Veronica IVANOV: Serbarea Pomului de Crăciun

Sâmbătă, 22 Decembrie, Alianța Românilor din Cipru a organizat în Sala de Festivități a Școlii Generale Pernera din Nicosia,  Serbarea Pomului de Crăciun. Directoarea Școlii Românești din Cipru, doamna Christina Christodoulou Todea a rostit un mic cuvânt de deschidere în care a vorbit despre importanţa și respectul față de limba, cultura, religia și tradițiile românești.

Elevii Școlii Românești din Nicosia, alături de profesoarele  Valentina Cican și Irina Mușat au pregătit un mic spectacol artistic, în care au recitat poezii și au cântat colinde de Crăciun. Cel mai așteptat moment a fost venirea lui Moș Crăciun, care a împărțit daruri tuturor copiilor din sală. Dulciuri tradiționale – cozonaci, prăjituri și cornuleţe – au fost pregătite de doamna Daniela Zachariou şi oferite participanților.

Moșul a admirat și expoziția de pictură, a cărei temă  – Îngerul meu –  a inspirat elevii Cursului de Cultură, Tradiție și Educație Plastică, prof. Leonardo Cican.

Felicitări organizatorilor și copiilor!

Moș Crăciun, te așteptăm și la anu’!

CRĂCIUN FERICIT!

———————————

Veronica IVANOV

Nicosia, Cipru

23 decembrie, 2018

Anatol COVALI: Exist cât vrea destinul

Exist cât vrea destinul

 

Exist fiindcă speranţele îmi vor
şi trup şi suflet ca să zburde-n ele
şi-apoi să râdă blând de spaima lor
când lacrimi reci mă udă pân` la piele.

Exist ca să învăţ să rabd, să-ndur,
dar să nu-mi fac culcuş în resemnare,
ci să mă bucur dacă un azur
din când în când în viaţa mea apare.

Exist pentru că-am fost aici trimis
ca o menire să o duc la capăt
şi armăsarii fiecărui vis
să-i călăresc în încontinuu treapăt.

Exist cât vrea destinul să exist
şi totuşi uneori îi fac în ciudă,
când nu mă las răpus şi când rezist
la orice probă, cât ar fi de crudă.

