Dorel SCHOR: Subiecte la zi

Nu de mult am primit o scrisoare foarte măgulitoare de la un cititor.
„Apreciez mult schiţele dumitale umoristice, scria el, care mă fac să zâmbesc şi chiar să râd uneori şi care sunt scrise corect gramatical. Toate mi-au plăcut în afară de una, în care faci aluzie la un tip care a avansat în serviciu pe bază de pile, cea ce după părerea mea nu e adevărat. Aşa că te rog să dai o dezminţire ca să nu se creadă, că mie deja mi s-au făcut apropouri directe, aşa că vezi ce faci!”.

I-am arătat scrisoarea domnului Oiţerman.

– Prostii, m-a asigurat el. Cu siguranţă că l-ai atins unde trebuie. Să nu te laşi… Toate bucăţile sunt foarte simpatice, în afară de una în care ai pomenit de migrena mea. Ce ţi-a venit, domnule, să faci publică chestiunea? De data asta ai dat chix, să ştii. Dar în rest, eşti talentat, crede-mă.

I-am relatat discuţia lui Şimon Şeinerovici.

– Nu i-a convenit escrocului. Dă-l în plata domnului, schiţa aia e foarte bună. Dacă vrei neapărat să cauţi una mai slăbuţă, atunci îţi spun eu: ai scris mai de mult cum am încercat eu să joc la bursă cu bani împrumutaţi… N-ai avut nici un chichirez, poţi să mă crezi. Nu mi-a venit nici să zâmbesc, nu ştiu unde ţi-a fost inspiraţia…

I-am povestit lui Leopold Gurnişt ce mi-a spus Şimon.

– Ha! a râs timid Leopold. Ţi-ai şi găsit pe cine să întrebi. Păi ce-ai fi vrut să zică el, care a prăpădit nu ştiu câţi bani… Vrei să te laude? Schiţa, între noi fie vorba, e grozavă… Şi subiectul e de interes general. Major! Despre ce n-ar fi trebuit să scrii, îţi spun eu: despre căţei. Chiar ce ţi-a venit să faci din asta un subiect umoristic? Ca să am eu discuţii cu Matilda, că ţi-aş fi furnizat tematica şi că a crescut numărul de câini pe cap de locuitor? Ocupă-te de probleme mari, nu de fleacuri…

I-am reprodus aprecierea domnului Ghezuntertoit.

Continue reading „Dorel SCHOR: Subiecte la zi” →

Eleonora SCHIPOR: „Steluța bucovineană”

În fiecare an, la finele lui octombrie are loc tradiționalul concurs „Steluța bucovineană”.

          Prima etapă a acestui concurs este cea raională unde câte un concursant din fiecare școală  participă la trei nominații: recitalul poetic, vocal și coreografie.

          Anul acesta, ca și anul trecut de la CIE Cupca a participat eleva clasei absolvente deja, Marta Belici.

           La toate cele trei probe, care s-au desfășurat timp de două zile la căminul cultural din centrul raional Hliboca, Marta s-a prezentat bine. Ea a trecut cele trei probe, recitând o poezie în limba de Stat, cântecul a fost interpretat în limba română, la fel și dansul a fost tot românesc. La proba de dans a fost susținută de fetele din clasa ei

          În rezultat, ea a primit Diploma de Talent, medalie pentru participare și un mic prezent din partea colegilor de clasă.

          Juriul, din componența căruia a u făcut parte metodiști ai secției raionale de învățământ, ai Casei de Creație a copiilor, lucrători ai căminului cultural raional, au apreciat pregătirea tuturor elevilor și a profesorilor care le-au ajutat.

          O felicităm pe Marta pentru Diploma primită, îi mulțumim mamei ei, Maria Belici, care timp de două zile a avut grijă de vestimentația fiicei, a fost alături de ea și a încurajat-o. De asemenea aducem mulțumiri direcției CIE Cupca pentru susținere, în deosebi locțiitoarei directorului pentru munca educativă Lidia Gh. Olar, pedagog-oraganizatoarei Eleonora T. Schipor și dirigintei de clasă Lucica V. Dușceac, pentru că au fost prezente în aceste zile alături de concursanta noastră, au susținut-o și încurajat-o. De asemenea aducem mulțumiri profesoarei de literatura ucraineană de la CIE Cupca, Alina Tarâța, pentru că a avut grijă de recitalul Martei.

          Reamintm că la începuti acestei săptămâni, alte trei colege de clasă ale Martei au participat la Forumul raional „Cunoașterea ținutului natal”.

           Felicităm elevele clasei a XI-a „A” de la CIE Cupca, pedagogii care i-au însoțit și susținut, părinții care i-au ajutat moral și financiar.

