Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Flacăra din interior

Flacăra din interior

 

Într-o noapte surprinsă la furat de stele
un zmeu adormise pe lună plină
și i se șopteau povești la ureche.

Prințesă îți cerem iertare pentru tentativa
de a te măsura cu ochii,
e obișnuința din vechime de a rotunji frumosul
la care oricine aspiră
măcar cu gândul.

Dacă am privi numai în jos
înălțimea n-ar mai fi percepută,
dar noi avem nevoie de înaltul iubirii
care ne lasă sub acoperișul ei cald
ca pe niște copii.

În inima mea se naște întregul
pe care odată cu vârsta îl caut
nu-mi pot păstra sufletul singur
când iubesc din ambele părți.

Tu aștepți? Am să vin.

Flacăra din interior
e o lumină care răzbate prin toți porii.

—————————————-

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

Octombrie 2019

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Simfonia tăcerii

Simfonia tăcerii

 

am adunat tăcerile la apus
strigau trompetele în parc
pe lac, cor lung de lebede obosite
în palmă purtam o lumânare
nu o stingeți, vă rog
deschideți ușa durerii
să urle, să țipe
să joace pe frunzele toamnei
eu am rămas să repet cuvinte
la răscruce de gânduri
târziu, mă sting
într-o simfonie a tăcerii în catedrale de suflet
lăsați-mă să vin, să vin acasă
să văd lacul cu nuferi
femeia în poartă
să beau cupa uitării în ultima noapte

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

28 octombrie 2019

Maria RUSCANU BĂLĂCIANU: Sihastru

De-ai fi știut să prețuiești

A dragostei nestinsă clipă

Azi zborul ți-ar fi fost celest

Iubirea ți-ar fi fost aripă.

De-ai fi știut cât de adânc

O vorbă poate ca să sape

Ai fi tăcut si-n legământ

Iubirii i-ai fi fost aproape.

De-ai fi știut pe câte căi

Iubirea-n taină se răzbună

Ai fi-nțeles că-n ochii ei

Nicicând n-a existat minciună.

De-ai fi știut ce gust amar

Au lacrimile din iubire

Ai fi iubit ducând în dar

Frânturi de inimă cu tine.

Dar n-ai știut sau doar n-ai vrut

Iubirii să-i oferi iubire

Pe steaua care te-a iubit

Ai dat-o înspre răstignire.

Piroanele i-au frânt făptura

Când sângele curgea șiroaie

Deși îi amuțise gura

Cu ochii calzi cerea iertare.

Nu te-ai oprit deși striga

Mă lasă, nu mai pot, mă iartă!

Ca dar primește viata mea

Nu stiu să-ți dau altfel de plată.

Orbit de-a sângelui furie

Tu ai ucis-o nemilos

Pe jos acum, plină de sânge,

Ea doarme-atâta de frumos!

Azi a plecat plătindu-ți ție

Cu sângele-i nevinovat

Prețul suprem pentru iubire.

Doar moarte să fi meritat?

Ți-a luminat de multe ori

Drumul în bezna cea amară

De ce-ai ucis-o chiar în zori

Când soarele stătea s-apară?

Nu te-ai gândit chiar niciodată

Cât ai trăit pe lângă ea

Că iți era predestinată

Fiind întreagă lumea ta?

Un porumbel s-a ridicat

Spre cerul nemilos de-albastru

Cu moartea-i te-a răscumpărat

Degeaba plângi … ești un sihastru!

——————————

Maria RUSCANU BĂLĂCIANU

28 octombrie 2019

Flori GOMBOȘ: Aş vrea

AŞ VREA

Aş vrea
să-mi botezi
asfinţitul
cu apă din cer.
Coboar-o
prin ploaie şi
rouă
pe braţul tău
vagabond.
Cu demnitate mândră,
mă ridică în
faţa sorţii,
ca o ultimă
ardere,
cuprinsă în
pulsul lent.
Extazul
de seve
este doar o
brumă
peste calmul
fluid.
Am nevoie
de-o privire…
grijulie…
să m-adun
tainic
–puţin câte puţin–
în încâlceala
minţii,
ca o ultimă
ardere.

—————————–

Flori GOMBOȘ

28 octombrie 2019

Mihaela BORZEA: Când inima te urlă până devii tăcere

CÂND INIMA TE URLĂ PÂNĂ DEVII TĂCERE

 

Murdar de doruri albe, din tălpi până-n arcadă,
Te joci trăind secunda ce-ți ticăie în oase,
Cu bulgări grei și acri de var vândut ,, la stradă,,
Din coviltire negre și palme unsuroase.

Voiai să-nalți cu trudă o altfel de cetate,
Dar a-nflorit o umbră sub coastele luminii
Și-nghite pui de îngeri muriți pe jumătate
În Raiul ce-și așază pe socluri asasinii.

Desfaci vulcanii minții în fibre răsucite
Pe tibia subțire a crinului de cupă,
În pâlnii de lalele aproape ofilite
Îi torni cu-ncredințarea că-nvață să erupă.

Faci arc din ulmi în flăcări, țintești spre ceruri pline
Cu stele cimentate de-atâta necădere,
Ce mai rămâne, oare, copil matur, din tine,
Când inima te urlă până devii tăcere?

Prin zid trec iar țiganii, clepsidra nu-i atinge,
Sunt an de an aceiași, vând var pentru spoială,
Nu-i chip să stai din treabă, căci în curând va ninge
Cu zurgălăi în coajă și muguri de sineală!

—————————-

Mihaela BORZEA

28 octombrie 2019

Alexandru-Eusebiu CIOBANU: În templu poeziei

În templu poeziei
număr nopțile
obosite de atâta insomnie
în limanul de gânduri
nici eu nu înțeleg ce e cu mine
în cameră dau de corpul meu
hipnotizat alerg ca un nebun
către luminițele de la capătul tunelului
pe drum oasele mele devin un morman de frunze
mă îngrop singur într-un referat de iluzii
invoc spiritele
lumânările se sărută crepuscular cu moartea
caria se naște, trăiește și moare
mâna din mine mă trezește
e ziuă, a trecut noaptea
prea repede
pe foi am înșirat doar goluri sigilate

————————————–

Alexandru-Eusebiu CIOBANU

28 octombrie 2019

Ioan POP: …fulgii bat în felinare ca insectele și curge de pe munți ceară amară…

Sorb o vorbă aburindă și alerg să nu mă prindă nostalgiile cu gândul la ce nu se poate spune… șterg și ard toată dovada, toate urmele visării ce-am avut în tinerețe… nu e haină ca tristețea, nici viforniță ca slova din trecut nu-i cu putință… numai să-mi dezghețe mâna din strânsoarea juruinței ce-am făcut cu Universul și vă scriu, tristețe jună, săbuit de astă dată, și deplin… iată că sunt viu și, veșnic, apăsat de întristare, de cortegiile nunții munților sticloși din mare… am un vin care trezește, plăsmuire, nu îmbată, și un foc care îngheață sângele în lămpi bizare de pelin din mult prea plinul și lehamitea de viață… fă să-mi fie sărbătoare când te văd și te îmbracă în văpăile de gheață ale erei viitoare, când vom fi doar noi, femeie, pe pământ, cerul și marea!.. o să-ți scriu, tristețe jună, lămurit răvaș de iarnă și de vânt în vele negre de cerneală otrăvită… fierul cerului ce bate clopotele disperate va stârni în șapte stele avalanșe de lumină și zăpadă purpurie… bea pelin și te abate de pe căile mizere ale lumii blestemate!… strașnic vin, tristețe jună, nu-i așa?… se văd șerpii de pe lună înghițind tăciuni de gheață și dragoni de promoroacă… nu e niciun loc, iubito, de răgaz, nici așezare între moarte și viață… mingi de foc, oase de gheață și ferestrele murdare ale iernii milenare, șuierând șlagărul morții în orbitele bizare ale lunii luminoase… fulgii bat în felinare ca insectele și curge de pe munți ceară amară și argint încins în harul rugăciunilor de seară…

——————–

Ioan POP

Octombrie 2019

Mircea Dorin ISTRATE: Poeme

DOAR  TU,  MĂRITĂ  VARĂ

 

Priveghi făcut-am verii ce s-a  dus

Murind frumos lăsându-i loc la toamnă,

Noi încă-i mulțumim și pe ascuns

În suflet chipul ei, l-om pune-n ramă.

 

Ne bucure ființa-n toate cele,

În iarna ce de-acuma nu-i departe,

Ne-abată gândul de la cele rele

De care-n zi de zi avea-vom parte.

 

De-o fi cu vânt, cu ploaie ori cu zloată,

De-o fi apoi cu brumă și cu ger,

Când ne-o-nmuia coldura de pe vatră

La tine ne-om gândi dintr-un ungher.

 

Te-om aștepta să vii în primăvară

Ca să ne-aduci căldura înapoi,

Să-mi picuri iar talent în călimară

Ca să te cânt de vineri, până joi.

*

Va trece cumva toamna, iarna asta

Și primăvara ceea așteptată,

Iar când revii ți-oi zice aspru, ,,Basta”!

Aici să-mi stai viața asta toată.

 

Mai lasă-mi ghiocei și viorele,

Mai lasă-mi codri-n frunze-ngalbenite,

Mai lasă-mi drumuri, case, sub troiene

Și-mi stai aici, pân’ lumea-i pe sfârșite.