————————————–

Anatol COVALI

București

22 decembrie, 2018

Dorel SCHOR: Bărbați în stație

E o zi posomorâtă. Cerul parţial acoperit, averse de ploaie posibile, nici cald, nici rece, adică cum e mai rău… Nici autobuzul, care de obicei apare din cinci minute, nu ştim ce dracu are… Şi lumea e obosită, flămândă, ieşită de la lucru.
– Cel puţin, când vii acasă, te aşteaptă nevasta cu masa pusă? se adresează un tip cu mustaţă slăbănogului de lângă el. Te întâmpină în pragul uşii cu un zâmbet şi cu felul întâi?
– Nu, mormâie slăbănogul. Nu mă aşteaptă nici un zâmbet şi nici un felul întâi. Trebuie să-mi încălzesc singur supa, să-mi fac la repezeală o salată şi, până ajung la felul principal, îmi trece tot cheful.
– La fel şi la mine, constată cu un soi de filozofie tristă mustăciosul. La început, adică după ce ne-am luat, avea cel puţin bunăvoinţă, încerca să gătească, să spele, să calce o rufă, un ciorap… Apoi, cineva i-a băgat în cap nişte idei feministe, cu egalitate, drepturi şi celelalte…Când o cauţi, nu e acasă. Ba e după târguieli, ba e cu o prietenă la o cafeluţă. Aşa că şi eu îmi spăl singur ciorapii, îmi calc pantalonii, tot tacâmul…
Slăbănogul tace, solidar.
– Cel puţin ai cu cine schimba o vorbă? înteabă mustăciosul.
– Am pe dracu, precizează celălalt. Când mănânc ascult radio, emisiunea pentru elevi…
– De ce? Îţi completezi studiile?
– Nu, dar asta se transmite la ora asta. După aceea, spăl vasele şi mă duc la televizor, în salon.
– Cum, vrei să spui că stai singur cuc şi după masă?
– Mai bine aşa, uneori se întâmplă ca, de oboseală, să aţipesc.
– Şi mie mi se întâmplă să aţipesc…
– Şi atunci, prefer să sting aparatul şi să citesc un ziar…
Mustăciosul simte cum îl învăluie un sentiment de solidaritate:
– La fel şi la mine. A fost o vreme când nevastă-mea îmi reproşa că citesc după masă. Până când i-am spus că omul nu poate să trăiască numai cu muncă şi cu mâncare, îi trebuie, nu-i aşa, şi hrană sufletească. S-a cam supărat dumneaei, apoi a spus că dacă tot nu avem comunicaţie, n-am decât să-mi fac cultura spirituală din ziare şi ea se duce la mama, sau la o prietenă, sau naiba mai ştie unde… Dar, bineînţeles, vasele le lasă în grija mea, la fel şi gunoiul, plata la gaz, la primărie şi la electricitate, telefonul că ea vorbeşte toată ziua şi eu plătesc.
Autobuzul încă nu apare, aşa că slăbănogul oftează:
– Nu mai vine autobuzul !
– N-are decât, se încinge cel cu mustaţă. Şi aşa şi aşa, întârzii sau nu, mă aşteaptă o prelucrare. Că unde am fost, că de ce nu vin direct acasă, că pe unde îmi pierd vremea. Eu cred că îmi face scandal nu pentru că o interesează cu adevărat ce se întâmplă cu mine, dacă m-a călcat o maşină sau aşa ceva…Atacul este cea mai bună apărare şi atunci trage tare, ca să nu mai întreb eu cu ce a pierdut vremea, pe ce a risipit o grămadă de bani… Tu, cel puţin, ai linişte?
– În ce sens? întreabă blând slăbănogul.
– Adică dacă a ta nu te ia la întrebări…
– Păi, eu nu sunt însurat, se scuză individul.
– Cum nu eşti însurat?! N-ai spus că-ţi găteşti singur, că nu ai cu cine vorbi, că adormi la televizor… N-ai spus?
– Ba da, mărturiseşte slăbănogul, am spus.
– Şi de ce nu ai spus că nu eşti însurat? De ce?
– Pentru că nu m-ai întrebat… Uite că vine autobuzul, hai domnule!
Dar mustăciosul preferă să-şi aprindă o ţigară.
Nu fuge el după femei, maşini şi necazuri.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

22 decembrie, 2018

Lidia STAN: Iubirea-i un copil

Iubirea-i un copil

 

Iubirea-i un copil
Inocent și imberb
Ce pășește sfios
Pe o urmă de cerb

Pe poteci pierdute-n
Adânc de pădure
Prin păienjeniș
Și frunzare obscure

Într-un strai aurit
Mândru arcier
Cu fluturi în păr
Și săgeți la rever

Buze de mărgean
Și obraji bucălați
Cu privire-adâncă
Și ochi luminați

Se sperie ușor
Dispărând ca un fum
Sărutați-l pe frunte
Cu-n strop de parfum

Prindeți-l de mână
Strângeți-l la piept
E doar un copil
Dar e înțelept

Rătăcit printre astre
Cu umerii goi
Nu găsește drumul
Să vină-napoi

———————————

Lidia STAN

22 decembrie, 2018

Costache NĂSTASE: Motiv

MOTIV

De-mi ceri ceva ce nu-ți pot da
Nemulțumirea mă apasă
Chiar dacă nu e vina mea
Mă tot frământ fiindcă îmi pasă.

Chiar dacă-i o dorință vagă
Pe care ne-o împărtășim,
Pentru că-mi ești atât de dragă,
Mă străduiesc să o previn.

Înlăturând false premize,
Îți netezesc calea cât pot
Și neplăcutele surprize
Încerc din drumul tău să scot.

Și orice bucurie a ta,
Faptul că ție-ți este bine
Și îți asigur liniștea,
Contează dublu pentru mine.

E un motiv întemeiat
Să-ncerc să fac tot ce îți place,
Să mă implic, chiar să mă zbat
Ca viața să decurgă-n pace.

—————————————

Costache NĂSTASE

Bucureşti

22 decembrie, 2018

 

Dunia PĂLĂNGEANU: Noaptea de Ajun

 

Noaptea de Ajun

                                 (Poemul zilei la Giurgiu)

 

Sărbători luminate ne vor picura în suflet
Vestea cea mare sub stelele înghețate
Nașterea Pruncului Sfânt pe pământ.
Deschideți porțile și ușile pentru magic colind,
Fiți buni,darnici,lăsați compasiunea să plece
Spre locurile si ființele mai puțin fericite ca voi.
Măreață zi, vino în sufletul nostru dornic
De bucurie minunată și sfântă !
Se-aud colinde,ninge cu astre aprinse
Bucuria înflorește în fiece ungher
Mere,covrigi,turtă dulce se răsfață
În cosuri împodobite cu ștergare
Sub bradul cu verde cetină parfumată.
Urări de belșug,de viață lungă și sănătate
Sunt purtate de cete , fete și flăcăi,
Din casă în casă ,veste mare-pasăre măiastră,
Miroase a busuioc,a cozonaci și vin fiert
Noaptea de Ajun ca o făclie ne veghează clipele.
Crăciun fericit,la mulți ani,armonie în Univers!

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

22 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Punct final

Punct final

 

mă apropii de tine, omenire
pasul e greu, cuvântul arde tăcut
cireșul doarme în vie
printre struguri uscați pe un rând

ninge în casă, ninge în mine
un final cunoscut și confuz
pe cer cresc stele
răsărite în noapte din gânduri
strivite sub pași într-o zi

tac între gânduri
mă doare, mă strânge adânc
lațul legat de polul de sus
cuvântul atârnă în vrie
străin printre voi, străin pe pământ

mai desfac câte o sticlă
pe o masă de gânduri
paharul e spart
mă înțep în cioburi de timp și mă strig
mai sunt, unde sunt, cine sunt…

oaspeții plecaseră
gândul e gol, altarul absent
cuvântul e mut pe buzele arse
mă apropii de viață agale
și jalea răsună sub pași de pământ

timpul plecase, departe
lăsând omenirea să piară în doi
cădeam, muream în cetate
departe de viață, departe de noi

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

22 decembrie, 2018

 

Elena VOLCINSCHI: Eu să fiu Tu…

EU SĂ FIU TU…

 

Eu să fiu Tu, aș vrea măcar o dată
Să-mi simți iubirea roasă de amintiri,
Că-n tăinuiri te-ai strâns cât viața toată
Și-ai lunecat prin zeci de rătăciri!

Umbrele ce-au rotit sub cerul pleoapei,
Au spânzurat cu lacrimi de gene raza mea
Când legăna-n neliniști pe unduirea apei
Ochiului meu tulbur ce privirea-și gemea .

Lăsai și-atingerea de gând să mă-nfioare
În timp ce salivam mister din gânduri-mute.
Stingeai setea de simțuri ce ardea chemătoare,
Cu stările-ți confuze sau chiar necunoscute…

Eu să fiu Tu, aș vrea măcar odată…
Leagăn de-alint, blând mângâiat de-o undă.
În pled de vorbe dulci m-aș vrea înfășurată
Ca nici un vis durut, să nu mă mai pătrundă.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Iubită doamnă”, 2016)

 

 

Dorel SCHOR: Bun de plată (schiță)