          Succese, fetelor și numai bine.

–––––––––––

 Eleonora Schipor,

profesoară superioară la CIE Cupca

Gavril Iosif SINAI: prin parcul lui dumnezeu

la câteva zilei distanță ghicitorul nu vrea să ajungă la destinație. s-a oprit în locul unde curtenii lui balac și-au făcut invitațiile la festinul blestemelor peste unii ieșiți de-a binelea din pielea robiei. arșita istoriei în venele calde din ochii profetului. un cer apăsător peste limbile incendiate de prezența mulțimii încorsetate între făgăduințe și firele zilelor arse de soare. fără anotimpuri între rozoarele lăsate pradă pustiului o caravană șerpuiește domol. un înger taie calea. i se simte mirosul de altar. fără aripi zborul se cheamă înălțare și promite zi de zi panorama edenului. un popor cu urme prin parcul lui dumnezeu înspăimântă deșertul. șapte altare ard viței și berbeci pe coline. aruncă ghicitorul priviri îmblânzite în spatele celui care trece observat de curiosul muritor. să treacă cu bine mulțimea așteptărilor în țara promisă. o stea se ridică pe cerul pornit de o vreme la vale lăsând în urmă oameni în cete hotare și vremi.

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

Octombrie 2019

Dumitru ICHIM: Psalm Euharistic

PSALM EUHARISTIC

 

Nu în zadar sunt scrisului bordeiul,
Același lut – nămol și caolină;
Încă mai poți să îmi acuzi condeiul
Că scrie pe hârtie cu lumină?

Poate-i un plan ce orbului îi scapă,
De-aceea frică n-are-n ochi de moarte,
Crin pur m-ai tors din mucegai de ceapă,
Dar mă revolt că huma ne desparte,

Și între noi stihii, nici semn de muguri
Și-ai pus ditamai cerul să Te fure!
Cum Te-ai lăsat să Te zdrobească-n struguri?
Melc, fără cruce, – ‘mpuns chiar și-n prescure!

– Iubirea nu întreabă, ci doar cheamă:
De vrei să guști din Dumnezeu, hai, bea-mă!

———————-

Dumitru ICHIM
Kitchener, Canada

(Courtesy of Mircea Lacatus)

Mihaela BORZEA: Cât mai hibernezi, lumină?

CÂT MAI HIBERNEZI, LUMINĂ?

 

Vă e plânsu-așa departe, țara nu vă mai aude,
Nepăsarea trâmbițează până dincolo de Rai,
Arde-n suflete dreptatea ca un foc în paie ude,
Iar cenușa lasă-n urmă tați și mame fără grai.

Mi-a fost inima prea mică, n-am putut a vă cuprinde,
Nici fereastra către aer n-am știut să o deschid,
Căci păstram în cuibul palmei mere dulci pentru colinde,
Nu vedeam că neputința se înalță ca un zid.

Astăzi îmi aplec privirea peste fluviul ce îngână
Lumânări topite-n valuri și tăciuni în ochi de pești,
Cât mai hibernezi, lumină, ce nebuni te tot amână,
Câte aripi să te strige, în ce secol te trezești?

Fumegă eternitatea, de la „Colectiv” încoace,
Peste voi, „uitații” lumii, peste pruncii din Damasc,
Firul morții însăilează pântece în patru ace,
Când iubirile gravide se aruncă-n foc și nasc.

—————————-

Mihaela BORZEA

 30 octombrie 2019

Maria CĂLINESCU: Sămânța de lumină

Sămânța de lumină

 

oglinzile zorilor
o stampă cu multe feţe
croşetează pe retină o lume scăldată
în adevăruri noi

zăgazul răbdării mă înalţă
sărută tăcerea orizontului
captuşit cu liniştea în care odihneşte gândul

aerul rarefiază fiecare lacrimă din ciutura singurătăţii
golul de timp al uitării se micșorează
sub privirea însetată a soarelui
temerea continuă să găzduiască lumea întâmplărilor

sămânța de lumină inspiră visul din mine

într-un ritual în marea sângerândă
zorii tremură în tuşe de senin
ascund umbrele zugrăvite cu smoală

sub geana valului înspumat cresc aripi
…pentru zborul de mâine.

———————————

Maria CĂLINESCU

Dunia PĂLĂNGEANU: Joacă opincă și saltă

Joacă opincă și saltă

 

Joacă opincă și saltă
Foaie verde lemn pătat
plecai la horă-n alt sat
dădui de-un câine turbat
din cale să mă oprească
puica să nu mă-ntâlnească
drumul să mi-l ție-nchis
să uit jurământul zis.
O luai pe-o scurtătură
cu ilicul într-o mână
cu batista udă toată
și cu fruntea asudată
cu cămașa doar urzici
scuturată de un bici
nu e bici și nici toiag
e dorul de cin mi-e drag
nu e nuia de măr dulce
e dorul care mă duce
la hora de la răscruce
unde fluierul tot zice.
Joacă opincă și saltă
lângă mândra cea înaltă
oacheșă și frumușea
parcă-i pui de rândunea!