* *

Împovărați de toamne și de ani,

Îmbogățiți cu-atâtea amintiri,

Însărăciți  de multe și de bani,

Doar tu ne dai puține fericiri.

 

Tot numărăm nu toamne să ne treacă,

Ci iernile ce par fără sfârșit,

Mai ține și cu noi, de vrei, oleacă,

C-așa cum e acum, ni-i s-a acrit.

 

 

SEARĂ  ÎNVRĂJITĂ

 

Ce să-ți dau să vii diseară la portița care-o știi

Pe cărarea înstelată ce-ți cunoaște al tău pas?

Sărutări fără de număr? jurăminte fără glas

Ca-n visări înfiorate fericită iar să-mi fii?

 

Continue reading „Mircea Dorin ISTRATE: Poeme”

Eleonora SCHIPOR: Cunoașterea ținutului natal

Astfel se numește Forumul tradițional al elevilor din raionul Hliboca, ce are loc anual, la finele lunii lui Brumărel.

    Ca și în anii precedenți elevii școlilor din raion s-au prezentat la secțiile de istorie, geografie, etnografie, muzeografie, turism.

   Elevii de la CIE Cupca au participat la 2 secții importante în acest an: etnografia și muzeografia.

          La  secția de etnografie a participat eleva clasei a XI-a „A” Sabina Irimescu, care sub îndrumarea doamnei profesoare de ucrainologie Mariana Alerguș, a pregătit o lucrare amplă despre obiceiul Botezului în satul Cupca.

           La secția de muzeografie, colega Sabinei, eleva clasei a XI-a „A” Elena Bicer a pregătit sub îndrumarea subsemnatei o altă lucrare „Cărțile – comoara noastră”. Avem în vedere cărțile oamenilor despre sau din Cupca.  Anume acele cărți pe care le avem în muzeu și în bibliotecă.

Ea a fost ajutată de o altă colegă de clasă, Anastasia Pavliuc, care a dirijat de la calculator imaginile foto pe ecranul afișat în sală. Ambele fete, ca și colegele lor de clasă, ce s-au aflat astă vară la atelierele de creație de la București, la invitația d-lui Laurențiu Dragomir, directorul APP Protecția Patrimoniului, sunt membre ale cercului „Tineri muzeografi” ce activează de la deschiderea muzeului în școala noastră.

           Deoarece e secția mea, mă voi opri mai detailat la lucrarea pe care am pegătit-o împreună cu discipola mea Elena Bicer, ajutată la pregătirea imaginilor foto, de tânăra mea colegă, locțiitoarea directorului pentru munca educativă Lidia Olar.

          Astfel în lucrarea dată am acentuat mai întâi rolul celor două monografii ale satului Cupca, prima avându-i ca autori pe regretații deja Petre Ciobanu, Vasile Slănina și Reveca Prelipceanu, care au trăit și activat în România. A doua parte a monografiei, purtând același titlu „Cupca, un sat din Bucovina” îl are ca autor pe fostul director al școlii din Cupca, Domețian Cucuruz.

           Pe scurt ne-am oporit și la cartea avocatului Vasile Plăvan „Boabe de lacrimi”, la cărțile poetei creștine Mariana Gurza din Timișoara, a cărei rădăcini sunt tot din acest sat, la cărțile de istorie ale fostului absolvent al acestei școli, doctorului în științe istorice Constantin Ungureanu, la cartea regretatei folcloriste Magdalina Morar.

  Aparte am vorbit despre cărțile de poezie ale câtorva foști profesori din această școală, dar și la cele ale foștiloir elevi, care la îndemnul subsemnatei în diferite perioade și-au publicat cărticele de poezii.

  Pe scurt ne-am oprit și la cele publicate prin ziare și reviste despre cărțile fiilor și fiicelor acestul frumos sat bucovinean.

  Juriul, din componența căruia au făcut parte câțiva profesori, conducători ai cercurilor de muzeografie din raion, au dat o bună apreciere pregătirii și rolului acestei teme.

  Elevii altor școli din raion de asemenea s-au prezentat bine, povestind despre activitatea muzeelor din satele respective.

    Rolul unul muzeu este păstrarea și conservarea valorilor noastre literare, culturale, istorice, religioase, etnografice…

          Le mulțumim tuturor elevilor și îndrumătorilor lor pentru buna pregătire, pentru faptul că  vor să cunoască și să promoveze aceste valori, pentru activitatea lor în cadrul cercurilir de muzeografie din ținut.

––––––––––––––

Eleonora Schipor,

directoare pe principii obștești a muzeului istoric al satului Cupca,

conducătoarea cercului de „Tineri muzeografi”