşte-mă când luna plină apare
Vei vedea lacrimile-mi ca mărgele
Scurgându-se şirag de perle-n mare,
În roşu asfințit, pulsându-mi sângele

Priveşte-mă în lumina ploii stelelor
Recunoşti chipul, ce iubit ți-a fost?
Eu te mai țin în gândul amintirilor,
In inimă te am într-un tainic adăpost

Priveşte-mă sub soarele de vară
Mă vei citi ca pe o carte deschisă
Mă vei înțelege pentru prima oară
Voi simți atunci iertarea ta decisă