Salcia
La malul Dunării albastre
O salcie amarnic plânge
Lăsându-şi ramurile către
Fluviul ce spre mare curge
Apele duc tristețea clipelor,
Pe coama nebunaticului val,
Le aruncă în vârtejul undelor
Şi-n suspine le duce-n aval
Salcia cuprinde malurile reci,
Îşi risipeşte mâțişorii înfiorată
Pe-un covor de vise pe poteci
Speranța e cea mult aşteptată
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila