Alina CRISTIAN: Ce este omul?…

Ce este omul? Nu-i nimica;
Un truditor ca și furnica …
Ce este omul? Ființă trecătoare,
Prin viaţa asta amăgitoare…
Când de tristeți este-apăsat,
Își ţine capul doar plecat…
Ce este omul? Visătorul
Ce-și umple viaţa cu ulciorul…
Se-mbată doar cu apă rece,
Pân’ ce necazurile-or trece…
Ce este omul? Praf de vânt
E omenescul din CUVÂNT
Ce-i spulberat în patru zări
Și-adus acasă peste ţări…
Ce este omul? Călătorul
Străbate viaţa cu piciorul,
Iar uneori de-a obosit,
Își trage seva dintr-un mit…
Ce este omul? Ochiul care,
Privește peste depărtare…
Visează harta fericirii
Ce i-ar crea cale iubirii…
Ce este omul? Este fumul
Ce se amestecă cu drumul …
Ce este omul? Sac de oase
Ce nimeni nu le știe-a coase…
Ce este omul? Un calic
Adună-ntruna…UN NIMIC…
Ce este omul? Suflet bun,
Ce anii-l schimbă în NEbun…
Ce este omul? Un popas,
Pe-aleile din al său pas…
Ce este omul? O AMINTIRE,
Ce-ți mai cerșește o privire,
Pe-aleile din cimitire…

——————————–

Alina CRISTIAN

Ioan POPOIU: Moartea Ofeliei

MOARTEA OFELIEI

 

Îmi lipsești
in fiecare zi
și-n fiecare noapte
visul meu cristalin
ca un cer albastru
unde ești iubire
din depărtări
In ce tărâm să te caut
iartă-mă
sunt vinovat
că nu te-am aflat
mai curând
ești speranță și
iluzie
tăcută și enigmatică
cu neputință de cuprins
te pierd și te găsesc
mereu
ca un vis întrupat
iubita mea
de neatins

——————————-

Ioan POPOIU

30 martie 2019

Tamara Tomiris GORINCIOI: Prinţul cu ochi de Lup

Prinţul cu ochi de Lup

 

Din cronici vechi şi colbăite apar alesele comori,
Ce-au şlefuit prin ani un chip de aprigi domnitori.
Regine ce-au iubit şi regi ce s-au jertfit cu nobila coroană,
Şi dragostea şi lupta de a fi sau nu a fi pentru aleasa ţară.

Din pulbere albastră zidit-a fost o albă mănăstire,
Şi profeția unui sarcedot ce scris-a în sfânta psaltire
Că vor veni urmaşii, cu rădăcini nobile, din aştri
Va reînvia în Dacia oştirea Lupilor sălbatici şi sihaştri.

Va reveni el, Prinţul, cu ochi de Lup şi trupul de dragon,
Va fi din cer trimis, va fi el, Vulturele, teleportat în Om.
Rămâne să-l cunoaştem, ca să-l urmăm în luptă,
Să fim fii Luminii, a fi sau a nu fi, e ultima redută.

———————————-

Tamara Tomiris GORINCIOI

Chișinău, Republica Moldova

30 Martie 2019

Camelia CLENCI: Un castel pentru o lume în doi

Un castel pentru o lume în doi

 

Albastrul cerului se desface
în fire șatirate și țese
un castel pentru o lume în doi,
în care ne vom ascunde
sub ploile celeste,
de gândurile ucigătoare ale lumii.

Din ramuri de nori
cad lacrimi de dor
pe frunțile noastre fierbinți.

Mi-am revărsat gândurile,
ca pletele în noapte,
mi-am pus luceafărul de seară în ele
și s-au prins în horă cu vorbele
născute în sufletul tău.

Hai! vino să ne jucăm cu timpul
să-l închidem într-un orologiu
fără ore, în castelul din lumea în doi.

————————–

Camelia CLENCI

29 martie 2019

Anatol COVALI: Izvorul limbii

Cuvintele au har numai rostite
cu dragostea unei adânci smerenii,
după ce-au fost cu grijă şlefuite
pe mintea trecătoarelor milenii.

 

Consoane şi vocale laolaltă
n-alcătuiesc nimic dacă în ele
n-a stăruit scormonitoarea daltă
a unor sfinţi căutători de stele.

Îţi trebuie o binecuvântare
venită din înalt ca să te-ajute
ca gândurile să le-nveţi să zboare
în splendide cuvinte prefăcute.

Dar câţi, din cei de azi, îşi mai dau seama
că fără de cuvinte-am fi aiurea?
Ei în străbuna limbă-acum dau iama
şi-i ciopârţesc şi îi sluţesc pădurea.

Izvorul limbii noastre, plin de rouă,
şi gustul şi răcoarea şi le schimbă,
aşa încât, peste un veac sau două,
se va trăi-n cu totul altă limbă !!!

————————————–

Anatol COVALI

București

30 martie 2019

Emilia POENARIU SERAFIN: Sunt un mugure din tine…

Apus de soare

 

Soarele scăldat în sânge, varsă peste noi lumini
Parcă vrea să cadă-n ape cât ființa să nu-l doară
Ori peste bătrânul munte vrea sa prindă rădăcini
Și dansează pe cer singur dintr-un cap în cap de țară.

Miezul zilei îl așteaptă, cât mai sus spre Dumnezeu
Și contemplă-n liniștire vechi și noile hotare
E stăpânul din înalturi sub corola unui zmeu
Dar când vine înserarea necăjit se stinge, moare.

Vine-n ziua următoare cu-n cojoc întors pe dos
Lacrime de ceruri sfinte ii sunt lui esențiale
Când strănută după ploaie, ori e tare mânios
Prinde șalul curcubeic… și-l aruncă peste șale.

Ori în alte răsărituri când cu drag, voios, învie
Este împăratul bolții când se lasă greu purtat,
Sufletul de vâlvătaie, curge-n sânge, carne vie,
Și păzește vara-n margini, prin păduri, neadunat.

Dar de-l prinde înserarea, iar s-ar trage la hodină
Iar își prinse munti-n brațe și își vrea valu-napoi
Strânge boabele de rouă, le dezmiardă în surdină
Și le varsă-n graba mare , când sunt tunete-n puhoi.

 

Unde v-ați dus

 

Unde v-ați dus, cine-mi va spune oare ?
Cum trece viața,peste viață, peste ani
Și unde-i școala ce-a zidit țărani ,
Ce-au îmblânzit și brazda prinsă-n soare.

Trec gânduri valuri, valuri, peste mine
Cum satele se-apleacă prin pustie
Au murit toți, și pana care-ar scrie,
Iar muntele, de cer, abia se ține.

Cum se desprinde lutul din pământ
Și cum sporește tina când bat ploi,
Unde plecat-au care, fără boi ,
Iar boii își dorm viețile-n mormânt ?

Ce putrede sunt bârnele bătrâne
Și nu mai e nimica-n bătătură,
Cade șindrila coaptă-n udătură
,, Se huruie cuptoarele de pâne….”

Dar unde-s mirii cei legați la spate
Se pare că o brazd-au îngrășat,
Îngroapă vremea, timpu-i îngropat…
Doar clopotu-n biserici vântu-l bate…

 

Pe un drum ce nu-i al meu

 

Pe un drum de țară și-o cărare grea
M-am trezit pe drumul ce nu-l cred al meu
Unde merg? Ce caut ? Știe Dumnezeu
Umbra de sub pasu-mi mă cam urmarea

Din păduri văd noaptea ce mă înconjoară
Lângă drum o apă ce-mi pare adâncă
Peste ea în cumpeni sta un colț de stâncă
Iar pe stâncă puntea, mă cam înfioară.

Învârt ochii roată, dar nu-s ochii mei
Drumul șerpuiește și parcă n-ajunge
Ziua curge toată și în nopți se strânge
Zic un Tatăl Nostru, spre toți sfinții, ce-i ?

Noaptea mă apucă și-mi pare un Iad
Troznește pădurea ca în genocid ,
Cad frunze sub cetini, ori se sinucid,
Umbra ca din smoală, mișcă de sub brad.

Îmi strâng frica-n mine și port glasul mic
Fac pătuc din vreascuri de păduri sfințite,
Pun cruci peste mine, multe, infinite,
Iar dacă vrea Domnul, mă trec de nimic.

Și orbecăi veacuri spre cărarea mea
Doru-n mine crește din greu, în prea greu,
Cine să m-ajute…de nu Dumnezeu ?
Ruga mea ajunge în Lumina Sa ?

Cerul se despică…tunetul : Ce ai ,
Poate de iubire îți mai este foame ?
Calea ți-e deschisă, Dumnezeu nu doarme
Și-l găsești în tine , nu stă doar în Rai !

Nu e importantă calea, precum pasul
Gândul tău să fie prin iubire dus
Ia capăt de viață, duce spre Iisus,
Uită- ți potecuța și iartă-ți impasul.

 

Viață

 

Viață, ține-mă la tine nu mai pot să rătăcesc
Mugurii se sparg pe ramuri , apostila primăverii,
Curg ușor zile de patimi din clepsidra invierii
Eu, pe calea grea a nopții,;gata, gata să plesnesc.

Viață, strange-mă în brațe n-am să știu ce-i nemurirea
Eu sunt pruncul primăverii, și-s uitat verde la sân
Sunt ca mărul, copt în grabă și uitat vara pe drum
De îl calcă toți în grabă când hrănește omenirea.

Viață, nu-ți închide ochii și mă rastigni prin gene
Eu sunt verdele pădurii ce se coace- n timp tarziu
Eu sunt colbul dus de vânturi, spulberat în alt pustiu
Lacrima,:furată ploii, pe când cerul greu, o cerne.

Viață, soarbe-mă năprasnic și mă ia ușor prin tine
Sunt pe buza fundăturii, sunt pe-o margine de Iad
Au crescut muguri prin mine din pădurile de jad
Și-am crescut salbăticită ca-ntr -un mijloc de ruine.

Viață, creste-mă-n grădină ori la porți lampaş, lumini
Buruienile din suflet mâ topesc in disperare ,
Și-au ieșit spinii din suflet și sunt gata să dea floare
Și-au înfipt prin mine lanțuri și m-au supt din radacini.

Viață, urcă-ma pe boltă și mă-ntoarce – n bob de rouă
Ori m-aprinde în scânteie și pe Soare mă imprimă
Fă-mă cuminecătură ,să mă izbăvești din vină ,
Ori prescura de la Paşte, ori prin coş, vopsite ouă.

Viață, strângemă-n buchete de prin gânduri neavute ,
Nu-s pasăre călătoare, când mă treci ușor uitării
Nu sunt valul plin de spume ce se pierde-n burta mării
Sunt un mugure din tine din primăveri nenăscute.

Continue reading „Emilia POENARIU SERAFIN: Sunt un mugure din tine…” →

Mariana POPAN: Gândurile primăverii

Din seara nesfârșitei ierni,
Cu vitejie a-ndrăznit
S-apară iarăși primăvara,
Cu tot alaiu-i înflorit:

 

Cărările, mai verzi la față,
Acum despică zâmbitor
Câmpiile ce, cu dulceață
Absorb aroma florilor.

 

Cu nestenate limpezi zorii
Împrăștie multicolor
Din frumusețea rarî-a florii
Din roșu-aprins al macilor.

E uiarăși veselie-n crânguri;
Pe cer senin, soarele iar
Zâmbește cald peste adâncuri
Cu zumzet viu, imaculat.

Răsare peste noi, destinul,
Cu mantia-i de verd-aprins,
În astă zi, precum divinul
Ne-a reunit ca într-un vis.

E primăvara românească;
E primăvara-n joc cântând;
Iar noi, cu haina strămoșească
O-mpodobim, respect păstrând.

Să îi lăsăm ca amintire
Din faptele ce le-arătăm,
Nu nouă, ci pentru-omenire:
Lăsând-o-alături, contemplăm!

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

27 martie 2019

Dorel SCHOR: Liviu Lăzărescu – portrete istorice și culturale

Pictorul Liviu Lăzărescu, cunoscut cititorilor noştri din cele câteva articole în care i-am prezentat lucrările, precum şi din albumul eseu al scriitorului Zoltan Terner, prietenul său erudit şi bun cunoscător al operei sale, este prezent la Deva, oraşul transilvan de care este legata în mare parte biografia sa. Prezenţa pictorului şi profesorului emeritus Liviu Lăzărescu se concretizează, cum altfel, printr-o aleasă expoziţie dedicată unor figuri ardelene.

 

 

   Ardealul are o veche şi glorioasă prezenţă în istoria ţării noastre de origine. Istoric, cultural, politic, filologic, economic, de avangardă… Era firesc ca L.L., ca fiu al locului, născut aici şi trăitor o vreme pe aceste meleaguri, să revină cu produsul creaţiei lui, o serie de portrete dedicate unor oameni de seamă. Nu lipsesc din expoziţie portretele martirilor Horia, Cloşca şi Crişan, conducătorii răscoalei ţărăneşti din 1784, al lui Avram Iancu, cel care a stat în fruntea moţilor în timpul revoluţiei din 1848, al lui George Coşbuc, poetul pământului, al aviatorului -pionier Aurel Vlaicu precum şi al altor figuri politice şi culturale remarcabile. Cu regretul că portretul lui Lucian Blaga, aflat la muzeul din Galaţi a rămas inaccesibil…

 

 

   Liviu Lăzărescu este unul din puţinii pictori care se încumetă să execute portrete, mai cu seamă ale unor personalităţi cunoscute. Are însă exemplul maestrului său Corneliu Baba, al cărui discipol şi asistent a fost multă vreme. El urmăreşte să imortalizeze nu numai tresăturile fizice, asemănarea, ci în primul rând structura intelectuală, caracterul, “prezenţa impalpabilă numită suflet”.

    Exerciţiu ambițios și laborios care i-a reuşit.

——————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

31 martie 2019

Claudia MOTEA: Comunicat de presă – Tineri artiști, martori ai viitorului

Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, Fundația Filderman pentru Educație, Cultură şi Artă, Primăria Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București,   Clubul Cavalerilor Ospitalieri – Cavaleri de Malta si Libris Editorial, în parteneriat cu Guvernul României – Departamentul pentru Relații Interetnice, vă invită , luni, 1 aprilie 2019, ora 13.00, la ARCUB (strada Lipscani nr. 84-90) – Sala  Arcelor,  la vernisajul expoziției de pictură și grafica „Tinerii artiști, martori ai viitorului”. Lucrările, o selecție atent făcută,  au fost realizate în  cele trei ediții ale Tabărei de pictură, în perioada noiembrie 2016 – octombrie 2018,  de elevi ai liceelor de artă din  Bacău (Colegiul Naţional de Artă “George Apostu”), Buzău (Liceul de Arte “Margareta  Sterian”), Dorohoi (Colegiul Naţional „Grigore Ghica”), Tulcea (Liceul de arte „George Georgescu), Iași (Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă), sub îndrumarea a 10 cadre didactice,  profesori de arte plastice.

Lucrările tinerilor artiști, elevi în clasele a IX –a şi a XII –a ,  reflectă, prin idee şi exprimare artistică, onorarea memoriei Holocaustului, responsabilitatea tinerilor pentru promovarea adevărului istoric, realitățile timpului pe care îl trăiesc,  cu bune și cu rele,  mesaj european împotriva urii, nepăsării  şi combaterea oricărei forme de discriminare a semenilor, pe criterii etnice,  religioase, politice, de rasă sau gen. Expoziția se înscrie în perioada mandatului  deținut de România, ca  Președinte al Consiliului Uniunii Europene.

 La vernisaj vor fi prezenți: dr. Aurel Vainer, președintele Federației Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, Albert Kupferberg, președintele Fundației Filderman, reprezentanți ai Departamentului pentru Relații Interetnice, reprezentați ai conducerii F.C.E.R – C.M, ai partenerilor din proiect, Doamna Ecaterina Mihai, artist plastic și președinte al Uniunii Artiștilor Plastici pentru parteneriat cu instituțiile statului, critici de artă, artiști plastici, public interesat de artă.

De asemenea,  12 tineri artiști, de la Colegiile de artă din Buzău si Bacău, autori ai unora dintre lucrările  expuse, alături de profesorii lor, cunoscuți artiști plastici – Georgeta Hlihor ( Buzău) si Ioan Burlacu (Bacău), vor fi prezenți la vernisaj. Caracterul inedit al expoziției constă în faptul că tinerii artiști  vor picta, chiar în timpul vernisajului, făcând o adevărată  demonstrație de  talent şi măiestrie artistică.

Actrița Claudia Motea va recita versuri din cartea sa „SHALOM, ISRAEL!”, apărută recent la Libris Editorial.

Lucrările tinerilor artiști vor fi expuse la Vatican, în luna iulie , în august în Statul  Israel, la  Tel Aviv ți Haifa.

Expoziția poate fi vizitată  în perioada 1- 8 aprilie  2019, între orele 11:00 și 20:00.

Evenimentul face parte din strategia Federației Comunităţilor Evreiești din România – Cultul Mozaic de onorare a memoriei Holocaustului, de promovare a dialogului intercultural şi interetnic,  pentru o educație temeinică și coerentă, pentru pace şi înțelegere între oameni, între popoare.

 

Lia RUSE: PRIER

Râde iarăşi timpul!..Ce troian, ce ger

Era-n furtunile rele, ce zăpezi şi,..vai

Împânzeau aerul într-un zbucium de nai

Și, ningea violent din cer…

Se urcă abur de nea! Cum, toate s-au dus :

Zăpezile, gerul şi-atâtea tăceri,

Tristeţea rămasă peste ziua de ieri

Și-un galben, în nori, la apus…

Astăzi, e prea bine,.. e înalt şi frumos!

Iarnă, ce greu a fost şi, nu vreau să mai ştiu

În golul de afară acum, e  destul şi e viu

Respirăm aer sănătos…

Altădată, iarnă, poate voi încerca

Să te cânt, să te vreau, să te scriu, să-ţi zâmbesc,

Într-un vis strălucit să trăiesc, să iubesc,

Să-mi tresalte iar, inima………………………..

…………………………………………………………………

Îşi urcă ultima urmă? Sau totuşi, poate nu,

Pleacă? Nu prea ştie ce să facă, nici acum,

Pictează, iar, pe ceruri, rotocoale de fum…

Dorul meu de April, eşti -Tu-!

Primăvară! Ia la fugă frigul tăcerii,

Norul ce pică tristeţe, vremea de-argint,

Vrem covorul verde în miros de absint

Și sărbătoarea-Învierii!

S-admirăm primăvara adorând albul lin,

De plăcere şi de vis şi de cânturi în timp,

În zefir, eu să râd, prin acest anotimp,

Tu.. să m-aştepţi sub cer senin…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

1 aprilie 2019