Alaltăieri după amiază, puţină vreme după ce am revenit de la serviciu, cineva a sunat la uşa mea. În pragul ei se afla un omuleţ atât de inofensiv după înfăţişare, încât nu am ezitat nici o clipă şi l-am poftit înăuntru.
   – Misiunea mea nu este din cele mai plăcute, a început el. Sunt delegat de Banca de Ajutor Reciproc să verific situaţia împrumuturilor nerambursate la timp.
   – Da, am oftat eu vinovat, într-adevăr…
   – Noi v-am oferit un ajutor, a precizat el, un împrumut cu dobândă joasă, cu care dumneavoastră v-aţi putut schimba maşina şi să vă luaţi un model mai nou, mai modern, aş spune de lux.
   – Asta aşa este, am recunoscut spăşit. Dar am început să plătim…
   – Cu mare întârziere. Şi numai după ce v-am trimis nenumărate scrisori de culoare roz, în care se preciza că ne vom adresa avocatului nostru.
   – Dar acum plătesc câte două rate pe lună şi foarte curând voi fi la zi.
   – Ei, necazul e altul, zâmbi el. Dacă vă amintiţi, dumneavoastră aţi girat un împrumut pentru altcineva…
   – Sigur că îmi amintesc. El a girat pentru mine, eu am girat pentru el. Dumnezeu ştie pe unde o mai fi.
   – În  Canada….
   – Poftim?
   – În Canada! Tipul a întins-o de câteva luni.
   – Şi te pomeneşti că v-a tras clapa! Ha, ha, ha…
   – Chiar aşa, ha, ha, ha. Numai că nu ne-a tras clapa nouă. Ţi-a tras-o mătăluţă… Ha, ha, ha…
   – Adică de ce mie?
   – Păi nu ai girat pentru el? El a întins-o, girantul e bun de plată. Aşa că ha, ha, ha, de asta am venit, ca să te anunţ.
   – Ce să mă anunţi, domnule? Ce sunt eu, mama lui, tatăl lui?
   – Păi, dacă ai semnat… Nu trebuia să semnezi.
   – Sigur că da, să nu semnez. Şi el era fraier să semneze pentru mine?
   – Nu te enerva…
   – Cum să nu mă enervez??? Ăla pleacă, nu plăteşte, trăieşte bine mersi în Canada şi eu rămân să achit datoriile lui. Ca să nu mai spun că toată lumea care mă cunoaşte o să comenteze: „Aţi auzitt ce-a păţit doctorul Schor!?”.
    – Dar cine mai e şi doctorul ăsta?
    – Cine ai vrea să fie? Eu sunt.
    – E-te-te… Să nu încerci acum s-o întorci! Pentru mine, matale eşti toată ziua Brodiciche!
    – Asta e! am sărit eu din fotoliu şi l-am ridicat în aer pe prichindel. Ha, ha, ha…Vino să te pup. Mă miram şi eu, de unde şi până unde la mine datorii şi giranţi din ăştia care pleacă în Canada? Ce sunt eu fraier să semnez pentru o astfel de persoană? Ai greşit blocul, amice! Ha,ha, ha… Familia Brodiciche locuieşte în blocul de alături. Ca să vezi, domnule… Blocurile astea seamănă ceva de speriat. Să vă conduc, poftim, nu e nici un deranj, ba din contra!

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

22 decembrie, 2018

Florentina SAVU: Colind din depărtare

COLIND DIN DEPĂRTARE

 

Colind cu dor de țară,
Cu dor de-ai mei părinți,
E tare frig afară
Și-mi clănțăne și dinți!

Colind în gând, departe,
Pe drumuri dragi și sfinte
Și văd lume ce-mparte
Zâmbete și cuvinte,

Și-mparte colăcei,
Și covrigei, și mere,
În gând colind pe-acei
De unde-mi iau putere,

Le cânt de viață lungă,
Prosperă, îmbelșugată,
Răul să nu-i ajungă,
Cât fi-vor, niciodată!

Colind cu dor și lacrimi
Pe ulițe din sat,
Mi-s ochii numai patimi
Și dor nemăsurat!

Colind și strig în minte
Urări de fericire,
De sânge-mi sunt cuvinte,
De smoală mi-e iubire!

Mă arde ca o boala
Dorul de țara mea,
Hai gazdă, mi te scoală
Să uit de viața grea,

Stai cu lumini aprinse
Și luminează-mi calea,
Reînviază-mi vise,
Îndepărtează-mi jalea!

Colind prin vremi apuse
Cu alți copii de-o seamă,
Azi toate îmi sunt ninse
C-am de plătit o vamă…

Colind prin zări, departe,
Cu mintea și cu gândul,
Părinți, soră și frate,
Trimit la voi azi vântul,

Colindul el mi-o duce
Exact la poarta noastră
Ș-iubirea mea cea dulce
Și vorba cea măiastră,

Pe-aici nu sunt colinde,
Nici sărbători ca-n țară,
Și-n suflet m-o pătrunde
Tristețea iar și iară!

În gând eu sunt cu voi,
Cu toți vecinii mei,
Azi a sosit Crăciunul,
De dor, mi-s ochii grei!

———————————–

Florentina SAVU

22 decembrie, 2018