————————————————

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

Din proiectul literar în lucru Poeme de băut cu ulciorul,autoare Dunia Pălăngeanu, prefață Cosmin Ștefan Georgescu, traducere limba bulgară, Nadejda Radeva
Foto fb.

Elena TUDOSA: Te aștept

Te aștept la granița dintre vise,
Când porțile raiului se deschid,
Pe aripi de îngeri voi scrie dorințe,
Unul dintr-înșii o să-mi fie ghid.

Spre cripta păcii divine mă ducă,
Acolo unde liniștea locul a gasit
Durerii, ce-n suflet mi-e rană adâncă,
Din ziua în care mi te-am pierdut.

Te aștept dar pe al veșniciei fir,
Pe aripi de înger vrând ca să zbor,
Și să las dorul pe care-l respir,
Acolo în raiul de la granița viselor.

Tot zbuciumul vieții să pot alunga,
În liniștea vieții tale nemuritoare,
Ocrotita de griji sub aripioara ta,
Să nu mai simt singurătatea ce doare.

Te aștept și sufletul în frământări,
Se mistuie-ncet de atâta așteptat,
Doar la granița viselor, mângâieri,
Voi găsi pentru sufletul meu îndurerat.

Te aștept și mă frâng în amar oftat!

——————————-

Elena TUDOSA

30 Octombrie 2019

Al. Florin ŢENE – Eminescu scria: “Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”*

Decalogul 22 pentru ziariști   

1. Parafrazândul pe Eminescu, pot să spun; un jurnalist talentat se dezvoltă într-o redacție a unui cotidian neutru care nu răspunde la sugestile interesate ale patronatului. Jurnalistul care încearcă “să împace și capra și varza”, adică și pe cititor și pe patron nu este un ziarist mare.

2. Descriminări vechi de când lumea și practici pericoloase de dominație și superioritate continua, bântuie o lume dens populată în multe zone ale pământului, incapabilă să dezvolte planuri de redistribuție echitabilă, de cooperare și de solidaritate morală, de care specia umană, pentru prima data în istoria ei, ar putea să depindă din ce în ce mai mult. La această situație au contribuit și marile trusturi de presă și jurnaliști bine plătiți.

3. Un ziarist pensionar mi-a povestit că a rămas perplex și fără cuvinte când un fost cititor al său l-a întrebat: Cine ești?

4. Ziaristul care critică cu interes un coleg din altă redacție care este mai prejos decât el din punct de vedere al talentului  nu câștigă o biruință prea mare.

5. Omenirea de-alungul evoluției sale culturale, s-a adaptat la mediul înconjurător- cu success, desi deseori fără să-și dea seama- organizând o asemenea ambianță încât să asigure supraviețuirea specie și să mărească treptat bunăstarea unui număr tot mai mare de indivizi.

6. Momentele constitutive ale culturii ca process istoric complex, sunt următoarela:1-Cunoașterea, moment cognitive- ce reflect legile faptelor sau proceselor din mediul natural sau social, de ordin material sau spiritual, de natură obiectivă sau subiectivă; 2-Valoarea, fiind momentul axiologic, adică raportarea rezultatelor cunoașterii la nevoile, trebuințele sau aspirațiile omului, aprecierea lor critică în funcție de interesele sociale umane.3- Creația. Momentul creator, ca act sau proces istoric, individual sau colectiv, prin care are loc prefacerea unor obiecte, procese, însușiri, legi etc.de ordinul realității naturale, sociale sau pshice în fapte sau valor de cultură.4- Asimilarea critică și generalizarea social a valorilor, culturale deja constituite nu este un proces exterior culturii înseși, ci face parte integrantă din cuprinsul acesteia.Conceptele cultură și valoare nu coincide. Cultura este un process în cuprinsul căruia valoarea reprezintă un moment esential dar nu singurul; ea afectează finalizarea umană a culturii, raportarea sa la aspirațiile și nevoile oamenilor, a societății.Valoarea este o rezultantă sintetică a activității de cunoaștere a omului care presupune, ca premise necesare, reflectarea sau prelucrarea unor elemente, trăsături ale obiectelor lumii exterioare care întruchipează forțe sau facultății esențialmente umane și deține un loc și un rol anumit în viața umană.

Continue reading „Al. Florin ŢENE – Eminescu scria: “Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”*” →