Colț
Nevrednică umbră înzorzorând cu eritreea
pustiului unui tărâm de dincolo de cerul
unui promis pământ,
inchipuire de balsam al liniștii de toate
foame, atingeri și despoți,
stigmate ferecate, parii la stâlpul unui
nimic cuneiform inventat
de cei ce-au mers pe ape,
pescari de orologii cu orele sărind pe
andromede cu cerdac
eu, cel care vifor sunt în nemișcarea vântului
cărturar de anotimpuri împăiate
cu sori aprinși în căușul poalelor plesnind
de luturi ne-ntrebate,
nevrednicia în sine și ea un fel de înger
ingropat în bastioanele steagurilor albe
ridicate între plutire și abis,
necălcare ademenind aprozi din ceruri
strâmte
asemenea unui colț de silabă în pronunțare
ridic ciob cu ciob din rămășițele
cuvintelor suspendate de exegeza unei
nopți în care gura povestitorului era burlanul
rămas în ploi ce nu-și știau căderea…
Îngeri pe poante
scrisul meu se termină aici
mai departe, ixuri pe ziduri fără soț
sub piatră lumina capătă trup
cuvintele prin talpă se iau odată cu lutul
unui asfalt de rezonanță,
eter în gustul sării
scrisul se termină aici,
o lună de faianță între cer și respirația
mea amară,
tiptil timp și păduri de formol
merg pe funia spânzuratului într-o zi
de amidon,
prin fața flămânzilor blidul stă scris
cu majuscula goliciunii de post
clipele sunt toante…
trec în șir indian pe lângă cadrane albe
s-au pogorât icoane reci
din bolți cu pinteni,
se zăresc gonind în cai
îngeri pe poante!…
————————–
Simon JACK
Israel
Octombrie 2019